Tripoteca prezintă: Sergiu Lupșe

Astăzi ne tripăm alături de Sergiu Lupșe și filmul său experimental, Trace / Shadow, despre un tehnician prins într-o mașinărie de vise pe care nu o mai poate controla.

Sergiu este un regizor de 32 de ani din Cluj, care lucrează sub sigla studioului său de producție, Hollow Cube Films, ce produce scurt-metraje experimentale, SF și fantastice, animații despre paupuși Barbie si instalații video.

În afară de filmele de arhivă, la Tripoteca tu ai avut cea mai veche înscriere și faci filme experimentale încă din 2002. Cum erai apreciat în acele vremuri amorțite cultural?

Hehe, deci sunt veteran. Păi nu știu dacă filmele mele chiar sunt experimentale. Voiam să fac ceva narativ, dar nu eram pregătit, așa că mare parte dintre ele sunt doar niște exerciții. Totuși, la facultatea de arte din Cluj profesorul ne-a arătat lucrări de Man Ray și mai multe filme și animații experimentale, ca The Wall sau cele de Zbigniew Rybczynski. Cred că ceva din ele s-a prins de mine inconștient. În orice caz, am fost autodidact, pentru că biblioteca universității nu conținea foarte multe date legate de domeniul meu de interes, iar toate filmele mele nu prea au fost înțelese de către profesori și au fost catalogate drept ciudate sau SF wannabe.

Ce artiști experimentali autohtoni sunt de urmărit în zilele noastre? Crezi că are șanse de dezvoltare această scenă care pare foarte în urmă față de alte țări?

Nu știu foarte mulți care fac așa ceva astăzi, dar cei pe care i-am admirat ca idee, realizare și discurs artistic pe zona de experiment - happening -, instalație sunt Dan Perjovschi, Rudolf Bone, Geta Brătescu, Antik, Ion Grigorescu, Dorel Găină și Maxim Dumitraș - toți artiști mai în vârstă - greii experimentalului. Suntem în urmă cu acestă scenă, dar ne adaptăm foarte repede și dacă avem fondurile necesare, putem da naștere la ceva interesant, căci nu ducem lipsă de idei bune și imaginație.

În Trace / Shadow ce vrea mașinăria de la bietul om?

Ideea de la bază a filmului și tema lucrării mele de master a fost Static și Dinamic. Am vrut să prezint un „tehnician", un om (static) care lucrează în sistemul de distribuție al viselor (dinamic). Omul lucrează și trăiește în simbioză cu mașinăria. La început a fost un programator, dar mașinăria, neputând produce visele, are nevoie de un atașament mai puternic de sursa umană și începe să se hrănească cu aceasta și să îi fure visele, și în cele din urmă, viața. O analogie ar fi lupta umanității (biologic) cu sistemul (digital) și înstrăinarea omului de societate.

Care-i șpilul cu animațiile sinistre cu Barbie?

Le-am făcut pentru Altered Barbie, o expoziție de artă din San Francisco - care urmărește transformarea și alterarea sensului păpușii clasice Barbie prin diverse medii artistice. Am avut noroc să fie selectate.

Toate scurt metrajele mele reprezintă o parte din mine la un anume moment, dar Glow este preferatul meu. La el am lucrat cel mai mult și am avut o post-producție chinuitoare.

Cu ce proiecte te mai ocupi?

Momentan lucrez la o animație 3D care va fi o parabolă despre mass-media, despre societatea noastră și despre gunoi. În paralel m-am apucat de un draft pentru un serial SF despre relația dintre un polițist, un jurnalist și o prostituată într-un oraș al viitorului și am în stadiu de montaj și post-producție un scurt-metraj pe care l-am filmat în 2008 în Austin, în timpul rezidenței artistice ARTSLINK. În plus, deși pare sisific, vreau să încerc să fac un lung metraj SF. Deja m-am apucat să fac documentare, să strâng materiale și să lucrez cu un amic la un storyline despre o planetă locuită de niște ființe gigantice.

Un fan SF ca tine - care a și făcut un film despre o mașinărie de vise – probabil are experiențe spectaculoase în somn. Poti să ne povestești una?

Visele sunt pentru mine una dintre cele mai importante surse de inspirație. Dimineața le uit foarte repede, așa că într-o vreme aveam lângă pat un caiet și un creion, iar dacă era un vis bun, cu ochii închiși bâjbâiam după carnețel să scriu ce-mi aminteam. Am avut câteva vise cu invazii extratereste. În unul navele trebuiau să vină. Mă ascundeam singur într-o cameră, știam că ceva rău urma să se întâmple, dar oamenii ieșiseră afară să le vadă. În câteva secunde s-au eveporat toți. Extratereștrii au intrat să mă caute, dar nu știu cum am reușit să devin invizibil și nu m-au văzut.

Vizionați ce a mai făcut Sergiu pe video aici.

Anterior: Tripoteca prezintă: Tereza Matza.

Tripoteca este primul festival autohton de film si artă psihedelică din România, care a avut loc anul trecut și a ieșit foarte mișto. Tripați-vă constant pe pagina lor de Facebook.