David Shama

David Shama a studiat medicina înainte se întâlnească cu fotografia și, deși nu-i de lepădat nici că face shootinguri pentru reviste ca Tank și Jalouse, pe noi ne-a spart mai ales cu lucrările lui personale, situate între fotografie fashion și fotojurnalism. Metoda lui de a lua fete drăguțe cu el în vacanță și a le fotografia peste tot reușește să expună chestii pe care nu le găsești în fotografia fashion obișnuită. O să le strângă pe toate într-o carte, dar până atunci ne-a lăsat să publicăm și noi aici câteva.

VICE: Ia zi, David, care e ideea cărții?

David Shama: Ideea e să călătoresc cu diverse fete și să descoperim un loc nou împreună. Nu plănuiesc nimic în afara destinației. Închiriem o mașină și de acolo tot ce se întâmplă e spontan.

Ador fotografia de călătorie, sunt mare fan al fotografilor Stephen Shore sau William Eggelston, dar proiectul meu implică și descoperirea persoanei cu care călătoresc. Am făcut două excursii până acum și vreau să mai fac încă trei-patru. Nici nu le cunoșteam pe fete înainte să le rog să vină cu mine.

Sunt un mare fan al filmelor roadtrip și încerc să mă plasez în situații în care se întâmplă lucruri interesante. Îmi place necunoscutul, surpriza. Și îmi place să fac fotografii în cea mai simplă manieră, fără prea mult echipament, fără echipă după mine – reduc totul la minim, ca fotografiile mele să arate viața așa cum este. Asta îmi place să fac.

Cum reușești să faci asta în lumea fashion?

Chiar și în shootingurile fashion încerc să păstrez lucrurile cât mai simple și să încep de la un fir narativ. Când fotografiez o fată pe un fundal alb, nu mă concentrez pe cum trebuie să-i stea capul și mâinile, ci pe caracterul ei și pe emoțiile pe care le simte.

Cum alegi locația, modelele?

Modelele sunt fete pe care abia le cunosc. Prima era prietena unei prietene pe care am fotografiat-o o singură dată înainte s-o rog să mă însoțească în călătorie. Pur și simplu am simțit că e o fată cool, cu care m-așdistra într-o excursie. Sunt foarte spontan, nu-mi place să plănuiesc nimic dinainte.

Pentru locație, am vrut undeva la țară, în America. Cu al doilea model am hotărât să mergem în Florida. Mi s-a stricat aparatul foto și am ajuns să fotografiez o zi întreagă cu aparate foto de unică folosință. N-a existat orar, niciun fel de program și nici nu știam unde o să ajungem.  Următoarea excursie mi-ar plăcea să fie mai lungă, o călătorie de-a lungul Americii.

Care e relația ta cu modelele? Pare foarte personală, dacă mă-nțelegi.

Trebuie să existe și seducție, bineînțeles. Tensiunea face excursia să fie perfectă. Dar pe bune, am rămas doar foarte buni prieteni.

Crezi că ai putea obține aceleași rezultate cu o fată mai puțin atrăgătoare?

Ha ha, sigur, dar trebuie să aibă un fel de carismă ca să mă captiveze. Vreau să am de spus o poveste.

Cine te-a influențat în această modalitate de abordare? Ce fel de fotografi?

Probabil că m-au influențat oamenii pe care îi admir, oameni ca Joel Sternfeld, Robert Frank, Philip-Lorca diCorcia, Shore și Eggelston, de care am zis mai devreme. Ca fotograf fashion îmi place Alasdair McLellan.

Spuneai și de niște filme mai devreme.

Da, am fost inspirat recent de Let the right one in și de începutul de la Hanna – sunt cadre superbe în ele. Mă inspiră mereu fragmente de filme, câte o scenă, cum e cea de deschidere la The Shining. A, și Paris, Texas. Mă uit mereu la filme și de curând am descoperit Dario Argento cu Suspiria. Vreau să fac un shooting inspirat de acolo.

Deci vrei să ștergi granița dintre fotografia fashion și documentar?

Da, vreau s-o împing mai departe. Vreau să explorez, mereu mi-a plăcut asta. Sunt foarte curios din fire.

Și ți se pare că lucrezi în timpul ăsta? Cred că sunt o grămadă de tipi care ar vrea să fie în locul tău, ha ha.

Păi călătoriile astea le fac în timpul meu liber – sunt vacanțe. În restul anului lucrez. Dar se pare că nu pot să mă bucur și eu de o vacanță liniștit fără s-o transform într-un proiect fotografic. Nu câștig bani din proiectele astea, cel puțin nu încă, dar îmi place la nebunie să le fac și asta e tot ce contează. Cred că am un job mișto, într-adevăr.

Traducere: Oana Maria Zaharia