FYI.

This story is over 5 years old.

Sănătate

Tipa asta luptă cu abuzurile sexuale din copilărie prin imagini

„Prin fotografie am început să simt ce-nseamnă libertatea.”
Imagini de Sarah Bahbah

  

Fotografiile semnate de Sarah Bahbah par să-nflorească pe internet. Fiecare cadru saturat în care apar un subiect temperamental și gândurile sale redate într-o subtitrare nihilistă pare să concentreze angoasa milenială. Dar Bahbah nu urmărește o „stare”; nu prioritizează estetica în fața substanței. Fotografiile sale sunt extrem de personale și intime. Și poate că motivul pentru care lucrările ei rezonează atât de bine cu online-ul ține de faptul că, pentru tineri, internetul a fost întotdeauna un loc în care poți să fii tu însuți.

Publicitate

În ultima lună, Bahbah a tot postat imagini din seria I Could Not Protect Her pe Instagram. Tonul e mult mai sobru decât în lucrările anterioare. Se referă la relația dintre emoțiile intense și atașamentul nesigur și în același timp vorbesc despre un abandon brusc al ambivalenței romantice (folosită ca armură emoțională) care se regăsește în pozele ei mai vechi.

Protagonista din seria nouă proiectează teama unei relații fără reciprocitate și jonglează cu nesiguranța și vulnerabilitatea sa. „Odată ce pătrunde în interior, nesiguranța devine mai puternică, până în punctul în care e forțată să înțeleagă că a devenit dependentă de alții ca să se simtă în siguranță. Instabilitatea asta i se trage de la faptul că a fost neglijată în copilărie”, a scris Bahbah în descrierea proiectului.

Emoția din fotografiile astea reflectă luptă interioară a autoarei. „Pentru mult timp am simțit că exist degeaba, treceam prin viață fără să-mi valorizez identitatea, scopul sau lucrurile pe care le făceam”, a declarat pentru VICE. „Pentru că-mi reprimam trauma, îmi înăbușeam și propria persoană și ceea ce trăiam sau simțeam. Identitatea mea s-a atașat de durerea provocată de abuzurile sexuale din copilărie. Odată ce am devenit transparentă cu emoțiile mele și m-am deschis în fața experiențelor prin care am trecut, am început să mă vindec. Când mă vindec, creez.”

Bahbah n-a mai fost niciodată atât de dură în lucrările ei. E și o confruntare curajoasă și publică a unei traume. Scopul proiectului I Could Not Protect Her, pe lângă faptul că exorcizează niște demoni interiori, ajută la distrugerea tabuurilor din jurul abuzului sexual din copilărie, despre care Bahbah spune că „e cât se poate de real și-s prea puțini oamenii care vorbesc despre asta”.

Publicitate

Până recent, Bahbah și-a reprimat trauma de pe urma abuzului, ajutată de terapie și prin starea de atenție susținută. Într-un interviu puternic din TeenVogue, a detaliat felul în care a fost redusă la tăcere în copilărie: „Când eram mică totul trebuia să fie secret. Tăceam pentru că eram manipulată prin noțiuni ca ești preferata mea. Nu mai spune la nimeni.” A continuat, „de multe ori eram momită cu lucruri materiale ca să fiu singură cu predatorii. Dacă eram abuzată de față cu martori, vina pica tot pe mine pentru că eram considerată neadecvată, că nu avea cum ca bărbatul să fie vinovatul.”

Ca să coincidă cu lansarea ultimei scene din I Could Not Protect Her de pe Instagram, Bahbah a citit o poezie live. Spune că poezia i-a venit într-o noapte, în timpul unei reflecții personale intense. Era în Paris, după ce călătorise ca să dubleze The Great Depression, și simțea că-și pierduse echilibrul, pentru că nu se mai simțea prezentă și nici nu putea să-și intre în starea de atenție susținută. Într-o noapte, a picat curentul în hotelul în care stătea, așa că s-a trezit singură în cameră fără nimic care să-i distragă atenția de la gândurile și emoțiile sale.

„Am plâns ore întregi”, a zis Bahbah. „Eliberarea suferinței a prins forma acestei poezii. Versurile au venit de la sine, fără să le pot controla, fix ca lacrimile mele. Cuvintele astea se aflau în minte, dar a fost nevoie ca unviersul să le scoată afară. Experiența a fost atât de puternică încât am simțit nevoia să dau mai departe ceea ce a produs. Simțeam că merită și că e necesar, ca o încercare de a mă împăca cu propria istorie și de a ajunge la alții cu experiențe similare.”

Publicitate

Articolul a apărut inițial pe VICE US.