Cazul bizar din Munții Maramureșului unde copii germani ar fi reeducați prin „metode barbare”

O fermă din Munții Maramureșului, întinsă pe câteva hectare, o adevărată oază de verdeață și liniște de pe Valea Vinului. „Aici bate inima proiectului nostru”, promit administratorii Projekt Maramureș, program de reabilitare socială a unor minori germani cu probleme comportamentale. Prezentarea de pe site-ul proiectului dă asigurări că adolescenții, cu vârste între 12 și 18 ani, sunt „tratați cu respect”, de personal prietenos și bine pregătit, că primesc educație școlară de la profesori și instructori specializați.

Dar două comunicate recente ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) descriu activitatea din acest centru în cu totul alți termeni: „sclavie”, „bătăi repetate”, „munci epuizante”, „metode umilitoare, degradante”, „exercitarea asupra minorilor în mod repetat de acte de violență gravă și amenințări”.

Procurorii vorbesc despre „umilințe și acte specifice torturii”, inclusiv „legarea cu funii” a minorilor și „înhămarea la căruță alături de animale”. Drept urmare, șase angajați ai centrului au fost reținuți preventiv sub acuzațiile de grup infracțional organizat, trafic de minori, lipsire de libertate în mod ilegal.

Dar care este istoria acestui centru? Cum ajung niște copii nemți să fie reeducați în România, într-un centru izolat din munți? Ce regim juridic are acest centru și ce autorități l-au monitorizat în cei 17 ani de activitate, pentru a se asigura că drepturile acelor minori sunt respectate?

Povestea centrului începe în 2002, când Bert Schumann, fost asistent social din Germania, și soția sa, Babett, au venit în România și au deschis centrul „Projekt Maramureș”. Finanțat de statul german, programul vrea să vindece de comportamente antisociale copii germani proveniți din medii dezorganizate: cu părinți divorțați, cu dependență de droguri și alcool, instabili emoțional, agresivi. Și, mulți dintre ei, cu fapte penale la activ.

„Sunt copii cu probleme mari cu justiția în Germania și care sunt în prag de a intra în sistemul penitenciar juvenil, în cazul cărora se încearcă toate variantele posibile acolo. Când eșuează toate, copilul e pus în fața alegerii: îl băgăm în pușcărie sau mergem pe varianta de a fi scos din mediul lui. Principiul este: îi scoatem din mediul ăsta în care au băut, s-au drogat, s-au bătut, și îi ducem într-un alt mediu și au văzut că cel mai bine funcționează în altă țară. Aici nu au anturajul, nu știu limba, nu pot să fugă și le arătăm că se poate trăi și altfel, într-un mediu cât mai aproape de unul familial”, îmi spune o sursă apropiată centrului.

Mai exact, statul german îi ia în custodie de la părinți - în cazul în care au părinți - și îi încredințează lui Bert Schumann, prin intermediul unei organizații non-guvernamentale din Germania.

Până acum, prin programul Projekt Maramureș ar fi trecut în jur de 60 de copii, iar fiecare stă în centru în jur de doi ani, în grija a 12 angajați. Nu este clar ce pregătire au acești angajați și dacă minorii au acces la servicii psihiatrice. Potrivit descrierii proiectului, personalul centrului ar include psihologi și terapeuți.

„În primele trei până la șase luni, copilul intră într-o perioadă de criză, ca într-un sevraj, unii chiar sunt în sevraj de la droguri. Au fost și situații în care copiii lovesc, dau, sparg. S-o trezit oamenii de acolo, inclusiv Bert, cu securea pe lângă ureche. Singurul lucru când are o criză și ia securea, ia cuțitul, ia cine știe ce, este să-l imobilizeze, îl pun la pământ, stau doi, trei, patru oameni și-l țin până când se liniștește. După două-trei-cinci minute, cel mult, se liniștește, și parcă e cu totul alt om. Plânge și zice: «Bert, iartă-mă, nu știu ce-a fost cu mine»,” spune sursa menționată.

Nu toți minorii care ajung la „Projekt Maramureș” sunt reeducați cu succes:

„Sunt și eșecuri. A fost un copil cu probleme mintale. Și un alt caz în care familia a cerut să fie trimis copilul înapoi acasă. Dar eu am văzut copii zâmbind, erau liberi să meargă singuri în oraș. Eu nu bag mâna în foc că niciodată niciun copil nu a fost pedepsit mai mult decât într-o limită pe care eu aș considera-o normală. Spun că n-am văzut niciodată niciun copil sau niciun angajat nu mi-a spus vreodată de așa ceva (tratamente barbare). Singura dată a fost acum câteva luni, când un angajat mi-a spus că unul dintre copii i-a zis că un însoțitor i-a dat o palmă”, a povestit aceasta.

Uneori, unii minori fug din centru.

„Poliția de frontieră, poliția din Vișeu știu de centru. Când ajunge un copil la poliția de frontieră, îl sună pe Bert sau pe angajații de acolo”, spune sursa menționată.

Oficiali ai punctului de frontieră de la Vișeu de Sus nu au putut fi contactați pentru un punct de vedere. Primarul localității, Vasile Coman, a spus că nu a fost informat despre astfel de evadări.

Furnizorul pe numele căruia a fost emisă licența de funcționare pentru serviciul social „Asistență și sprijin în reabilitare socială a copiilor și tinerilor cu probleme comportamentale Projekt Maramureș” este Asociația Esperando din Baia Mare. Considerată un partener de încredere de către alte ONG-uri de profil, implicarea Esperando în „metode specifice torturii” a fost o surpriză. Reprezentanții asociației nu au răspuns întrebărilor VICE legate de acest parteneriat cu centrul, pe motiv că nu au timp.

O persoană apropiată asociației mi-a spus că intermedierea dintre Bert Schumann și Esperando ar fi fost făcută, în urmă cu mai bine de 15 ani, chiar de o autoritate a statului român, și anume structura locală din acea vreme a Agenției pentru Plăți și Inspecție Socială.

„Nu știau limba, nici legile, așa că au cerut ajutorul Esperando. Principiul pe care a funcționat acest parteneriat a fost că partea germană - care înseamnă nu numai Bert Schumann, dar autoritățile din Germania -, servicii de asistență socială, autorități publice locale, inclusiv reprezentanți ai ministerelor landurilor, își asumă toată responsabilitatea pentru tot ceea ce înseamnă serviciul și relațiile cu copiii. Esperando ajută la obținerea documentelor”, mi-a spus aceasta. În plus, angajații centrului erau plătiți de Schumann, dar pe statul de plată al Esperando.

Asociația care intermediază transferul din Germania al minorilor este Haus Wildfang și derulează astfel de proiecte în România și Polonia, prin care minori germani sunt trimiși la reeducare la mii de kilometri de țara lor, de obicei în zone retrase, departe de civilizație. Până la publicarea acestui articol, ONG-ul german nu a răspuns întrebărilor trimise prin e-mail (inclusiv în limba germană), referitoare la metodele acestui program de reeducare.

În România, organizația mai are două proiecte similare, în localitățile Dupuș și Nou Săsesc, ambele în județul Sibiu, amplasate în zone retrase, în munți. Cel din satul Dupuș, comuna Ațel, se numește „Perspectiva Transilvania”. Potrivit descrierii de pe site-ul asociației din Germania, prin acest program s-ar plasa minori germani în grija unor familii vorbitoare de germană din județul Sibiu.

„Nu pot vorbi acum. Trebuie să mă duc la Sibiu, m-au chemat la Direcția Muncii”, mi-a transmis, telefonic, Liana Tapora, coordonatoare a centrului. Aceasta a confirmat că motivul chemării sale are legătură cu scandalul „Projekt Maramureș”.

La celălalt centru similar din satul Nou Săsesc nu a răspuns nimeni până la publicarea acestui articol.

În momentul intervenției procurorilor, în documentele centrelor apăreau 21 de copii. O parte nu locuiau aici, ci se aflau în grija unor familii din Vișeu de Sus. Nu este clar ce tip de pregătire au aceste familii pentru a avea în grijă niște minori cu probleme comportamentale. Potrivit Direcției de Protecție a Copilului (DGASPC) Maramureș, aceștia nu sunt asistenți maternali, pentru că nu se află în evidența instituției. Direcția este singura care dă astfel de atestate.

Până la notificarea procurorilor, DGASPC Maramureș nu a fost sesizată cu privire la vreun caz de abuz asupra minorilor germani incluși în programul social derulat în Maramureș, mi-au transmis reprezentanții instituției.

Așa că nu a făcut niciodată verificări la acest centru.

„Nu aveam competențe pentru a face controale. Nu am făcut un control propriu-zis. Autoritățile din Germania monitorizau centrul, pentru că minorii erau aduși în urma hotărârilor judecătorești ale unor instanțe din Germania. Se știa despre acest centru. Fiind un ONG privat, o proprietate privată, noi nu aveam vreo competență să intrăm în control acolo”, mi-a confirmat telefonic purtătorul de cuvânt al direcției, Adrian Mândru.

Asta, deși Legea privind protecția și promovarea drepturilor copiilor spune că „drepturile sunt garantate tuturor copiilor fără nicio discriminare, indiferent de (…) naționalitate” și că de dispozițiile legii beneficiază inclusiv „copiii cetățeni străini aflați pe teritoriul României, în situații de urgență constatate de autoritățile publice române competente”.

Dar cum autoritățile de protecție a copilului nu au primit nicio sesizare, nu au putut constata vreo situație de urgență. Și nici nu s-au autosesizat.

„Autosesizare în baza a ce? În baza unui articol de presă de acum 15 ani?”, întreabă, retoric, oficialul.

Potrivit acestuia, „controlul se face de către instituția care emite avizul de funcționare”.

Într-adevăr, au existat astfel de controale din partea Agenției Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş, pe baza cărora Ministerul Muncii a acreditat și ulterior licențiat centrul. Dar ele nu vizau în niciun fel evaluarea stării fizice și psihice a copiilor, ci strict respectarea criteriilor ce țin de spațiu, condiții, personal.

„Noi am evaluat, am monitorizat. Monitorizare înseamnă deplasare acolo și observare directă asupra condițiilor, atâtea camere, de tipul care, săli de masă, săli de curs, bucătărie, normative de hrană respective, meniu, număr de calorii, dacă au personalul necesar așa cum s-au angajat. Noi nu ne-am dus să evaluăm copiii, nu avem astfel de abilitare”, a spus șeful instituției, Ovidiu Morar.

Potrivit acestuia, cei de la DGASPC Maramureș ar fi trebuit să se asigure că acei minori din centru sunt tratați potrivit legii și că au acces la educație și la servicii medicale.

„Protecția Copilului merge și vede dacă sunt copiii abuzați sau needucați. Sunt multe instituții care, din păcate, doar și-au dat un aviz și au uitat că au anumite obligații care rezidă din prevederi legale”, a adăugat Morar.

Patru dintre copiii din centru se află acum în grija specialiștilor Protecției Copilului și urmau, ieri, să fie preluați de autoritățile din țara lor.

Contactați de VICE, oficiali ai autorităților germane au transmis că sunt în contact cu instituțiile din România în acest caz.

„Acesta este un caz pe care îl știm și îl urmărim îndeaproape. Ambasada Germaniei la București și Consulatul din Timișoara sunt în legătură directă cu autoritățile din Germania și din România pentru a asigura sprijin consular și administrativ, în caz de nevoie”, a transmis un purtător de cuvânt al Ministerului german de Externe.

Ministrul Muncii din România a spus într-un interviu televizat că adolescenții de la Projekt Maramureș ar urma să fie duși înapoi în Germania.

Până la finalizarea anchetei procurorilor, rămâne întrebarea dacă autoritățile române, care acum plasează vina de la una la alta, au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca drepturile unor minori - străini, dar aflați pe teritoriul României - să fie respectate.