Coloana sonoră a serialului Hackerville o să-ți reprogrameze creierul

Zilele astea toată lumea vorbește despre serialul românesc Hackerville. O co-producție semnată de HBO Europe și TNT Serie, a prins foarte bine în rândul tinerilor din România, cu toate că până acum s-au lansat doar două episoade. A fost destul ca să explodeze în social media. De la Umbre încoace nu am mai văzut un hype atât de mare.

E de înțeles. Hackerville a fost filmat în mare parte în Timișoara, e cu actori români și vorbește despre un grup de hackeri autohtoni, care atacă cibernetic o bancă din Germania. Ai arme, calculatoare tunate și un puști de 14 ani care pare un gamer oarecare, până când afli că mai combină și alte lucruri.

Pe lângă toate astea, coloană sonoră e blană, realizată în mare parte de Silent Strike. Produce muzică de film de zece ani, iar în portofoliul său intră patru lungmetraje și trei scurtmetraje. Hackerville e primul serial pentru care face muzică originală, dar pe parcursul primului sezon o să auzi și piese cunoscute, pe care le-a lansat deja cu proiectul lui solo.

L-am sunat pe omul meu, Silent Strike, care la începutul lunii a lansat un nou EP, Invaders, ca să aflu ce conexiune specială are cu muzica de film, cum a ajuns să lucreze la Hackerville și care e povestea piesei din intro-ul serialului.

VICE: Cum de te-ai apucat să faci muzică de film?
Silent Strike: Mi-am dorit mereu, dar am început să fac asta doar când am simțit că sunt bine pregătit. Asta s-a întâmplat în 2008, când regizoarea Florina Titz mi-a propus să compun muzică pentru debutul ei cinematografic, Trip, dar a vrut să folosească și piese mai vechi. Totul a fost treptat, nu m-am pus direct să scriu șase ore de muzică de film. La fel și în cazul Hackerville.

Când lucrezi la muzica pentru Silent Strike, ești conștient că piesele pot fi interpretate ca fiind cinematice? O faci voit sau așa se nimerește?
Da, da, clar sunt conștient. Chiar și la EP-ul nou mi s-a zis că muzica mea e cinematică. Din 2005 mi se tot spune că am partea asta. Mai zicea lumea-n glumă că o să fac muzică de film. Pentru că așa sună anumite piese. Dar nu e o chestie pe care o fac intenționat. Nu mă inspir din compozitori de muzică de film când produc pentru Silent Strike. Nu sunt atent la zona asta. Pur și simplu așa îmi ies piesele. Nici nu prea mă uit la filme sau la seriale, pentru că nu am timp.

La Silent Strike ești liber să faci ce vrei tu, în timp ce la film ești constrâns de anumiți parametri. Care e procesul creativ?
În proiectele de film sau teatru sunt de obicei echipe imense, așa că apar și păreri diferite, indicații, sfaturi, modificări și tot așa. La fel e și pentru Silent Strike. Si aici am colaborări diverse cu alți artiști care vin cu personalități puternice și ajung tot la munca în echipă. În schimb, nu am neapărat presiunea vreunui deadline.

Când vine vorba de muzica de film, cam în toate cazurile văd scenele înainte să mă apuc. Compun cu elementele vizuale în cap. La piesele Silent Strike nu am nicio regulă, pot să mă apuc de lucru când am chef sau când îmi vine inspirația. La film trebuie să livrezi scena în câteva zile sau chiar ore. Se aseamănă mai mult cu un job, e mult mai tehnic. Îți iei inspirația din scena pe care o vezi, nu aștepți să-ți vină. În cele mai multe cazuri, filmul îți dă toată direcția.

În contextul ăsta, muzica pe care o faci pentru filme e mai puțin personală, fiind comisionată, față de ce auzim pe Silent Strike?
E și latura personală acolo. Tocmai asta e provocarea. Într-un film ai toate stările posibile. Poți să ilustrezi o despărțire sau o urmărire. Aici intervine elementul personal, pentru că mă gândesc la cum m-am simțit eu la o despărțire, sau cum simt eu o panică. E clar că dau și din mine. Nu compun muzică standard pentru o urmărire. Sunt multe clișee aici, dar nu mă iau după ele. E vorba de cum m-aș simți eu în momentele alea din film.

Cum colaborezi cu regizorul? Primești scenariul, scene gata filmate sau doar o idee despre ce ar trebui să compui?
Există abordări diferite. Uneori compun pentru o scenă neterminată, alteori doar după scenariu sau chiar știind vag povestea. Mai sunt și cazuri în care am tot filmul aproape terminat și scriu direct pe el. Eu prefer să am scena în față, cât mai terminată, asta mă ajută să livrez corect ce trebuie. Vreau să înțeleg exact ce se întâmplă.

Crezi că muzica de film și de serial e apreciată în România sau e doar un sunet de fundal?
De multe ori e inexistentă sau irelevantă, dar asta ține de stilul cinematografic ales de majoritatea regizorilor români. Mulți nu-și doresc acest element în filmul lor. E posibil ca muzica din seriale să atragă mai multă atenție. Lumea apreciază foarte mult piesa din intro și de la final. Deși în trecut se întâmpla asta, la un film clasic nu stă nimeni să caute linia principală. În schimb, la un serial, ai timp să crești suspansul. Poți să pui o piesă după mai multe episoade, când firul narativ e mult mai bine dezvoltat, iar atunci va avea un impact mai puternic asupra privitorului.

Cum ai ajuns să lucrezi la Hackerville?
M-a contactat Marius Leftarache, music supervisior la serial, de la studiourile Avanpost, și mi-a spus că ar vrea să folosească piese Silent Strike deja existente pentru soundtrack-ul Hackerville. I-am trimis toată discografia plus mai multe schițe în lucru, peste două sute de track-uri. Mi s-a părut o provocare, mai ales când mi-au zis că va trebui să compun și muzică nouă pentru scene de acțiune. Pe stilul ăsta de scene nu mai lucrasem, așa că am compus cu entuziasm. Marius m-a ajutat mult în procesul de creație. El a închegat tot.

Piesa „Invaders”, din introul serialului Hackerville este cântată de EM, vocalistă din Timișoara

Care-i povestea piesei din intro?
E compusă special pentru serial. A fost un pitch mare, un proces destul de lung. Până au ales piesa asta, au existat foarte multe propuneri, și de la mine, dar și de la alți artiști. M-am și grăbit să scot noul EP, care poartă numele primei piese, care este cea din intro. Ca să nu mă tot întrebe lumea ce piesă este. La două zile de la lansare, deja avea cam o mie de Shazam-uri. M-am mirat că lumea a căutat-o atât de mult. Mă așteptam să se întâmple mai încolo, după ce se obișnuiesc cu serialul. Restul EP-ului nu are legătură cu serialul.

Ce îmi poți spune despre celelalte piese de pe soundtrak?
Tot procesul de selecție a durat foarte mult. Pe lângă piesele compuse special pentru serial, au fost alese și altele din discografia Silent Strike și din proiectul meu de ambient, Ewan Hofmann. A durat două luni doar alegerea piesei de pe opening title. În paralel lucram și la muzică și la soundtrack și la tot ce ține de asta. Plus că Marius Leftarache a mai lucrat și cu cei de la Seek Music pentru alte piese pentru serial. La coloana sonoră a mai lucrat și Reinhold Heil (Mr. Robot, Run Lola Run, Cloud Atlas) care a făcut muzică adițională.

Ești mulțumit de selecție?
Super mulțumit. A fost și input-ul meu acolo. Era cât pe ce să nu intre „It’s Not Safe To Turn Off Your Computer”, de exemplu, ei voiau altceva, tot de la mine, dar am reușit să-i conving. Și cam tot procesul a mers așa. Au fost și piese pe care eu am vrut să le scot din anumite scene și să scriu ceva nou, dar au insistat să rămână, inclusiv o piesă cu Deliric.

Hackerville are un hype foarte mare. Te sperie gândul că muzica ta va fi ascultată de un număr mult mai mare de oameni ca până acum sau de abia aștepți să le vezi reacțiile?
Nu mă sperie. Chiar sper să ajungă la cât mai multă lume. Va fi difuzat în peste 20 de țări și pare promovat foarte bine. Încă nu știu cum prinde la alții, mai ales că nu a intrat pe toate piețele. Peste o lună-două o să știu concret dacă e un succes.

Te-ai gândit vreodată să renunți la proiectul Silent Strike și să te axezi doar pe muzică de film?
Nu renunț la proiectul Silent Strike, dar aștept oferte pentru coloane sonore.