Toate miștourile folosite de stângiști ca să troleze conservatorii

Liberalii și conservatorii nu se atacă la fel unii pe alții. Dicționarul Oxford a postat pe blog un articol despre diferențele între jignirile proferate de-a lungul eșicherului politic, numai că datele colectate în 2014 par prăfuite, ca și cum ar fi fost adunate exclusiv din mail-uri forwardate de bunică-ta. Concluziile nu prea se pupă cu realitatea actuală, în care o memă cu un președinte, răspândită de forumuri cu mesaje scrise și imagini, ne transformă tot discursul politic într-un thread de comentarii.

Anumite adevăruri de la baza insultelor politice rămân constante. Dreapta preferă, în general, palmele peste bot haioase, dar cam fără țintă, în timp ce stânga pare să prefere aluzii pe jumătate drăgălașe sau etichete corecte, dar deloc sexy. Diferențele astea dintre metodele de atac îngreunează comparațiile 1:1. Dar eu tot m-am aruncat să scriu un ghid ale insultelor folosite de dreapta, așadar, de dragul echidistanței, iată și-o tentativă de catalogare a poantelor folosite de stânga.

Cu mult timp înainte ca subculturile online să fie fățiș afiliate partidelor politice, membrii acestor grupări erau descriși drept niște ratați care locuiesc în pivniță la ai lor și rar ies să-i vadă soarele. Stânga s-a folosit pur și simplu de proprietatea tranzitivă pentru a-i jigni cu insulta asta pe susținătorii lui Trump. Pivnițar = subcultură online = 4chan = Pepe = dreapta alternativă = susținător al lui Trump.

Donald Trump a fost una dintre figurile principale care-au perpetuat teoria conspiraționistă demult dezmințită, conform căreia Barack Obama și-ar fi falsificat certificatul de naștere pentru că s-a născut în Kenya, nu în Hawaii, ceea ce l-ar fi delegitimat ca președinte, conform articolului II din Constituția Statelor Unite.

Chestia cu certificatul de naștere ar fi putut să rămână o mică notă de subsol, rasistă și dubioasă, în manualele de istorie. Apoi, anul trecut Donald Trump a scos-o la iveală când a susținut în mod eronat că Hillary Clinton ar fi inventat teoria, iar el a „lămurit-o".

E un joc de cuvinte cu „conspiraționist", un termen care-i descrie pe cei care subscriu teoriei conspirației care spune că 11 septembrie a fost comandat de americani. Eticheta de certificaționist se folosește în principal ca atac la persoană, menit să discrediteze ținta. „Dacă crede că Obama s-a născut în Kenya, de ce mi-ar mai păsa ce crede despre…"

Conservatorii sunt în primul rând acei susținători de partid preocupați de abuzarea (inexistentă) a legii sharia pe teritoriul SUA. Insulta cu sharia creștină evidențiază ironia faptului că grupul care se opune cel mai asiduu ca legile bazate pe religia islamică să pătrundă în țară este același care citează din Biblie, când militează pentru legi care-ar anula verdictul în cazul  Roe vs. Wade sau ar permite discriminarea homosexualilor.

Mulți îl cred pe Donald Trump un țepar și nimic mai mult, cu o moștenire drept plasă de siguranță. De la înțelegerile la tribunal pentru universitatea lui falsă la multiplele procese care i s-au intentat pentru că nu și-a plătit colaboratorii, e lesne de-nțeles de ce stânga susține că suporterii lui au fost înșelați în cam același fel, din punct de vedere emoțional.

Un cuvânt compus din „conspiraționist" + „retard". Cam neinspirat, zic.

Hillary Clinton a comis greșeala de a se referi la suporterii rasiști, homofobi, xenofobi și altminteri greu de digerat ai lui Trump drept „o căruță de deplorabili". A fost o idee tâmpită. Fanii lui Trump s-au lipit imediat de cuvântul „deplorabil" și l-au adoptat ca pe-o medalie de onoare – și l-au imprimat pe tricouri, pe șepci și pe ID-urile de Twitter.

În episodul din 28 februarie 2016 din Last Week Tonight, John Oliver a explicat că, din punct de vedere genealogic, numele de familie al lui Donald Trump este, de fapt, „Drumpf", dar s-a schimbat în timp. Când insulta îi este adresată unuia dintre susținătorii lui Trump (de exemplu, când îi zici unuia că e „susținător al lui Drumpf") se presupune eronat că a) suporterul nu e deja conștient de numele „real" al lui Donald și b) că persoanei respective nu-i pasă. Insulta respectivă vine la pachet cu bonusul de a pierde orice avantaj pe care l-ar fi avut până atunci cel care o folosește.

Dacă o persoană de stânga spune despre Trump, administrația lui sau cei care-o susțin că sunt fasciști, acest fapt se datorează probabil tendințelor fasciste expuse de administrația respectivă.

Conform celor 14 caracteristici ale fascismului enumerate de Dr. Lawrence Britt, care a comparat științific numeroase regimuri fasciste, observăm că administrația Trump bifează toate cele 14 criterii:

1.  Naționalism puternic, constant,
2.  Dispreț pentru recunoașterea drepturilor omului,
3.  Identificarea unor dușmani/țapi ispășitori drept cauză unificatoare,
4.  Supremația armatei,
5.  Sexism abundent,
6. Mass-media controlate,
7.  Obsesie față de siguranța națională,
8.  Amestecul religiei și puterii executive,
9 . Protejarea puterii corporațiilor,
10.  Suprimarea puterii angajaților,
11.  Dispreț față de intelectuali și arte,
12.  Obsesie față de crimă și pedeapsă,
13.  Nepotism și corupție din plin,
14.  Alegeri fraudate.

America are o problemă cu sursele necreditabile de știri. Din păcate pentru dreapta, The Economist, the Wall Street Journal și alte organizații care au demonstrat de-a lungul timpului că sunt de încredere nu fac parte din problemă.

Într-o demonstrație uluitoare de disonanță cognitivă, suporterii lui Trump și Trump însuși au tendința de a se referi la orice sursă de știri care le pune sub semnul întrebării perspectiva asupra lumii drept „știri false". Drept răspuns, liberalii au început să folosească expresia împotriva celor de dreapta. În general, când acuză cazuri concrete de jurnalism dubios.

Lui Milo Yianoppoulos, un reprezentant al diversității, de dreapta, care a vrut să dovedească faptul că și minoritățile pot fi la fel de căcăcioase ca și majoritatea, i-a fost blocat contul de Twitter anul trecut, pentru că a orchestrat un atac împotrva actriței și umoristei Leslie Jones. De-atunci, stânga a trimis trafic spre profilul său dezactivat, într-un soi de memă cu Rick Roll, pe genul haz de necaz, ori de câte ori mai apar știri cu băiatul ăsta. Gen, postarea asta de pe reddit, intitulată „Milo dă replica la discursul anti dreapta alternativă al lui Hillary".

Chiar trebuie să ți le explic pe toate cu amănuntul? Dreapta e văzută, în general, drept tabăra anti-femei. De unde și, știi tu, toată faza cu Marșul Femeilor.

„Gât păros" e o invectivă la adresa unui utilizator corpolent de net care, fie într-o încercare de a-și ascunde numeroasele bărbii duble, fie pur și simplu de lene, își cultivă o coamă neîntreținută de păr facial pe gât. Întrucât lumea subculturilor online s-a amestecat cu cea a lui Trump, insulta asta a căpătat o încărcătură mai degrabă politică.

O putrefacție fetidă de insultă, folosită doar de mame indignate ușor de stânga din comitetul de părinți. „Republi-golani" nu e ceva sinistru doar pentru că sună prost, dar și pentru că reafirmă ideea conform căreia liberalii sunt niște elevi de serviciu care-i pârăsc pe bătăuși.

Înainte, în timpul și după victoria sa neașteptată la alegerile prezidențiale, Donald Trump a insistat că toate jocurile au fost făcute împotriva sa. Deși există dovezi din plin că e fix invers, el și susținătorii lui s-au tot plâns de rezultatele alegerilor. Ca multe alte chestii de pe lista asta, liberalii au adoptat pur și simplu termenul ăsta pe post de replică ironică proprie – o folosesc ca să-l irite pe comandatul suprem sau pe votanții acestuia, ori de câte ori se plâng de procentajele în scădere din sondaje, opoziție politică, sau chiar și de faptul că nu le place cum e vremea.

„Trist!", una dintre interjecțiile preferate ale lui Trump (iar semnul ăla de exclamare e esențial), a fost cooptată și de stângiști, ca să-l ia la mișto. Funcționează cel mai bine atunci când e alăturată unor fapte sau unei știri care probabil l-ar irita pe președintele cu obraz extrem de subțire.

Nicio altă expresie nu ilustrează mai bine bătălia pe insulte decât „fulg de nea". A fost în primul rând folosită de cei de dreapta, pentru a lua la mișto presupusa prețiozitate și îndreptățire a stângiștilor, însă liberalii au ripostat cu fix aceeași expresie folosită pentru a-i ataca.

Fie că o face neintenționat sau calculat, cel mai mare lanț de cafenele din lume se pare că nu poate să evite câmpul de luptă al războiului cultural. După un protest fabricat din noiembrie (care, din nu se știe ce motiv, a inclus achiziționarea produselor companiei) și după controversele de la link-urile de mai sus, unii stângiști au început să folosească referința la paharele de Starbucks ca să ilustreze cât de ușor le sare muștarul anumitor conservatori.

Expresia a fost folosită în primul rând ca replică la o minciună pe față, emisă de Kellyanne Conway. Astfel, dintr-o ironie condescentă între frați, spusă de Christine Taylor în filmul The Brady Bunch Movie din 1995, replica s-a transformat într-o ripostă acidă, dar îndoielnică, la adresa marilor mase.

Tea Party-ul nu mai spune mare lucru în zilele noastre, deci, din păcate, insulta asta e oarecum o specie pe cale de dispariție. Însă merită să fie menționată, pentru că nu face referință doar la recipientul cu ajutorul căruia sunt băgate frunzele în apă caldă, ci și la manevra prin care-ți introduci testiculele în fața altei persoane.

Această insultă, care-i descrie pe suporterii lui Donald Trump, își datorează popularitatea parțial faptului că intră bine în gură și parțial pentru că face aluzie la „blumpkin" – un act sexual în care cel care face sex oral se și cacă în același timp.

Insulta „Trumpster", mai puțin impresionantă decât cea care o precedă, e un amestec cam nasol între „dumpster" (en., „tomberon") și Trump. Nimeni nu prea zice de persoanele care-i displac că-s niște tomberoane, așa că pare un pic forțat. „Găleată de muie", pe de altă parte, are ceva potențial, încă neexploatat.

Utilizatorilor de Twitter le place să facă pe deștepții, iar când niște țărănoi s-au închis într-o clădire a guvernului federal din Oregon și au rezistat cu armele în fața forțelor de ordine, rețelele de socializare au sărit pe ei și-au tras salvă după salvă de sarcasme, în care combatanții inepți și înarmați erau comparați cu grupările teroriste din Orientul Mijlociu.

Presupunerea că persoanele de dreapta sunt mai puțin inteligente e subînțeleasă în cel puțin câteva dintre insultele stângiștilor – și așa stau lucrurile de zeci de ani. Ironia asta face apel la acest stereotip și insinuează că opoziția nu e în stare să facă față complexității unei funde la șireturi.

Judecând după majoritatea statisticilor, întreaga societate a devenit din ce în ce mai progresistă de-a lungul timpului. Drepturile muncitorilor, femeilor, minorităților etnice și sexuale au fost câștigate prin lupte grele ale unor mișcări animate de ideologia progresistă. Pentru progresiști, loviturile astea arată că conservatorii, care prin definiție sunt diametral opuși progresiștilor, sunt sortiți să sfârșească în echipa înfrântă, pe termen lung, indiferent ce bătălie culturală s-ar da. Deși toate dovezile arată că sentimentele liberalilor sunt îndreptățite, ar putea și ei să găsească un fel de-a o spune cu care să mănânce mai puțin rahat.

Traducere: Ioana Pelehatăi