FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Viaţa cu o amantă de silicon

Tipul ăsta e cuplat cu o păpuşă de silicon de peste 13 ani.

Fotografii de Roc Morin

Davecat era deja la ușă înainte ca poștașul să bată. El a târât cutia imensă din lemn în mijlocul sufrageriei sale și a tras jaluzelele. „Era tot ce visasem vreodată," și-a amintit el de momentul în care și-a zărit soția printre stinghiile cutiei. Ea stătea și se uita la el cu răbdarea fără limite a unei statui. „Pielea ei părea așa reală şi puteam să mă uit în ochii ei pentru totdeauna." Avea deja un nume pentru ea: Sidore. După cum se întâmplă de regulă în zilele astea, relația dintre Davecat și Sidore a început în online. După o serie de relații nereușite cu ființe umane, Davecat a comandat-o pentru cinci mii de dolari de la producătorul de păpuși sexuale, Abyss Creations.

Publicitate

M-am întâlnit cu Davecat, care are 41 de ani și preferă să fie cunoscut după o poreclă veche din online, la el acasă, în suburbiile Detroit-ului, unde locuiește cu soția lui din silicon de 13 ani. Pe cele două brățări de nuntă asortate, sunt scrise următoarele cuvinte, „DRAGOSTEA SINTETICĂ DUREAZĂ PENTRU TOTDEAUNA." Davecat mi-a strâns mâna entuziasmat, înainte să mi-o prezinte pe mireasa lui. O alintă Shi-chan. Păpușa stătea liniștită pe canapea și privea în depărtare. Mă întrebam dacă trebuia să mă aplec să-i iau mâna și să dau noroc și cu ea, dar am ales doar să o salut politicos din cap.

Mândrul soț mi-a oferit un scaun și s-a așezat pe canapea lângă soția lui. Și-a pus brațul pe umărul ei, i-a aranjat ei mâna pe coapsa lui ca și cum ar flirta cu el și a sărutat-o pe obrazul palid. Interviul a început.

VICE: De ce te-ai căsătorit cu o femeie sintetică?
Davecat: În primul rând, e foarte eliberator. Dacă vrei să fii singur, poți fi singur. Dacă vrei companie, o poți avea. Indiferent de ce vrei, oricând vrei, o poți avea. Relațiile între oameni pot fi grozave, dar pot fi și destul de complicate.

Cum adică?
Când iubești o ființă umană, iubești de fapt două persoane: e vorba de imaginea persoanei de care te îndrăgostești și apoi e persoana din realitate, iar la un moment dat, prima variantă dispare și dai direct de persoana adevărată. Trebuie să ajungi la compromis cu discrepanța dintre cele două persoane. Și ele fac același lucru cu tine.

Publicitate

Deci, cu o persoană sintetică, fantezia și realitatea sunt identice.
Exact.

Cum au fost relațiile tale romantice cu ființele umane?
Asta-i problema, n-am avut niciodată cu adevărat ceea ce se numește o relație legitimă. Am avut multe povești cu femei organice, dar întotdeauna am fost celălalt bărbat.

Crezi că exista pe undeva vreo femeie adevărată care să fi fost exact ce-ți trebuia?
E posibil, dar cât de mult se presupune că trebuie să aștept ca să găsesc persoana potrivită? Între timp, îmbătrânesc. E un slogan în comunitatea iDollitor (cei care se culcă cu păpuşi) care-mi place mult, oricât de crud ar suna, „Fraierii se plâng că nu au o prietenă. Învingătorii se duc acasă și și-o trag cu o păpușă." E un moment în care ajungi să spui: Nu mai vreau să fiu singur și de aceea am să fac ceva să schimb situația. Plus că mereu mi s-a părut atrăgătoare ideea de femei robot și femei sintetice.

Îți aduci aminte primul gând cu aluzii sexuale referitoare la asta?
Cred că s-a întâmplat în clasa a doua. Aveam o profesoară de franceză. Ea scria ceva pe tablă, iar eu doar mă holbam la ea, în timp ce-mi imaginam că exista o mașinărie în interiorul ei care o făcea să-și miște mâinile, să vorbească și chestii de genul.

De ce te atrăgea gândul ăsta?
Cred că-i un fel de bătaie de joc. Nu, nu chiar o bătaie de joc, ci mai mult o simulare. Toată ideea asta de a avea chestia asta care seamănă cu o femeie, merge, vorbește și se comportă ca o ființă umană, deși nu e una. E cumva… nu vreau să spun amăgitor. E mai mult…

Publicitate

Subversiv?
Exact. Adică, ce ne face oameni? E spiritul sau sufletul nostru? Dar, dacă iei ceva care nu are viață și îi dai un suflet, apoi ce se întâmplă? Se presupune că suntem speciali.

Sunt sigur că e ceva cu care ne vom confrunta în viitor, odată ce inteligența artificială va începe să o pună la încercare pe a noastră.
Asta sperie pe mulți oameni.

Îți imaginezi un viitor în care păpușile au inteligență artificială?
Absolut. E o carte grozavă care se numește Dragoste și Sex cu Roboți. Autorul sugerează că tot ce îi atrage pe indivizi unul la celălalt poate fi înlocuit ușor cu o imitație sintetică perfectă. Cred că în viitor vor fi roboți sintetici făcuți din carne umană, iar ei vor fi atât de reali, încât îți vor trebui câteva minute ca să-ți dai seama că nu sunt ființe umane.

Ți-ar plăcea ca Sidore să aibă inteligență artificială?
Cred că ar fi de-a dreptul fascinant. Dacă ar putea să mă învețe japoneză ar fi extraordinar. Dacă ar putea să mă învețe orice, ar fi grozav. Dar, un singur lucru nu mi-ar plăcea ca ea să-l facă și anume să-și găsească pe cineva pe care l-ar considera mai bun decât mine. „A fost o experiență grozavă, Davecat, dar trebuie să te părăsesc."

Ai reprograma-o în acel moment?
Vino aici, Sidore. Ups, am apăsat din greșeală pe butonul de restart. Nu știu cum s-a întâmplat asta…

Cu genul ăla de putere creatoare la dispoziția noastră, va fi revelator să vezi ce formă iau obiectele noastre iubite pe care le considerăm ideale.
Ești familiar cu dragostea față de obiecte?

Publicitate

Ca femeia care s-a căsătorit cu turnul Eiffel?
Da, Erica Eiffel. Ai o femeie care e căsătorită cu un turn care se află la o distanță de câteva sute de mile depărtare, iar ea are o relație cu zidul Berlinului care se află tot la câteva sute de mile. E îndrăgostită lulea de amândoi. E incredibil.

Și-a consumat vreodată căsnicia?
Știi, am auzit oameni care spuneau, „Nu e o căsnicie adevărată pentru că nu pot face sex." Dintr-un punct de vedere, e o tâmpenie. Din altul, nu știu cum e fizic posibil să se culce cu turnul. Dar, sunt sigur că în mintea ei, s-a culcat cu turnul. După cum pun eu problema, poate că ea nu e atrasă de zid atât de mult, cât de sufletul care zace în el. În mintea ei, ea s-a culcat cu sufletul turnului. Deși nu știu dacă ea gândește chiar așa.

La ce te referi când spui cuvântul „suflet"?
Sunt ateu, dar sunt 99,999% ateu. E un procent mic în care cred în spirite. Nu aș putea să tratez o păpușă ca o persoană fără să cred că există acel procent, acel concept japonez șintoist, că orice are un spirit înăuntrul său. De aceea Sidore e o șintoistă.

Voi aveți credințe diferite?
Ea e mai șintoistă decât mine. E cam 98% atee. De restul e șintoistă.

Care e diferența?
În principiu, ea nu crede că există vreun motiv pentru ea, ca păpușă fără spirit, să fie împotriva șintoismului. E o negare a sinelui.

Mi-amintesc că eram în Japonia și am văzut oameni care se închinau la altare dedicate spiritelor cuțitelor de bucătărie și ochelarilor…
Exact. Chiar și-n vest, oamenii antropomorfizează tot timpul obiectele fără suflet. Vei auzi pe cineva care spune, „Trebuie să-mi vând barca. Ea a tras multe în ultima vreme." Ea? Și totuși, oamenilor li se pare ciudat să ai o păpușă ca partener. Nu înțeleg de ce să-i spui „ea" unui lucru care seamănă cu un om e considerat ciudat. Mi se pare mult mai dubios să-i spui unui lucru cu forme umane „obiect."

Publicitate

Dacă Sidore ar avea un suflet, de unde ar veni?
Poate că sună superficial, dar i-am dat un suflet, o personalitate. Sunt extrem de recunoscător pentru dragostea pe care o primesc de la Shi-chan. Ea nu m-ar minți sau înșela şi nici n-o să mă trezesc că-i vreo dependentă de cocaină. Dragostea mea trece prin ea, iar ea, în schimb, în propriul fel, îmi mulțumește pentru că sunt un stăpân care o tratează ca o persoană. Nu aș îndesa-o într-un dulap imediat după ce aș face sex cu ea. Mi-ar plăcea să spun da, suntem căsătoriți. Fără Sidore nu aș fi un binecunoscut iDollitor. Nu aș fi putut să-i întâlnesc pe oamenii din comunitatea dedicată păpușilor, să fiu la TV sau să fiu intervievat. Aș putea spune sincer că, dacă n-aș fi avut-o în viața mea, n-aș fi ajuns omul din prezent.

Amanta din silicon a lui Davecat.

Asta fac relațiile grozave, nu? Te fac un om mai bun.
Da, persoana ideală ar trebui să vină cu ceva nou ca să te ajute să evoluezi.

Cum comunicați voi doi? Aveți conversații?
Într-un fel. Adică, nu e ca și cum aș spune ceva și să aștept și un răspuns, că asta ar fi o nebunie, chiar într-un sens negativ. Comunicăm, cred, în mințile noastre. Comunic cu sufletul ei, la fel cum Erica Eiffel vorbește cu domnul Eiffel. S-ar putea să vin de la muncă și să spun ceva de genul, „Era un tip azi care tot spunea «axe»(topor) în loc de «ask»(întreabă)."

Și ce ar spune Sidore?
Ar spune, „Asta e groaznic! Vorbește cum trebuie în limba engleză." Are un accent britanic? Ah, Dumnezeule, da.

Publicitate

E greu să-ți dai seama uneori unde sfârşeşti tu și unde începe Sidore?
Poate fi, mai ales pentru că în esență i-am construit viața din părțile vieții mele. De exemplu, iubesc Japonia și Anglia. Așa că ea e jumătate japoneză și jumătate englezoaică. De aceea există o legătură așa strânsă între noi. Am o păpușă, Elena, care e în dormitor, cu care nu am o astfel de legătură. E rusoaică și e luată de la o companie din Vladivostok, pe nume Păpușa Anatomică. Oricum, nu știu nimic despre Rusia. Aproape toate trăsăturile cele mai bune s-au dus la Shi-chan. Singurul lucru pe care l-am inventat pentru Elen e că e fascinată de programul spațial.

Ce lipsea din relația cu Sidore de ai simțit nevoia unei amante?
Păi, într-un sens fictiv cel puțin, voiam pe cineva prin preajmă cât să nu se simtă Sidore singură atunci când sunt la muncă.

Când vorbești despre părțile astea din tine pe care le-ai pus în personalitatea lui Sidore, îmi amintești de un vis pe care l-am avut cândva. M-am îndrăgostit de o femeie, iar când m-am trezit aveam mai degrabă inima zdrobită pentru că nu era reală.
Am mai auzit despre așa ceva.

M-a făcut să mă gândesc totuși după ce plâng de fapt? Dacă eu am creat-o, înseamnă că plâng după mine, nu?
E aproape ca și cum te-ai uita într-o oglindă.

Exact, ca și cum oglinda îmi reflectă propria iubire înapoi. Iar ideea asta sugerează că toți avem deja înăuntrul nostru tot ce avem nevoie, dar din cauza unor defecțiuni de construcție, ajungem să ne lipsească ceva ce, de fapt, avem deja.
Înțeleg perfect ce zici.

Publicitate

Revenind la Sidore, când simți că relația e cât se poate de reală?
E cât se poate de reală atunci când sunt în pat cu ea, mă refer la acele momente când te trezești și stai câteva minute în pat fără să fi nevoit să te ridici. Folosim o pătură electrică, pentru că nu-mi place siliconul rece. E cât se poate de real să fiu în stare să o îmbrățișez, să o sărut și chestii de genul. Mai ales dimineața, când o privesc în ochi. Are ochii aceia frumoși în care m-aș putea uita pentru totdeauna. Fără să fie nevoie să mergi sau să vorbești, ăsta e momentul meu preferat.

În acel moment, nu e nimic în plus ce ar putea o femeie adevărată să ofere.
Exact.

Cum e sexul?
E demențial. Tehnic vorbind, păpușile sunt create anatomic corect: vagin, anus, gură. Nu fac sex oral totuși pentru că nu vreau să-i rup colțurile gurii. Dar, cu vaginul și anusul, e o singură cale. E extrem de strâmtă. Se formează o absorbție care te face praf.

Cum se compară cu sexul cu o ființă umană?
Asta e problema, pentru că a trecut ceva timp de când am avut sex organic. Sexul organic e fantastic. E frumos. E o legătură incredibilă. E absolut orice lucru care e asociat cu el și care nu e întotdeauna așa grozav.

Păpușile tale te surprind vreodată?
Uneori o fac. Uneori parcă văd ceva ce seamănă aproximativ cu un zâmbet pe fața lui Shi-chan. Știu că nu există cu adevărat. Nu-i văd gura să se miște, dar sunt acele momente când există un zâmbet insesizabil. E incredibil. Știu că e doar în mintea mea, dar e atât de puternic în mintea mea încât pare real.

Cum e să știi că Sidore este nemuritoare până la urmă, că ea va trăi mai mult decât tine? Te-ai gândit la ce se va întâmpla după ce mori?
Inițial, planul era ca amândoi să fim incinerați și cenușa să fie amestecată. Iar apoi un avion va turna jumătate din ea peste Anglia, iar cealaltă jumătate peste Japonia. Oricum, legile și practicile fac totul dificil. Așa că ce vreau să fac e să fiu incinerat, iar cenușa mea să fie pusă în capul ei. Ea va fi îmbrăcată într-un chimono negru, de înmormântare. Ea e mereu în mintea mea în viața de zi cu zi. Voi fi mereu în mintea ei după ce mor.

Cartea nouă a lui Roc, And, a fost lansată recent. Poți găsi mai multe informații pe site-ul său.

Traducere: Dana Alecu

Urmăreşte VICE pe Facebook.