Dacă fumezi iarbă, s-ar putea să ai nevoie de o doză mai mare de anestezie

În 2015, într-un spital cu 60 de paturi din Grand Junction, Colorado, asistentele au început să observe ceva ciudat.

Când pacienții veneau pentru proceduri medicale de rutină, cum ar fi endoscopiile sau colonoscopiile, unii dintre ei aveau nevoie de o cantitate mai mare de medicamente care să-i mențină sedați, cum ar fi propofol, fentanil sau midazolam. Aceiași oameni păreau să fie cei care raportau că folosesc canabis frecvent.

Doctorii întreabă întotdeauna înainte de proceduri invazive sau operații despre folosirea drogurilor ilegale. Dar când marijuana a devenit legală în Colorado în 2012, asistentele au început să întrebe pacienții dacă și cât de des folosesc marijuana.

Atunci au observat că cei care consumă canabis frecvent primesc doze mult mai mari de sedative decât non-utilizatorii. „Părea că, deși oamenii consumau alcool sau luau alte medicamente pentru dureri cronice, marijuana avea un efect mai mare decât oricare dintre celelalte droguri”, spune Mark Twardowski, doctor în medicină osteopată de la Spitalul Comunitar-Grand Junction.

După un an de schimburi de informații, Twardowski și colegii lui au hotărât să cerceteze fenomenul mai îndeaproape. Studiul rezultat a fost publicat recent în Jurnal Asociației Americane de Osteopatie. „Nu ne-am așteptat să dăm de cifrele peste care am dat”, spune Twardowski.

Au analizat dosarele medicale ale unui grup restrâns de 25 de persoane, asupra cărora Twardowski intervenise cu proceduri precum colonoscopii și endoscopii, care spuneau că iau canabis zilnic sau săptămânal, atât prin fumat, cât și în produse alimentare. L-au comparat cu 225 de oameni care trecuseră prin același tip de proceduri, dar care nu raportaseră consumul de marijuana.

Au constatat că oamenii care au spus că utilizează canabis au necesitat cu 14% mai mult fentanil, cu 19,6% mai mult midazolam și cu 220,5% mai mult propofol în timpul intervențiilor, doze mai mari din toate cele trei medicamente sedative folosite în mod curent.

Ingredientul activ din canabis, THC, se atașează de receptorii canabinoizi din creier, care sunt diferiți de cei cu care interacționează medicamentele sedative. Asta a dus la o întrebare năucitoare: de ce ar duce consumul de canabis la o nevoie atât de crescută pentru celelalte medicamente?

Twardowski spune că e posibil ca receptorii canabinoizi să se regleze negativ, adică să suprime activitatea altor receptori din creier cu care interacționează substanțele anestezice. Dar, sincer, îmi spune acesta, e doar o intuiție. „Nu am nicio bază științifică solidă pentru chestia asta”, spune el. „Ne mai trebuie studii științifice de bază.”

Ce-l îngrijorează, dincolo de rezultate, e că nimeni nu pare să fi întreprins acele studii științifice de bază, o problemă pe care o atribuie faptului că marijuana rămâne un drog din Planul I. Când a analizat cercetările existente împreună cu ceilalți doctori, s-au așteptat ca studiul lor să fie adăugat într-un maldăr de lucrări deja încheiate. În schimb, e unul dintre primele din țară.

„Am căutat prin multă literatură științifică și n-am găsit nimic”, spune acesta. „Pe bune, o să facem noi primul studiu? A fost mișto să fim primii, dar e și destul de înfricoșător.”

Kevin Hill, psihiatru specializat în adicții de la Centrul Medical Beth Israel Deaconess și expert clinic în marijuana, nu auzise de acest efect, dar e de acord că mai multe studii sunt esențiale și necesare, în special acum, când din ce în ce mai multe state avansează legalizarea. La ora actuală, marijuana e legală în scopuri recreaționale în zece state, iar 33 de state au legalizat marijuana medicinală. Iar consumul de marijuana a crescut cu 43% între 2007 și 2015.

„Acest raport preliminar evidențiază genul de studii de care avem nevoie disperată, pe măsură ce statele accelerează puternic politicile asupra canabisului medical și recreațional”, spune Hill. „Medicii de toate felurile trebuie să încerce să înțeleagă impactul consumului regulat de canabis în specializările lor.”

Dar doar pentru că nu l-a studiat nimeni în mod oficial nu înseamnă că alți medici nu sunt conștienți de impactul pe care îl are marijuana asupra anestezicelor. Ethan Bryson, profesor de anesteziologie și psihiatrie la Facultatea de Medicină Icahn de la Spitalul Mount Sinai, care nu a fost implicat în acest studiu, spune că e perfect conștient de efect și încă de ceva vreme. „Oricine practică anesteziologia și are ceva experiență recunoaște că e ceva ce clar îți afectează meseria”, îmi spune acesta.

Când pregătește o anestezie, spune că trebuie să ia în calcul consumul de droguri al persoanei și efectul său asupra nivelului de toleranță. Se aplică nu doar la marijuana, ci și la alcool și alte droguri.

Bryson a început să monitorizeze efectul marijuanei și al anestezicelor acum circa 12 ani și a observat că pacienții care consumă marijuana și alte droguri în mod cronic au un prag mult mai ridicat de toleranță. Îmi spune despre un pacient recent, sănătos, spre 50 de ani, care a venit pentru o intervenție minoră. În mod normal, Bryson i-ar fi administrat o doză de anestezic. Dar după ce l-a intervievat, a aflat că pacientul fumează iarbă regulat și că o făcuse cu o zi înainte, consumă alcool zilnic și luase cocaină cu două săptămâni în urmă.

„E o persoană altminteri perfect sănătoasă, dar pentru că e expus în mod cronic la drogurile astea, planul meu de anestezie s-a schimbat de la sedare prin perfuzii la anestezie generală”, spune Bryson. „N-o să reușesc să-l țin locului fără anestezie generală.”

Teoria lui e că expunerea cronică la canabis schimbă ceva în metabolism și că viteza la care corpul elimină substanțele active e accelerată și crește toleranța. Asta s-ar putea să explice de ce consumul de canabis afectează substanțele anestezice care interacționează cu diverse părți ale creierului și diferiți receptori, spune acesta.

Twardowski crede că, deși s-ar putea să reprezinte un factor, în opinia lui e vorba despre mai mult decât metabolism. Vede nevoia de doze mai mari de la începutul procedurii, când încearcă să-i sedeze pe oameni. „Pare că durează mai mult să reușești chiar și atâta lucru”, spune el. „Dacă se ducea efectul mai repede în timpul anesteziei, ar fi putut ca metabolismul să fie un factor, dar oamenii ăștia îmi vorbesc după ce le-am dat doze care pe mine și pe tine ne-ar pune la somn.”

Un număr restrâns de studii de caz a avut concluzii similare: un studiu din 2009, din Australia, a conchis că e nevoie de mai mult propofol pentru persoanele care consumă canabis, față de cele care nu consumă, când a inserat o mască laringeală, care menține căile respiratorii deschise în timpul unei operații.

Într-un studiu de caz din 2015, un bărbat în vârstă de 37 de ani din Germania s-a operat la umăr și le-a spus medicilor că fumează iarbă săptămânal. După ce i s-au administrat mai multe substanțe anestezice, a spus că e amețit, „dar pacientul încă vorbea cu anesteziștii”, au scris autorii lucrării. După încă două doze de propofol, „pacientul nu a indicat nicio reducere a stării conștiente”. Confuză, echipa medicală a sfârșit prin a verifica dacă perfuzia era atașată corect. În cele din urmă, au reușit să-l sedeze cu încă niște medicamente, iar operația a continuat fără nicio complicație.

Într-o scrisoare din 2002, publicată în jurnalul medical, Iris Symons, de la Spitalul General Barnet din Anglia, a relatat cazul unui bărbat în vârstă de 34 de ani căruia a trebuit să-i administreze propofol, midazolam, Ketorolac și un anestezic local. „În ciuda concentrației mari de anestezice volatile și intravenoase, tensiunea arterială și nivelul pulsului au rămas la nivelurile ridicate pre-inducție”, scria aceasta. Când bărbatul s-a trezit mai târziu, a întrebat-o pe Symons: „Cum a fost?”.

„I-am zis: Sincer, ai fost foarte greu de anesteziat”, a scris Symons. „Bărbatul mi-a răspuns: Păi, dacă îți zic ceva, s-ar putea să mă incrimineze. Eu i-am zis: Poți să-mi spui orice, este confidențial. El a răspuns: Am fumat canabis aseară.”

În aceste studii de caz și conform lui Bryson și Twardowski, pare că, dacă cineva are nevoie de aceste doze mari de anestezic, nu-și dă seama după intervenție. „Chiar dacă le dăm doze mari - și uneori sunt ridicol de mari, față de dimensiunile pacientului - se trezesc la fel ca oricine, jumătate de oră mai târziu”, spune Twardowski.

Dar s-ar putea, totuși, să existe riscuri: se știe că administrarea de doze mari din aceste medicamente poate duce la probleme respiratorii și de circulație sanguină, așa că potențialele efecte adverse trebuie studiate mai îndeaproape. Twardowski spune că, întrucât folosește sedarea în stare conștientă, adică persoana nu respiră asistat în timp ce e inconștientă, administrarea de doze mari din substanțe precum propofolul nu e motiv de îngrijorare. Asta se presupune că l-ar fi ucis, de fapt, pe Michael Jackson.

Twardowski și colegii lui demarează acum o a doua etapă a studiului lor. Vor analiza toate anestezicele și sedativele din spital, ca să încerce să afle cu care are marijuana cel mai puternic efect. Acesta speră că vor găsi un anestezic la care canabisul nu crește toleranța.

Twardowski îmi spune că vor mai investiga și altă observație îngrijorătoare a asistentelor: oamenii care consumă marijuana în mod cronic au dificultăți mai mari în a-și gestiona durerea după operații, ceea ce ar putea să însemne prescrierea de cantități mai mari de analgezice. „Toată lumea își face griji când trebuie să te trimită acasă cu mult mai multe medicamente împotriva durerii”, spune acesta.

Pentru moment, Bryson și Twardowski spun că, dacă poți, ar fi bine să încerci să te abții de la fumat și mâncat produse cu canabis o lună înainte de intervenție. THC-ul îți rămâne în corp cam 25 de zile după utilizare.

Iar ce mai bine e să fii extrem de sincer și direct cu anesteziologul pe tema drogurilor și a alcoolului, indiferent că urmează să faci o operație majoră sau pur și simplu ți se scot măselele de minte sau ți se face o endoscopie. Nu are niciun sens să minți, pentru că abilitatea ta de a fi sedat va dezvălui, cel mai probabil, nivelul tău de toleranță și e cel mai bine ca anesteziologul să știe dinainte dacă ai nevoie de doze mai mari.

„Ultimul lucru pe care ți-l dorești e să ți se anuleze cazul, pentru că anesteziologul ajunge la doze care-l îngrijorează și cu care nu se simte comod”, spune Twardowski. „Trebuie să fii sincer pe tema asta.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.