Trupa Golan ți-a transformat singurătatea din izolare în muzică

Totul se mișcă au relanti. O vibrație prelungă deschide și însoțește cadrul în care mișcările fluide ale unei femei simulează zborul. Cineva incendiază un glob pământesc, altcineva sparge o oglindă, în același tempo subturat. Imaginile flirtează cu o poetică ce decupează transparent tema ecospirituală.

„«Anima» este o referință directă către natura și universul viu care ne înconjoară pe toți. Viu ca fiecare dintre noi. Într-o perioadă în care lumea își caută echilibrul mai mult din interior către exterior, ne dăm seama cât de important este adevărul fiecăruia”, spune un comunicat de presă de la finalul lui aprilie, care anunță ultimul videoclip al trupei Golan.

Golan este un grup apărut în 2013, al cărui nucleu înseamnă Mihai Ristea, Ernesto Esneldo și Alexandru Burcea. După lansarea single-ului „Promises” (2014) − piesă care le formulează stilistica: slo-mo pop house atmosferic, amprentat de percuții tropicale, estetică în general minimalistă și tușă balearică −, trupa scoate, în 2016, un EP, Lonely Nights, la Etage Noir Recordings, label-ul vienez înființat de Marcus Füreder, alias Parov Stelar, urmat de albumul de debut, Intro, editat, un mai târziu de Universal Music Romania. „Anima” este prolog al LP-ului secund, care urma să apară luna asta (între timp, lansarea a fost amânată, motiv pentru care am stat de vorbă cu Mihai Ristea, compozitor, producător, vocalist și DJ.

VICE: Citeam pe pagina voastră de Facebook că noul single este „soundtrack -ul vostru pentru ceea ce se întâmplă acum”. În ce fel vorbește piesa despre timpurile stranii pe care le trăim cu toții?
Mihai Ristea: „Anima” este o piesă simplă despre lucrurile simple, care rămân neschimbate indiferent de context. O paralelă cu natura. În momentul în care facem acest interviu trecem printr-o perioadă de schimbare, iar asta este un factor de mare confuzie. În astfel de momente, simplitatea pare sa aibă mai mult sens decât orice altceva.

Luând „Anima” ca studiu de caz, care este traseul unei piese Golan, de la idee la înregistrare?
În prima fază nu obișnuim sa respectăm nicio regulă. Inspirația poate apărea de oriunde și ni se pare mai ușor să lăsăm lucrurile să vină de la sine, fie că vorbim de versuri, linii sau chiar un simplu beat. Așa se adună multe idei, care, de cele mai multe ori, rămân în stadiul de demo mai mult timp, până să începem să le elaborăm.

Apoi căutăm să înțelegem exact ce poate să transmită piesa respectivă. În acest fel o să fie ușor să nu ne încurcăm în producție și să putem separa obiectiv elementele care ajută piesa față de cele care doar sună bine. De cele mai multe ori, din momentul în care piesa există teoretic, urmează o lună, poate chiar două, de ajustări, fie la mix, fie la producție.

Cum să decriptăm videoclipul în vremuri ca acestea, dincolo de tentația de a-l clasa în cheie spirituală?
Regizorul clipului, Nicu Drăgan, nu a vrut să cripteze în vreun fel materialul. Și-a dorit ca suportul vizual să fie cât mai aproape de starea piesei și cât mai direct posibil.

Voi cum trăiți izolarea?
În toata această perioadă am continuat să facem muzică. Evident, cu mici modificări logistice, lucrând de la distanță. Nu am mai avut atât de mult timp liber de mulți ani și, într-un fel, această pauză este foarte benefică. Sunt multe aspecte pozitive care pot să reiasă din acest scenariu. Evident, faptul că lumea consumă considerabil mai puțin are un efect pozitiv asupra mediului. Poate că în tot acest timp trecem și printr-un proces de readaptare și chiar de conștientizare mai profundă a relației noastre cu tot ceea ce ne înconjoară. Totuși, așa cum nu am putut prevedea perioada în care suntem acum, cred că nici viitorul nu este așa ușor de anticipat.

Într-un text de pe VICE -ul american, Emilie Friedlander compara muzicienii independenți cu lucrătorii în gig economy (șoferii Uber, curierii Glovo etc.), „condiționați de aceeași logică rece a algoritmilor care decid când și cu cât vor fi plătiți”. Știind că sectorul evenimentelor publice este lovit, cât de afectați sunteți de criză?
Ni s-au anulat toate concertele. Momentan, stăm la aer curat și facem muzică. Lăsăm lucrurile să decurgă natural și ne adaptăm din mers. Am evitat mereu dependența financiară de concerte. Am luat pauză de la touring și în trecut pentru a putea termina diverse materiale. Frecvența evenimentelor poate fluctua pentru artiști și fără situații de criză.

Când numărul evenimentelor crește, o luăm ca pe un bonus, dar nu ni se pare sănătos să ne bazăm existența pe ele în totalitate. Ca și muzicieni, sursele de venit pot varia de la simple producții pentru diferite proiecte, până la publishing, care funcționează și retroactiv. Monetizarea muzicii se va intensifica prin drepturi de autor în următoarea perioadă și, cu siguranță, lucrurile se vor îmbunătăți.

Voi, ca lucrători într-un domeniu artistic, de cine vă simțiți reprezentați? Cine vă apără drepturile într-o situație de criză? Există organizații care îi pot ajuta pe cei mai afectați de deciziile impuse de pandemie?
Știm că există un fel de ajutor din partea Guvernului, dar am auzit nenumărate cazuri de artiști care nu reușesc să beneficieze de el. În schimb, am văzut campanii elaborate de ajutor din partea organismelor de gestionare si colectare a drepturilor de autor din alte țări și avem prieteni muzicieni în aceste state care ne-au povestit despre susținerea de care beneficiază.

„Anima” este prima piesă de pe un viitor album. Când va apărea, cu ce casă îl veți lansa și ce va însemna el, ca sound, ca mesaj, în relație cu/față de Intro?
Lansarea albumului era programată pentru luna mai a acestui an. Am amânat-o optimist până în toamnă. Al doilea album, la fel ca si primul, este licențiat sub Universal Music Romania. Este un album cu mai multe colaborări și mai diversificat atât din punctul de vedere al esteticii, cât și din cel al compoziției. Este un material relaxat și, probabil, mai potrivit pentru ascultat în mașină sau acasă.