Bărbaţi şi pisoare

De ceva vreme am o mică obsesie pentru pisoare. Sunt multe întrebări pe care mi le-am pus pe tema asta în ultima vreme. Cum ar fi: cum se face că masculii acestei specii o ard în grupuri, cu penisul în mână, în timp ce se pișă? Nu e ciudat să te întâlnești la pisoar cu șeful sau cu tatăl tău? Despre ce vorbesc bărbații la pisoar? Conceptul de pisoar în sine, mai ales la locul de muncă, este pur și simplu bizar pentru mine. Se încheie oare afaceri la nivel înalt la pisoar, ultimul loc unde fetele n-au voie să calce? Plus că sunt puțin îngrijorată de faptul că pisoarul este ca un tavan de sticlă. Dacă e să fie așa, putem să dăm vina pe pisoar pentru întreaga criză financiară?

Ca să mă iluminez în această privință am contactat o întreagă serie de utilizatori de pisoare. Studiul a fost făcut total pe neve și este complet științific. Mai jos aveți datele.

Hai frate, nu e dubios să stai la pisoar cu alți oameni? 
“Da, e de rahat,” spune Mishka Shubaly, care e scriitor. “O dată a trebuit să-l folosesc pe cel de lângă ăla la care stătea taică-miu. El s-a uitat în sus, eu m-am uitat în jos, iar el a insistat să poarte o conversație. Dar, slavă Domnului, am rezistat tentației de a mă uita în direcția lui ca să văd care dintre noi o are mai mare. Există lucruri pe care mai bine nu le afli. Vreau să spun că am impresia că eu sunt mai mare, dar într-un fel nu prea contează pentru că pula tatălui are mereu un atu în fața pulii tale”.

În ce direcție te uiți când ești la pisoar, în sus sau în jos? 
“În general, la pisoar se adoptă o postură de tipul ‘privirea-nainte’,” insistă Geoff Brown, care lucrează pentru o facultate canadiană. “E ciudat, dar odată ce-un tip l-a scos afară pe Vasilică și a stabilit că jetul țintește acolo unde trebuie, el o să ia automat postura de ‘privirea-nainte’ și-o să se uite drept la peretele din fața lui”.

Nu toți subiecții studiului nostru au căzut de-acord. “Eu mă uit în jos,” spune Mishka. “Eu cred că tipii se uită-n sus prefăcându-se că ce se-ntâmplă (ex., ne luăm pula-n mână în prezența altor bărbați) nu se-ntâmplă de fapt, însă mie-mi place să am un contact vizual bun cu organul meu ca să mă asigur că nu mă pișpe mine și că nu sare niciun candiru din pisoar spre orificiul meu urinal”.

Tragi vreodată cu ochiul? 
“Nu există să tragi cu ochiul. Niciodată,” spune Dan, un artist din Brooklyn. “De aceea există o regulă nescrisă că dacă există posibilitatea, trebuie să existe un pisoar liber între tine și o altă persoană. N-o să te bagi niciodată la un pisoar de lângă cineva decât dacă e aglomerat și chiar n-ai de ales”. Am auzit această părere din mai multe părți. “E o chestie de genul ‘nu-i face altuia ce ție nu-ți place,” spune Stuart, un psihiatru din Brooklyn. Steven Cox și Daniel Silver, designerii Duckie Brown, sunt sceptici vizavi de această afirmație. “Cred că orice tip, gay sau straight sau oricum ar fi, se uită,” zice Steven. Daniel adaugă: “Dar niciun tip straight n-o s-o recunoască.”

Mai puțin Eben, care are propriul butic imobiliar în Manhattan. “Cred că trăgeam cu ochiul pe vremea când eram nesigur de ceea ce sunt și cine sunt și vroiam să văd ce-ascundeau alți oameni, însă acum nu prea-mi mai pasă,” spune el. “Poate că după ce-am făcut arte marțiale ani de-a rândul și după ce-am văzut o grămadă de tipi goi în vestiar, pula nu mai e ceva interesant. E interesant cum unii iau o cale ocolită doar ca să nu le vezi treaba. Cred că asta e ceva chiar mai ciudat decât trasul cu ochiul”.

Josh Wolk, autorul Cabin Pressure, ne împărtășește o anecdotă. “Singura dată când m-am uitat eram la teatru, și-am văzut un tip pișându-se în afara vederii mele periferice, însă după aia, în timp ce scuturam ultimii stropi, el a început să-și stranguleze membrul fără milă; din unghiul în care-l vedeam eu cu colțul ochiului, părea că dădea cu-n șarpe de pământ. După care se oprea și-o făcea din nou. În viața mea n-am văzut pe cineva atât de preocupat să scuture ultimul strop.”

Ai avut vreodată parte de peripeții la pisoar? 
“Da, am trăit un moment oribil la un pisoar când eram în clasa întâi,” spune Daniel Silver. “Și nu cred că mai folosisem un pisoar înainte. Cred că mi-am scos pula ca să mă pișla pisoar, și m-am apropiat prea mult, și totul a ricoșat înapoi spre mine. A trebuit să vină frati-miu după mine și să mă ducă acasă, pentru că părea că făcusem pe mine. A fost foarte neplăcut”.

Aparent această problemă nu se rezolvă integral odată cu exercițiul. “Cea mai dubioasă chestie legate de pisoare, din punctul meu de vedere, este să aproximezi distanța la care trebuie să te poziționezi înainte să dai drumul la jet”, spune Geoff. “Ricoșeurile pot să-ți distrugă hainele. Adesea unghiul jetului și natura ‘convexă’ a pisoarului pot produce o pulbere fină care o să ți se depună pe jumătatea inferioară a abdomenului”. Asta-i o chestie pe care n-o știam. “Dacă nu realizezi care e cantitatea care ar putea să ricoșeze, folosirea unui pisoar atunci când porți pantaloni scurțiu o să te dea peste cap”, spune David, un scriitor din California.

Purtați conversații la pisoar? 
“Depinde dacă există contact vizual de ambele părți”, spune Geoff. “Dacă se deschide vreun subiect, atunci este de obicei discutat dintr-o ‘perspectivă externă’, și este legat de subiecte foarte banale de genul CUM ȚI SE PARE VREMEA DE-AFARĂ? În mod clar n-o să abordezi conversația în mod frățesc, pe un ton cald, și n-o să întrebi ceva de genul, ‘De unde ți-ai luat cureaua?’” Dan a avut de spus asta: “E complet ciudat să porți o conversație la pisoar, și marea majoritate a oamenilor n-o fac. De obicei e o chestie pe care-o practică tipii care se simt mai dubios, în niciun caz încrezători în sine, cum ar fi doi tipi care tocmai au ieșit de la o întâlnire business și unul dintre ei se simte nesigur, sau, din propria experiență, într-un job comercial cu cineva pe care abia l-ai cunoscut, dar cu care ai lucrat toată ziua. Dacă există discuții, totuși, toată lumea o să se uite drept în față în timpul ei. Mă miră că nu s-au pus televizoare deasupra pisoarelor până acum. Am reflectat asupra detaliilor faianței din baie de mult prea multe ori.” Aparent, uneori există ziare deasupra pisoarelor din restaurante.

Nu vă vine niciodată să folosiți cabinele, pur și simplu? 
Există oareșcare diferențe de opinii vizavi de-această problemă. Pe de-o parte sunt cei care o consideră de neacceptat din punct de vedere social. “E ceva în mod bizar efeminat la cei care sunt văzuți pișându-se într-o cabină”, spune Josh. “E ca și când n-ai coaie să te-aliniezi la bar cu restul domnilor”. Mark, un avocat din industria diverstismentului din Manhattan, e de-acord: “Nu-i poți lăsa pe alții să creadă că ești un papă-lapte care fuge la cabină”, se gândește el. “Dar, în mod evident, dacă toate pisoarele sunt ocupate, atunci e total acceptabil”.

Lui Eben îi place uneori intimitatea. “Câteodată folosesc cabina dacă am nevoie de un moment cu mine însumi, doar ca să nu văd nimic altceva și să mă regăsesc într-un spațiu închis unde sunt lăsat în pace”, spune el. “Ridic colacul cu conștiinciozitate. Întotdeauna folosesc piciorul ca să fac asta și trag apa indiferent cât de sus e butonul care face asta”. Și Mishka e fan: “Ah, clar da, dacă e deschisă cabina și sunt oameni în baie, întotdeauna o să intru în ea. E bună și când vrei să iei cocaină. Binecuvântat fie cel care a inventat cabina, oricine-ar fi”.

Ai un model preferat de pisoar? 
Practic, nimănui nu-i place stilul copaie care se găsește la stadioane, iar modelele noi fără apă aparent nu funcționează foarte bine. “Mie-mi plac modelele alea mari, cu cascade, ca cele din Europa”, spune Bill, un scriitor din New York. “Pentru că poți să te piși în orice direcție”. Unora le plac pisoarele cu gheață. “Îmi plac la nebunie pisoarele care au cuburi de gheață (și uneori gheață sfărâmată) în ele — sunetul lor topindu-se are ceva productiv în el, îți provoacă amintiri proustiene din vremurile de la început când te-ncuraja mama să te duci la baie”, spune Mike Flaherty, un scriitor din Brooklyn. “Apropo: a menționat cineva în raport de jocul pisoarului, ăla în care la începutul serii ‘scapi’ o monedă în sită sau în odorizant doar ca să vezi dacă până la sfârșitul serii încearcă cineva să bage mâna și să-l ia? Acel joc?” Ăă, nu.

Nu e dubios să folosești pisoarul la muncă? Gen, ce se-ntâmplă dacă intră șeful peste tine? 
“Eu văd pisoarul ca marele egalizator, locul unde nu contează ierarhia”, spune David, scriitorul din California. “Șeful îți devine egal. Pisoarul nu discriminează, și îmi place mult asta la el”.

Pisoarul poate să dezvăluie niște lucruri indescifrabile despre șeful cuiva. “Pe vremea când lucram la o mare companie din industria modei al cărei nume nu pot să-l spun, stăteam acolo și-mi făceam treaba, și, de nicăieri, intră președintele”, spune Steven Cox. “Își ia ambele mâini, le ridică, și-și lipește ambele palme de peretele. Și stă așa, cu picioarele larg depărtate și cu mâinile deasupra, pișându-se în pisoar. Nu mi-a venit să cred. Așadar pula lui era oarecum liberă. M-am întors în studioul foto și le-am spus tuturor, și toți erau ceva de genul, Ooo, da. Toată lumea știa de asta.”

S-a dat cineva la tine, sau s-a dat cineva la altcineva de lângă tine la pisoar? 
“Oo, sigur, atunci când a fost necesar, ca în Brazilia sau la Port Authority pe vremuri”, spune Bill. “Într-un bar gay sau în cluburi există coduri de conduită foarte diferite la pisoar”, spune Steven. “Nu cred că e neapărat adevărat, Duckie”, spune Daniel. “Poate că mă duc într-un bar gay în căutarea cuiva care să mi-o tragă-n cur, dar dacă vreau să mă duc și să mă pișam propria-mi intimitate să fac asta”. Ooo-kay.

“Una dintre primele mele amintiri din New York e dintr-o baie de la Port Authority prin 1984”, spune Eben. “Aveam 13 ani și tocmai coborâsem dintr-un autocar care venea din DC. Venisem ca să stau cu sora mea mai mare la Barnard. Baia era înspăimântătoare și puțea ca un Toi-Toi, dar într-un mare hal. Am început să mă pișși brusc a apărut lângă mine un tip care se apleca în așa fel încât să poată să mă vadă, care se holba la pula mea și se masturba în același timp. Am terminat cât am putut și m-am cărat dracului de-acolo”.

Care e cel mai dubios lucru care ți s-a întâmplat vreodată într-un pisoar? 
“Eram la master cu acest mormon extaziat”, spune Josh. “N-avea deloc simțul sarcasmului sau al ironiei și nu aprecia înjurăturile. Trăia într-o lume în care nimic nu trebuia murdărit. Eram la un pisoar și el a venit la cel de lângă. În timp ce se pișa el acolo, a scăpat o mare bășină. M-a șocat destul de tare, și așteptam să-l bușească râsul, sau să-și ceară scuze, sau să facă o glumă, dar m-am uitat la el și el se uita în continuare la perete fără nicio expresie pe față. Acum, personal cred că dacă ești la pisoar asta nu înseamnă că toate orificiile sunt libere să-și facă datoria. Doar pentru că te piși nu-ți dă dreptul să-ți relaxezi fiecare funcție a corpului de care dispui. Pur și simplu nu e corect. Dar cum mă uitam la el stând acolo, nemișcat de propriul comportament, am realizat că era atât de neatins de glume proaste încât probabil că n-auzise o glumă cu bășini în viața lui și ca atare n-avea nici cea mai mică idee că era ceva în neregulă cu ele”.

Chiar și celebritățile trebuie să folosească pisoarul. “Eram la o premieră în Santa Monica, și un tip uriașs-a pus lângă mine”, spune David Carr, reporter New York Times și autor al cărții The Night of the Gun. “A trebuit să mă uit la el. Era Will Smith. Mi-a zâmbit și mi-a spus ceva într-un ton amiabil. M-am oprit la jumătatea jetului. Chinuit, așa cum era. Și altă dată s-a pus lângă mine un pitic, în Knoxville, Tennessee. Am vrut să mă uit, dar m-a învins simțul decenței”.

Pat Bobst, care lucrează în telecomunicații, era într-o budă la răspântia pe nume New Jersey Turnpike. “Foloseam pisoarul de lângă tobarul trupei din care făceam parte”, spune el. “El se-apleacă spre mine și-mi șoptește: ‘M-am pișat într-o sticlă goală de antigel din dubiță și mi-a rămas niște antigel pe pulă. Crezi că e OK?’”

“Un mare mocofan antipatic cu care lucram la master a intrat, și-a scos-o, a-nceput să se pișe, apoi și-a pus ambele mâini pe șolduri și stătea ca și când s-ar fi căcat”, spune Stuart. “Asta în primele lui zile de când se angajase. Era o postură extraordinară. Imaginați-vă un om cu ambele mâini pe șolduri; bărbații rar stau așa. Și niciodată la un pisoar.”

“Îmi amintesc de-un tip care-a intrat într-o baie publică cu o bere-n mână, grohăind, după care a oftat în timp ce-a început să se pișe”, spune Dan. “Apoi și-a aruncat berea, în timp ce încă se pișa”.

Tot nu înțeleg de ce există pisoare. De ce nu se revoltă bărbații, pur și simplu, în masă, și-ncep să folosească cabinele ? 
“În lipsa lor, cozile de la toaletele bărbaților la concerte ar fi mai rău decât cele ale femeilor”, spune Pat. “Sunt o conveniență care ocupă puțin spațiu.”

Traducere: Daria Dinu