Chestii

Cinci români de la „Supraviețuitorul“ mi-au explicat cum e să trăiești fără mâncare și în jeg

De aici afli cum e să stai 44 de zile la dracu'n praznic, mușcat de șerpi, ars de soare, bătut de vânt, murat de ploaie și jegos.
27 Noiembrie 2016, 6:00am

Tipul cu barbă și șapcă este „Unicul Supraviețuitor". Restul s-au ales cu experiența de viață, cică. Fotografie de pepagina de Facebook Supraviețuitorul

E imposibil să nu te fi lovit de vreo ediție Survivor, din 2000, de când americanii au devenit obsedați de acest concurs, în care niște orășeni blazați și plictisiți de rutină aleg să stea 40 și ceva de zile pe o insulă pustie. Un fel de joc de societate mult mai complex și fizic decât boardgame-urile și o vacanță super low cost într-o destinație pe care, altfel, nu ți-o permiți.

Ideea e următoarea: 18 oameni trebuie să reziste ca Bear Grylls pe o bucată de pâmânt, în mijlocul Oceanului, fără mâncare, fără săpun sau pastă de dinți și doar cu hainele de pe ei, împărțiți în triburi, ca-n timpurile ancestrale. Dacă ești nașpa și nu le ai cu social skills, ești dat afară din joc de oamenii cu care împarți foamea și jegul. Ceea ce, pe de-o parte, e bine. Te întorci în civilizație.

Pe de alta, e nasol, că pierzi șansa la bănetul cel mult (la ei). Ca s-o scurtăm, după 16 ani, Survivorul a aterizat și-n România, cumpărat de Pro TV și filmat pe o insulă din Filipine, iar primul câștigător e un barman de 24 de ani din Ploiești, a cărui strategie a fost să nu moară de foame și să trăncănească până-i făcea cu capul pe ceilalți.

Citește și: Mă uit la „Supraviețuitorul" de un deceniu și am analizat la sânge toți concurenții români

Că tot e timpul concluziilor de final, am vorbit cu cinci dintre cei mai populari și descurcăreți concurenți de la Supraviețuitorul nostru despre cum e să stai 44 de zile la dracu'n praznic, mușcat de șerpi, ars de soare, bătut de vânt, murat de ploaie și jegos.

Despre mâncare și epitete culinare: „dezgustător", „groaznic", „necomestibil"

Robert, omul mușcat nasol de limbă de către o furnică agresivă

Otniela, 27 de ani, București: „Am avut două zile în care nu am mâncat nimic. Iar în celelalte zile mâncam, poate, o banană crudă pe zi, de persoană. Au fost zile în care am găsit fructe de mango sau cocos şi le-am împărţit pentru tot tribul. Oricum, nu înţelegeam mai nimic din acele porţii extrem de mici. Am găsit Jackfruit necopt, căruia i-am scos boabele şi le mâncam fierte, aveau gustul unei combinaţii între fasole şi năut. Mai mâncam şi scoici, pe care le găseam între stânci, la malul apei, lime, papaya şi, câteodată, prindeam şi câţiva peştişori. Cel mai dezgustător lucru pe care am încercat să îl mănânc, dar nu am putut, a fost un peştişor proaspăt prins, care încă mişca. Și picioruşele de crab crude, care aveau un gust groaznic."

Robert, 29 de ani, Cluj Napoca: „Am intrat în concurs cu 88 de kilograme și am ieșit cu 77. Problema era că, în perioada aceea, fructele nu erau coapte. Nici măcar nucile de cocos. Singura satisfacţie era că aveam ce rumega din când în când. Devenisem nişte adevăraţi vegani. Cea mai dezgustătoare a fost tentativa de a mânca o furnică «războinică». Îmi amorţise tot vârful limbii. Asta s-a întâmplat imediat după ce mâncasem o altă furnică ce avea un gust surprinzător de plăcut. O combinaţie de gust lemnos cu o tentă de acrişor. În acest mod reuşisem să fac diferenţa între furnicile comestibile şi cele mai puţin comestibile."

Mircea Amza, 48 de ani, Arad: „În vreo două rânduri, am cules nişte melci de pe stânci şi i-am mâncat cruzi. Aveau un gust uşor amărui. Cât timp am fost în joc, am slăbit circa 10-11 kilograme. Am avut 75 la început şi am ieşit cu 64."

Despre pescuit, chestia aia care ar fi putut să-i ajute, dar nu prea a fost să fie

Mircea Amza, într-una dintre rarele situații în care se afla lângă o farfurie cu niște carne pe ea

Robert, 29 de ani, Cluj Napoca: „La început, am improvizat nişte suliţe din bambus şi beţe. Tehnică fără nicio reuşită. Ulterior, adaptasem acele beţe la tehnica de undiţă. Peştii prinşi păreau din familia bibanului. Carne albă, mici, cinci-zece centimetri. Îi prindeam cu scoici luate de pe stâncile din apropierea plajei. La un moment dat, acele beţe începeau să se usuce, iar când rămâneam fără lemne pentru aprins focul, ne sacrificam undițele astea improvizate, să putem fierbe peştii prinşi."

Andrei, 27 de ani, București: „Am folosit năvodul câştigat la una dintre probele concursului şi am prins doi rechini, un calcan, pește spadă. Dar asta nu m-a ajutat foarte tare. Am intrat în concurs cu 85 de kilograme şi am ieşit cu 71. Deci, în 44 de zile, am slăbit 14 kile. Cred că a fost cea mai cruntă detoxifiere prin care am trecut. Mi-a fost foarte greu să mă recuperez după aceea, mai ales muscular. Încă nu mi-am revenit nici acum."

Despre starea aia în care ai hainele ude pe tine, chiar și când nu plouă

Otniela, alături de un alt finalist, Iulian

Otniela, 27 de ani, București: „Culcuşul pe frunzele şi tulpina de bambus era locul cel mai sigur, dar era o tortură. Dimineaţă mă dureau oasele şi mă trezeam cu vânătăi pe corp, de parcă eram bătută. Aşa că de multe ori preferam dormitul pe nisip, unde mă expuneam la pericole precum şerpi, crabi, miriapozi. Dar, cel puțin, dormeam mai confortabil. Totuşi, îmi amintesc cu plăcere cum dormeam privind cerul şi luna care străluceau puternic şi foarte clar deasupra noastră."

Robert, 29 de ani, Cluj Napoca: „Preferam să-mi sap un şanţ în nisip, să-mi aşez o traistă sub cap şi adormeam cu ochii-n stele. Chiar dacă ploua, după ce săpam vreo 30-40 de centimetri, dădeam de nisip cald. Umed, dar cald. Singurele momente în care îmi era întrerupt somnul erau acelea în care se mai trezea vreun crab să-mi inspecteze culcușul."

Raisa, 27 de ani, Timișoara: „Am preferat dormitul pe bambus, pentru că ştiam că aşa nu pot ajunge chiar toate vieţuitoarele pe mine - crabi, raci, şoareci sau şobolani. Aveam, în schimb, o grămadă de furnici, ţânţari şi lilieci pe-aproape. Era insuportabil de cald când nu ploua, iar când erau furtuni nu puteam dormi de frig. Oricum, pe tot parcursul şederii pe insulă, eu aţipeam, nu adormeam. Într-o noapte m-am plimbat pe plajă de la apus până la răsărit pentru că, din cauza ploii, aveam totul ud, inclusiv adăpostul, şi frigul era de nesuportat. Să nu uităm de umiditatea de 90%, care nu te lăsa să ai hainele uscate nici măcar un minut, chiar dacă nu ploua. Dar în primele nouă zile, am prins aproape zilnic ploaie."

Probleme igienice (dentare, capilare și de tot felul)

Otniela, în dreapta, într-o simulare pentru o vacanță la Techirghiol

Raisa, 27 de ani, Timișoara: „Am descoperit epilarea cu scoici, însă lua ceva vreme, dar în zilele în care nu aveam ce face, ne ocupam timpul şi cu această activitate. Înainte de concurs, am apelat la epilarea definitivă, dar, din păcate, nu a avut rezultate prea bune. În orice caz, la mine, părul nu se vedea ca la celelalte fete, eu fiind blondă. Altfel, a fost inconfortabil să nu mă pot spăla cu apă dulce, mă usturau rănile de la apa sărată, părul era tot noduri, eram lipicioasă."

Mircea Amza, 48 de ani, Arad: „Cel mai greu a fost cu periuța de dinți. Am improvizat un fel de instrument, dintr-un băț de bambus bătut la un capăt cu o piatră. Pe urmă am mestecat cu dinții, până am obţinut un fel de pensulă din fibrele bambusului. Am mai folosit coaja exterioară a nucii de cocos pe post de lufă."

Citește și: Cum e să înlocuiești dușul cu o baie de bacterii timp de două săptămâni

Robert, 29 de ani, Cluj Napoca: „Oceanul te poate încuraja şi intimida în acelaşi timp. Faptul că am preferat oceanul pentru baie, spălat vase şi haine m-a făcut să aprofundez acea experienţă de pe insulă. Apa de băut preferam să o păstrez doar pentru băut. Acolo, într-o singură zi, poţi consuma până la şapte litri de apă. Într-adevăr, într-o dimineaţă am luat o mâna de cenuşă din vatra de foc şi am intrat în apă. Atunci m-am spălat pentru prima dată pe cap, după mai bine de 30 de zile."

Andrei, 27 de ani, București: „Ne-am obişnuit cu mirosul şi cu jegul de pe noi. Când nu ai mâncare şi trebuie să suporţi nişte oameni pe care nu îi cunoşti, chiar nu mai contează cum miroşi."

Despre transpirație, constipaţia și cum cocosul te duce în cealaltă extremă

Robert, 29 de ani, Cluj Napoca: „Era aproape insuportabil să stai expus la soare mai mult de 30 de minute. Ce soluţie am găsit eu? Stăteam îmbrăcat cu mânecă lungă şi pantalon lung. Preferăm să transpir de trei ori mai mult decât să fiu prăjit de soarele filipinez. Când m-am reîntors la civilizație, cum s-ar spune, simţeam că nu mai transpir atât de puternic. În schimb, aveam un tranzit intestinal dat peste cap şi cred că a trecut mai bine de o lună de zile până am scăpat de acea stare de oboseală continuă. Îmi venea să dorm toată ziua. Totuşi, după ce am slăbit atât de mult prin mâncare, activitate, mediu, mă simţeam mai uşor, detoxifiat total."

Mircea Amza, 48 de ani, Arad: „La început a fost constipaţia, apoi treceai în cealaltă extremă, din cauza nucilor de cocos. M-a surprins faptul că nu-mi mirosea transpiraţia, nu am mai avut mătreaţă, nu mai aveam nasul înfundat dimineaţa. Una peste alta, o experienţă benefică pentru organism."

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre igienă:
Ghidul musulman de igienă anală
Expoziția muzeelor: O vizită la muzeul german de igienă
Am vorbit cu câțiva dentiști, să-nțeleg de ce românii ajung la ei numai când le cad dinții