Pisicile răvășite de război din Siria

Fotografii de Lens Young Homsi

În vara lui 2012, o imagine cu o pisică rănită de șrapnel, care își târa picioarele din spate, a devenit virală. Sute de oameni au comentat fotografia pe bloguri și pe Facebook întristați, furioși, cerând să se facă ceva pentru biata creatură. Câteva zile mai târziu, mesajele încă curgeau. Fotografii – un grup de tineri din Siria – au reușit să localizeze din nou pisica și s-o trateze într-un spital improvizat, după care au publicat și o fotografie drept dovadă. Mai târziu au postat o fotografie cu un rebel ASL cu arma în mână care mângâia pisica vindecată.

De curând, am fost într-o cafenea din centrul orașului Cairo să mă întâlnesc cu doi tineri, Ahmed, 19 ani, și Salma, 28 de ani – cei care au făcut fotografia cu felina rănită. „Nu avem medicamente pentru oameni, dar uite că am ajutat o pisică”, mi-a spus Salma, dând ochii peste cap. Perechea face parte dintr-o echipă de patru persoane care operează o pagină de Facbook cu 100 000 de follloweri numită Lens Young Homsi, dedicată documentării distrugerii caselor siriene din Homs, care au fost asediate de forțele regimului timp de mai mult de 500 de zile.

În timp ce atenția presei internaționale s-a îndreptat asupra Siriei abia recent, volumul de informații înregistrat de cetățenii țării e copleșitor. Încă din primele momente ale revoltei împotriva regimului lui Bashar Assad, foarte mulți sirieni și-au folosit camerele din telefon pentru a documenta protestele. Au filmat cum forțele de securitate deschideau focul asupra protestatarilor. Au filmat înmormântările martirilor. Cum regimul lui Assad a început un război distrugător în toate părțile țării, iar opoziția s-a împrăștiat într-o galaxie de facțiuni mărunte care sunt în conflict unele cu altele, cetățenii-jurnaliști sunt singurii care cataloghează distrugerea orașelor.

Îmi amintesc că într-o zi din septembrie am văzut pe YouTube un videoclip cu trei bărbați sirieni care săpau un mormânt mic pentru un copil. Eram singurul privitor – prima persoană care vedea videoclipul. „Vedeți prin ce trecem?” întreabă tatăl copilului cu privirea la cameră.

Ahmed, operator al paginii Young Lens Homsi, e un student tăcut cu barba neîngrijită. A plecat din Homs acum un an pentru a însoți o rudă care avea nevoie de tratament în Egipt pentru o rană de glonț. N-a mai reușit să se întoarcă în Homs din cauza asediului.

Salma are 28 de ani, e fotografă și realizatoare de filme. Născută din părinți comuniști kurzi în nordul Siriei, a fost arestată de două ori în timpul revoltelor – prima dată în iulie 2011 pentru că s-a alăturat unui marș din Damasc al artiștilor și intelectualilor împotriva regimului.

În decembrie 2011 a fost reținută la aeroport în drum spre un festival de film din Dubai. A fugit din țară în decembrie 2012. (Din motive de securitate, „Salma” e un pseudonim.)

Salma stă dreaptă și fumează pe parcursul interviului. Cei doi sunt prietenoși, glumesc, dar amândoi au un aer trist. Noul regim militar al Egiptului a introdus noi reguli severe pentru vizele sirienilor. Din cauza restricțiilor și a valului de xenofobie care a cuprins Egiptul, amândoi vor să plece din țară în scurt timp.

Grupul mai cuprinde doi fotografi, Diaa și Basel, care încă locuiesc în Homs și cutreieră orașul zi de zi. Ahmed și Salma administrează pagina și se ocupă de media și de relațiile cu exteriorul.

Lens Young Homsi a început cu oameni obișnuiți care își foloseau camerele foto din telefon pentru a documenta primele proteste împotriva regimului lui Assad în martie 2011. Toți oamenii din Siria au făcut spontan același lucru. Unii au fost bântuiți de amintirile din 1982, când tatăl lui Assad, Hafez Assad, a zdrobit o revoltă din orașul Hama, omorând 20 000 de persoane. Catastrofa a fost foarte slab documentată și a rămas în memoria colectivă povestită pe cale orală.

„Suntem terorizați pentru că trăim sub conducerea lui Assad și pentru că știm ce s-a întâmplat în 1982 în Hama,” a spus scriitorul sirian american Amal Hanano pentru site-ul Syria Deeply. „Când au început violențele în 2011, oamenii știau că dacă ei nu vor filma, nimeni nu va crede că s-au întâmplat vreodată.”

Faptul că sirienii documentează dezintegrarea țării lor e un rezultat natural al schimbării tehnologice care a oferit tuturor acces la o cameră de filmat, chiar dacă e vorba de una de proastă calitate, dintr-un telefon mobil. E un nou capitol în istoria documentării războiului – bosniecii și rwandezii nu au avut YouTube.

Homs a fost devastat după mai mult de doi ani de război. Fotografiile produse de grup în prezent sunt tablouri melancolice dintr-un oraș nimicit: străzi pustii, copii jucându-se printre ruine, foste grenade transformate în vaze cu trandafiri. Misiunea grupului e jumătate artistică, jumătate de documentare (Ce zone din oraș au rezistat? Care au fost distruse?) „Oamenilor nu le pasă de politică”, spune Salma. „Poate reușim să-i atingem prin artă.”

Pe parcurs ce atacurile regimului asupra orașului Homs s-au înmulțit și tot mai mulți locuitori au părăsit orașul, grupul a început să primească tot mai multe întrebări și rugăminți de la oamenii exilați din Homs. Oameni care voiau să știe dacă școlile, casele și clădirile de care erau atașați mai stăteau în picioare. „Mereu le răspundem acestor oameni și discutăm cu echipa dacă zona e prea periculoasă”, spune Salma. „Uneori ne asumăm riscul, dar uneori e prea periculos. Nu poți pierde un fotograf doar pentru că ai vrut să faci o fotografie pentru cineva care locuiește în Washington.”

Rezultatele acestor excursii pot fi foarte palpitante. „Uneori fac o fotografie de la depărtare și le spun oamenilor că nu m-am putut apropia pentru că am observat un sniper”, spune Salma. Alte dăți au întâlnit Armata Siriană Liberă care opera în anumite clădiri. Alteori, din casele de care întrebau oamenii nu mai rămăsese absolut nimic. Pe podeaua unei case bombardate, fotografii au găsit odată o fotografie de nuntă înrămată. În casa unui muzician, au găsit un luptător din ASL care stătea într-un colț și cânta la o chitară veche și abandonată.

Dar pentru fiecare moment înduioșător pe care l-au surprins, Diaa și Basel au documentat zeci de alte momente tragice. În ianuarie, grupul a postat o fotografie cu un frate și o soră care stăteau pe o alee însorită într-un sector asediat al orașului. În imagine, băiețelul, Yaseen, călărește o bicicletă roșie, iar fetița, Maryam, ține în brațe o pisică. Jumătate de oră mai târziu, fotografii au raportat că cei doi au fost uciși de o bombă lansată de forțele guvernului.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre războiul civil din Siria:

Tot mai mulți jurnaliști sunt răpiți în Siria

Luptă neo-naziștii greci ca mercenari pentru Assad în Siria?

Faceți cunoștință cu femeile kurde care luptă pentru libertate în Siria