Tipul ăsta folosește un ritual magic ca să oprească mașinile care se conduc singure

E cumva o farsă copilăroasă, un ritual păgân sau o descoperire genială despre noua eră de tranzit în masă? Într-o fotografie postată pe Flickr de artistul James Bridle, cunoscut pentru definirea termenului „Estetică Nouă", o mașină care stă în mijlocul unei parcări e înconjurată de un cerc magic de sare. În limbajul marcajelor de pe drumuri, liniile punctate din exterior te invită înăuntru, dar linia continuă din interior nu te mai lasă să ieși. Pentru camerele integrate ale mașinii, astea sunt legi ale magiei: Petrificus Totalus pentru automobile autonome.

Cu o descriere simplă, „Autonomous Trap 001", scena prezintă lumea mult lăudată a mașinilor care se conduc singure. Poliția care imobilizează un vehicul dizident, hoții de pe șosele care își prind captura, vrăjitoare care exorcizează un demon din mașinile lor hatchback.

Încă nu am ajuns la mașini autonome, dar fotografiile artistului/filozof/programator amintesc că trebuie să ne gândim la asta cât mai curând. Dacă o mașină care se conduce singură este concepută să citească drumul, ce se întâmplă atunci când limbajul drumului este abuzat de cei cu intenții infame?

Bridle și-a asigurat un loc al său în viitorul de peste 10 sau 100 de ani. Site-ul lui, Booktwo.org, este plin de tratate filozofice, experimente de meditație, coduri creative și proiecte de artă. „Colaborarea lui cu tehnologia", Five Eyes, a făcut parte din expoziția orientată spre intimitate de la V&A Museum, intitulată All of This Belongs to You, care au inclus și rămășițele hardului distrus al informatorului Edward Snowden, plin de documente expuse. Bridle și-a petrecut ultimul deceniu încercând să facă dronele mai abordabile, a dezvăluit misterele prognozelor meteo și în rest a încercat să elucideze tehnologiile invizibile, de obicei militare în origine, care ne conduc lumea.

Recent, Bridle a devenit fascinat de vehicule autonome. Mașinile care se conduc singure vor fi disponibile publicului în viitorul apropiat. Singapore intenționează să achiziționeze o flotă de 300 de mii de taxiuri fără șoferi, ca să înlocuiască cele 780 de mii conduse de oameni, care blochează străzile. Google are o mașină care se conduce singură, denumită acum Waymo, și investește în tehnologia asta de prin 2009.

Mașina Tesla a lui Elon Musk deja implementează dotări automatizate limitate în America, au intrat în joc chiar și producătorii în masă, cum e Ford. Dacă mașinile fără șoferi ar putea deveni la fel de omniprezente cum a fost căruța fără cai, vandalismul inofensiv ca Autonomous Trap reprezintă doar începutul problemelor pe care inginerii vor trebui să le rezolve.

La momentul actual, Bridle încearcă să construiască propria mașină care se conduce singură și a făcut lucrarea de artă sarcastică Autonomous Trap 001 în timpul acestui procesul. El a publicat aici tot codul dezvoltat în goana de a face o mașină autonomă. Am vorbit cu Bridle pentru a afla mai multe despre circumstanțele din spatele acestei serii fotografice neclare și pentru a înțelege mai bine conceptul și curiozitatea șoferilor roboți din viitor.

Creators: Ce vedem aici? Poți să îmi explici pe scurt despre proiectul Autonomous Trap 001?
James Bridle: E vorba de un cerc de sare, o formă tradițională de protecție, din interior sau exterior, inspirată de practicile de magie. În cazul ăsta, magia este folosită pentru a bloca un vehicul autonom, o mașină care se conduce singură, care se bazează pe viziunea și procesarea automată, pentru a se ghida. În acest caz, prin implementarea rapidă unui marcaj auto, o hieroglifă care nu te lasă să intri, inducem în eroare sistemul mașinii înconjurată de puncte fără intrare și astfel rămâne blocată.

Chiar e o mașină autonomă sau e doar conceptual?
Din păcate, nu am o astfel de mașină, nu cred că a ajuns vreo una în Grecia încă, plus mai e și problema costurilor, dar înțeleg destul de bine cum funcționează, pentru că m-am documentat despre ele multă vreme. Iar cea din fotografie e un vehicul de cercetare ca să-mi pot construi propria mea mașină autonomă. Ca de obicei, m-a luat valul în cercetarea asta și am ajuns că scriu o serie de coduri personale, am montat camere și am construit sisteme neurale pentru a reproduce cele mai interesante curente din domeniu. Ca în cazul capcanei, eu nu am încredere sută la sută, dar principiile sunt valide.

Unde ai făcut fotografiile?
Seria fotografică am făcut-o în timp ce antrenam mașina pe drumurile din jurul Muntelui Parnassus, din Grecia Centrală. Parnassus mi s-a părut o locație potrivită pentru că, pe lângă priveliștile spectaculoase unde e minunat să conduci și să faci drumeții, este și căminul muzelor mitologice, precum și locația Oracolului din Delphi. Panta muntelui Parnassus este, în termeni ezoterici, călătoria spre cunoaștere și artă.

Ce rol ai jucat în proiectul ăsta și mai e cineva implicat?
Doar eu sunt. Am făcut un proiect anul trecut intitulat Cloud Index, un index care folosea imagini din satelit și inteligență artificială pentru a explora sistemele politice și computaționale. Am primit mult ajutor pentru proiectul ăla, mai ales din partea lui Gene Kogan, un alt artist care lucrează cu inteligență artificială. De data asta am vrut să fac totul pe cont propriu, în mare parte ca să demonstrez că pot, iar astfel în teorie am acceptat un privilegiu imens și norocul că oricine poate. Aceste tehnologii sunt accesibile de orice: poți să citești ziarul, să repeți descoperirile, să studiezi codul și să-ți construiești propriile unelte. Asta redefinește radical felul în care înțelegi și interacționezi cu lumea, un lucru pe care-l consider crucial de propagat în era actuală.

Care a fost motivația din spatele albumului Autonomous Trap 001, pe lângă o glumă pe seama tehnologiei actuale?
Face parte dintr-o lucrare/cercetare/studiu/glumă de explorare și înțelegere a tehnologiei contemporane de automatizare, pentru a putea să le folosim mai bine, iar în unele cazuri pentru a le întrerupe sau de opoziție.

Mașinile autonome însumează mai multe tehnologii interesante, cum ar fi viziunea mașinilor și inteligența, cu chestiuni sociale cruciale cum ar fi automatizarea și schimbarea naturii muncii fizice, înclinația de putere a elitismului corporatist și Silicon Valley și credința cvasi-religioasă în programare ca singurul cadru de producere a adevărului. Prin urmare, e o chestiune de etică și justiție.

The Trap intră în categoria de opoziție, în timp ce tentativa mea de a construi propria mașină reprezintă un proces de înțelegere a narativelor dominante ale acestor tehnologii produse și cum ar putea fi schimbate. Nu văd de ce taximetriștii viitorului nu ar putea să deseneze cu creta linii albe pe străzi lăturalnice pentru a devia mașinile Uber automatizate, care îi lasă fără muncă. De asemenea, consider că ne trebuie mai multă atenție cu uneltele care ne ghidează viitorul.

Au existat și provocări neașteptate în crearea acestei lucrări?
Am rămas fără sare și a trebuit să conduc înapoi în cel mai apropiat sat să mai cumpăr câteva kilograme. Din fericire, sarea e o resursă destul de ieftină, spre deosebire de fibră optică și putere computațională. Plus, cred că ar fi trebuit să-mi ridic pantalonii pentru video.

Proiectul este numerotat 001. Mai ai și altele în plan?
Eu am un obicei să numerotez chestii, dar da, cu siguranță vor fi mai multe. La fel ca Drone Shadows, care proliferează până în ziua de azi, când încep în mod conștient o serie, pare să aibă un efect generativ.

Unde se încadrează în lucrările tale generale?
Toate fac parte din aceeași tentativă de a înțelege lumea și de a acționa în ea, dacă asta nu sună prea pompos. Această lucrare se trage direct din proiectele de viziune a mașinăriilor, inteligență artificială, tehnologie militarizată, baze de date imense, precum și altele, să le spunem, intervenții poetice din tehnologii care apar.

Ce urmează pentru tine? La ce alte proiecte lucrezi acum?
Calupul de lucrări fac parte din pregătirea pentru o expoziție solo care se va deschide luna viitoare în Berlin, la galeria Nome Gallery. Expoziția este intitulată Failing to Distinguish Between a Tractor Trailer and the Bright White Sky. O să expun mai multe rezultate diverse a cercetărilor, inclusiv interpretări ale sistemelor de viziune ale mașinii pe care le-am construit. Precum și rezultatele antrenamentului pentru mașina care se conduce singură. Sper să le pot conecta cu unele dintre interesele mele mai mitologice.

De asemenea, am o nouă lucrare care va fi expusă în Londra săptămâna viitoare, ca parte din expoziția Convergence, o serie de panouri din Londra de Est, care sunt în continuarea căutărilor mele despre Render Ghosts. Pe lângă toate astea, eu lucrez în mare parte la scrieri despre noua eră întunecată și relația dintre tehnologie, cunoaștere, înțelegere și acțiune.

Dacă vrei să afli mai multe despre lucrările lui Jame Bridle, intră pe website-ul lui.

Traducere: Diana Pintilie