Românii care neagă moartea a 13 000 de evrei îți arată ce înseamnă antisemitismul

Zilele astea s-au împlinit 76 de ani de la pogromul de la Iași. Este una dintre cele mai mari tragedii din România, o tragedie despre care nu prea înveți. În cel mai bun caz este menționată ca o statistică seacă, dar se trece repede peste ea. De exemplu, anul acesta, am văzut articole despre pogrom puțin spre deloc.

Pogromul de la Iași a fost inițiat de mareșalul Antonescu împotriva evreilor din Iași. Purificarea etnică, sub numele de cod „Curățirea Terenului", a fost planificată de aceleași organe responsabile de lichidarea evreilor din Basarabia și Bucovina. Tot la ordinele lui Antonescu, la Iași au fost uciși 13 266 de evrei.

Acest eveniment crunt nu este o speculație sau o teorie neconfirmată. Tragedia este documentată, cu fotografii, mărturii și rapoarte care au stabilit exact numărul de morți. Cu toate acestea, chiar și în anul 2017, există oameni care neagă Holocaustul din România. Antonescu este văzut ca un erou neînțeles, o victimă a regimului care a făcut numai bine pentru români și chiar și evrei. Mai departe, te las cu câteva reacții deplasate la comemorarea pogromului de la Iași, ca să vezi și tu că nu am învățat nimic din Istorie.

Există de mult o teorie conform căreia Antonescu nu a avut nimic cu evreii, pentru că a refuzat să execute toate ordinele de la Berlin. Linkul postat de individul de mai sus face trimitere la un eseu scris de evreul Teșu Solomovici, care se vrea a fi ceva mărturie pro Antonescu. Trec peste faptul că site-ul respectiv este ridicol, plin de petiții împotriva Papei și a cardurilor de sănătate.

Ideea e că, în realitate, Solomovici explică cum Antonescu s-a opus deportării evreilor nu pentru că îi era drag de ei, ci pentru că a vrut să demonstreze că încă e un conducător și că țara nu este la cheremul naziștilor.

Chestia asta nu anulează pogromul de la Iași. Oricât de mult ar vrea tipul de mai sus să se prefacă că nu a existat, de dragul lui Antonescu, realitatea este cu totul alta. Până și în cartea lui Solomovici se precizează că marele general chiar nu-i înghițea pe evrei și își dorea, într-un fel sau altul, să scape de ei. Asta cu cele 60 de milioane de dolari nu știu de unde a scos-o, așa că mă abțin.

În continuare se insistă foarte mult pe chestia asta cu deportarea, deși evreii de la Iași au fost înghesuiți în Trenurile Morții și plimbați până s-au asfixiat de tot. Mi-e destul de greu să înțeleg de ce asociază lumea trenurile care s-au plimbat între diferite gări din Moldova cu deportarea.

Dacă vorbești despre un eveniment tragic care pune o pată neagră pe istoria României, faci propagandă anti-românească și ideal ar fi să taci din gură și să te prefaci că nu s-a întâmplat niciodată nimic.

Știi cum e, România este un paradis, suntem un popor perfect, fără antecedente și conducători criminali. După logica asta, o tragedie o anulează pe alta, pentru că tipul de mai sus este atât de superficial, încât niște evrei români uciși sunt mai puțin importanți decât alți români. Este ridicol să compari tragedii și să negi complet una, din simplul motiv că un anume tip de românii au avut de suferit.

Whataboutismul ăsta românesc este fascinant uneori. Unii sunt în stare să întoarcă povestea în orice fel, doar ca să te contrazică. E destul de clar că tipul de mai sus are o problemă serioasă cu evreii și îi consideră responsabili de tot ce au pățit. Rușine lor că au profitat „cu nerușinare de holocaust", după ce au fost lichidați de pe fața pământului, am dreptate?

Dacă nu ai dispoziția necesară să parcurgi cârnatul ăsta de comentariu, îți fac un mic rezumat. Tipul e antisemit, consideră că evreii sunt de vină și, de fapt, s-au exterminat singurii. N-are pic de empatie față de faptul că evreii au fost oprimați, pentru că ei au creat comunismul și și-au meritat-o.

Concluzia generală e că vorbim prea mult despre holocaust și antisemitismul nu mai există. E amuzant să vezi un antisemit care încearcă să te convingă că, de fapt, nimeni nu are nimic cu evreii, rasismul nu există, holocaustul l-au produs singuri și alte aberații. Ne plângem de comuniști și în continuare avem aceleași mutre și partide la conducere.

M-am obișnuit ca Antonescu să fie ridicat în slăvi și aplaudat ori de câte ori este pomenit numele lui. Dar atunci când se întâmpla chestia asta la un articol despre pogromul de la Iași, mi se pare dizgrațios. Habar n-am dacă oamenii îl laudă pe general pentru pogrom sau pentru că sunt convinși că omul e nevinovat. Ca să fiu sinceră, după toate tâmpeniile antisemite pe care le-am citit până acum, mi-e puțin teamă să aflu.