Foamea e folosită ca armă de război în Siria

Decesul a patru rezidenți din tabăra de refugiați Yarmouk din Damasc a urcat totalul celor care au murit de foame în tabără la 73. (Fotografie de Stringer/Anadolu Agency/Getty Images)

În septembrie anul trecut, o fetiță de 18 luni pe nume Rana a murit de inaniție în suburbia Mouadamiya din Damasc. Mama ei, Um Bilal, a privit neputincioasă cum copilul ei slăbea de la o zi la alta, fără să poată face nimic pentru a-i curma suferința. Consideră că regimul sirian și comunitatea internațională sunt responsabili de moartea copilului ei. „Lumea întreagă vede crimele acestui regim care mi-a ucis copilul și nu face nimic în această privință”, a spus ea.

Asediată de regimul președintelui sirian Bashar al Assad din noiembrie 2012, Mouadamiya a fost bombardată regulat cu artilerie grea și bombe cu mortar lansate de avioanele regimului. După mai mult de un an de astfel de atacuri, orașul aproape că nu mai are clădiri care să stea în picioare și nici locuri pentru îngropat morții. Și totuși, oamenii din Mouadamiya refuză să se predea și să-și părăsească orașul.

Dintre toate zonele care au suferit în timpul războiului civil sângeros din Siria, Mouadamiya a avut cel mai mult ghinion. În mare parte din cauza geografiei; e situată între aerobaza militară Mezzeh la est, garda republicană a regimului la vest și divizia blindată de elită (condusă de fratele lui Assad, Maher) la sud. Ceea ce face orașul foarte ușor de înconjurat și de înăbușit. În consecință, atunci când regimul s-a plictisit să mai încerce să ia orașul din mâinile diverselor batalioane de rebeli și au recurs la asediu, rezultatul a fost inaniția.

Regimul sirian folosește tactici similare și împotriva altor suburbii din Damasc deținute de rebeli. După ce au încercat și au eșuat să preia controlul asupra acestor regiuni strategice vitale timp de 15 luni și au folosit tot ce aveau în arsenal – de la tancuri și avioane până la atacuri cu gaz sarin ca cel din 21 august anul trecut – acum recurg la înfometarea oponenților pentru a-i convinge să se predea.

Cea mai recentă și greu încercată victimă a foametei în Siria a fost cartierul palestinian de refugiați Yarmouk, din sudul Damascului. Timp de șapte luni, orașul a fost înconjurat și supus aceluiași tip de tratament ca și Mouadamiya și 59 de persoane au murit de inaniție din această cauză, potrivit lui Ahmed Awad de la Fajer Press Center. Fotografiile și videoclipurile îngrozitoare cu cadavre scheletice par să confirme spusele lui Awad și ale altor locuitori. Pe 26 ianuarie, trei femei și doi bărbați în vârstă, toți cu vârste de peste 65 de ani, au căzut victime foametei, informează dl. Awad.

„Am mâncat aproape toate pisicile și acum mâncăm iarbă”, mi-a spus domnul Awad.

Pe 18 ianuarie, regimul lui Assad și liderii mai multor facțiuni palestiniene din Yarmouk au ajuns în sfârșit la o înțelegere care a permis ajutoarelor alimentare să pătrundă în orașul înfometat. S-a permis o livrare inițială de 7 000 de cutii cu mâncare și alte ajutoare umanitare cu condiția ca acestea să fie distribuite de o facțiune palestiniană pro-Assad (PFLP-GC) și doar civililor.

Totuși, în ciuda promisiunilor că vor permite livrări regulate de ajutoare, regimul a închis rapid cepul după livrarea inițială. Potrivit purtătorului de cuvânt Cristopher Gunness, UNRWA (agenția ONU care oferă ajutoarele refugiaților palestinieni) nu a avut voie să trimită alimente în Yarmouk din data de 22 ianuarie, deși a încercat zilnic să facă asta. Gunness a adăugat că în cele câteva ocazii în care UNRWA a avut permisiunea de a livra ajutoare, „distribuția se face într-un ritm atât de lent încât e aproape inutilă.”

Înțelegerea inițială a urmat după o săptămână în care regimul a suferit pe planul de PR din cauza condițiilor de trai din Yarmouk, despre care s-au scris sute de articole în presa internațională. A avut loc și cu patru zile înainte de începerea negocierilor de pace de la Geneva, în cadrul cărora regimu vrea să fie văzut dând dovadă de generozitate.

Armistiții similare s-au încercat și în alte zone deținute de rebeli din Damasc. De exemplu, în Mouadamiya s-a permis recent livrarea unui mic transport alimentar, în schimbul ridicării ceremoniale a steagului regimului deasupra orașului, ca televiziunea siriană de stat să-l filmeze. Potrivit lui Abu Adnan al Hourani din Batalionul Verde de Inginerie Militară, înțelegerea le-a cerut rebelilor să predea un tanc blindat și unele arme mai ușoare. „Regimul stoarce tot de la oamenii din Mouadamiya în schimbul mâncării”, a spus el. Potrivit lui Qusai Zakarya din consiliul local al rebelilor, transportul a conținut câte o masă pentru fiecare persoană din oraș. „Slavă Domnului, supraviețuim, dar nu știm pentru cât timp”, mi-a spus el.

O înțelegere cu regimul de la sfârșitul lui noiembrie anul trecut a dus la evacuarea a 1800 de persoane din Mouadamiya. Dar unii dintre ei – Reuters a raportat 230 de bărbați cu vârste potrivite pentru armată, iar activiștii din Damasc spun că cifra a fost mult mai mare și a inclus femei și copii – au fost arestați imediat de către Serviciile Forțelor Aeriene, care încă îi rețin pe unii dintre ei. Dintre cei care n-au fost arestați, o parte au fugit în zone ceva mai sigure din Siria, iar alții s-au refugiat în țările vecine.

Unul dintre principalele motive pentru care cei 8 000 de locuitori rămași în Mouadamiya (din populația inițială de peste 50 000) încă supraviețuiesc e corupția. Un activist din Damasc care a vrut să rămână anonim din motive de securitate, mi-a spus: „Dacă n-ar fi niște oameni cu bani care să mituiască ofițerii regimului ca să poată introduce niște alimente în oraș, zeci de oameni ar muri zilnic de inaniție.” Același activist a declarat că a fost împușcat de mai multe ori de forțele regimului când a încercat să livreze mâncare în regiunile asediate.

Dl. Zakarya a spus că micile ajutoare alimentare aveau scopul de a întoarce locuitorii împotriva oponenților regimului. „Assad vrea să le arate oamenilor că le poate oferi mâncare și securitate, trebuie numai să se predea,” a spus Zakarya. A adăugat că în unele cazuri tactica funcționează.

Abu Malik, rezident al Mouadamiyei, a cărui familie supraviețuiește cu un kilogram de orez pe zi, a spus că transporturile recente de alimente în oraș a făcut prețurile pieței negre să scadă cu 90 de procente. „Orezul costa 50 de dolari kilogramul, dar acum costă doar 10 dolari”, a raportat el. Dar nu se așteaptă ca prețurile mici să țină mult. „Proviziile de alimente vor ține maximum o săptămână și după aceea totul va reveni la normal”, a spus el. „Normal” în Mouadamiya înseamnă că oamenii vor muri de foame în mod regulat.

Urmăriți-l pe Even pe Twitter: @abuliberali

Traducere: Oana Maria Zaharia