Prezidențiale 2019

Am stat la coadă cu studenții care au votat în Grozăvești, să aflu ce așteaptă de la Iohannis

Mulți dintre ei știu că, de fapt, Guvernul este cel care poate schimba starea educației în România.
25.11.19
poza coada
Unii români au stat totuși la coadă, la vot, în București. Fotografii de autoarea articolului

Undeva la două milioane de tineri, până în 34 de ani, au votat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, în țară. Peste 361 de mii au pus ștampila din Diaspora, potrivit datelor de la Biroul Electoral Central. Poate cifrele ți se par mici în raport cu numărul alegătorilor de la confruntarea Iohannis - Dăncilă, dar după câteva calcule simple, în funcție de populația tânără rezidentă în România, peste jumătate dintre tinerii care locuiesc în țară au mers să voteze. Așa că poate să țipe cât dorește domnul CTP, mai ales că la 45 de ani, fără supărare, dar OK Boomer.

Publicitate

Sigur, rămân peste două milioane de tineri dezinteresați de vot, dar înainte să arunci cu piatra, poate ar fi bine să afli cum s-a ajuns aici. Sunt doar ei de blamat sau ar trebui să te uiți la educație, societate, nivelul financiar etc. care-i împing spre astfel de decizii?

„E bine să rămâneți în țară, dar este binevenit un stagiu afară. Dintotdeauna am fost adeptul rămânerii aici. Îmi pare bine că am rămas. Am fost 15 ani profesor și le-am spus elevilor: mergeți și studiați și în altă parte, dar veniți acasă”, spunea Iohannis la dezbaterea pe care el însuși a moderat-o. Întrebarea venea de la un student, aflat în sală. Au mai fost și alții care au luat microfonul să-i adreseze întrebări președintelui, la finalul discuției cu jurnaliștii, la care au asistat - mai degrabă tăcuți - vreo două sute de studenți.

În primul tur al alegerilor, Grozăvești a fost cartierul în care Dăncilă a primit cele mai puține voturi din tot Bucureștiul (trei mii jumate). Barna a rupt cu aproape 50 de mii de voturi, iar Iohannis a fost a doua opțiune. Cum la secția asta au votat foarte mulți studenți, am zis că e loc de discuții cu tinerii care se implică și pun ștampila pe unul dintre candidații din turul doi.

Mă-mbrac gros pentru că am auzit eu că nemții sunt oameni mai reci, dar nu mă gândeam că pot să-nghețe și vremea. Secția e la șapte minute distanță de mers pe jos, față de campusul Grozăvești, și la aproximativ un minut de Politehnică, deci mă gândesc că și în pijamale e OK să votezi.

„N-au bani de cluburi și-au venit la vot”

Când ajung în fața secției de votare, observ că locul găzduiește atât o grădiniță, cât și Colegiul UCECOM Spiru Haret. Coada se păstrează constantă, la maximum 30 de oameni. Merge lejer, se stă aproximativ zece minute la vot. Nu cum s-a întâmplat acum patru ani, când norocoșii așteptau jumătate de oră și cei mai ghinioniști nici n-au apucat să voteze.

„N-au bani de cluburi și-au venit la vot”, zice un cameraman postat în secție. Dar când le număr cearcănele celor care stau la rând, pare c-au avut finanțe pentru băutele de peste weekend. Deși mahmuri, unii nu și-au uitat simțul civic la petrecere.

Publicitate

„Taie și scrie Barna! Sau mai bine scrie-ți numele, iar așa vei avea un vot. Tot ești mai bună decât candidații ăștia doi!”, îi spune un băiat unei fete când se uită la modelul de buletin de vot lipit pe ușă. Mă gândesc dacă are dreptate sau doar încearcă s-o impresioneze.

- Auzi, fata, dacă mergi la vot, te aleg și eu pe tine.

- Te fac de-o plimbare la secția de vot.

- Știu că-ți place să alegi răul cel mai mic, deci alege-mă pe mine.

- Ai la fel de multe calități ca Dăncilă greșeli gramaticale.

Toate replicile de agățat cocolărești care-mi vin în cap după faza asta. Feel free to use them.

Cât stau la coadă, încep să vorbesc cu studenții din stânga și dreapta mea, să văd ce-i mână pe ei în a-i acorda votul lui Iohannis. Pentru că da, cei mai mulți, spun că votează cu Robotul.

„Votez răul cel mai mic, îți dai seama. E mai bine oricum decât să iasă trandafirul roșu”, îmi zice Anca, 22 de ani, absolventă de Psihologie, care nu crede însă că Iohannis poate să facă foarte multe pentru Educație. Poate doar să le sprijine inițiativele.

„Să susțină asociațiile studențești și proiectele lor. Cum a fost demersul pentru a ne păstra gratuitatea la tren.” Gratuitate care însă le-a fost oferită de guvernul PSD. Tânăra continuă: „Probleme oricum avem, iar faptul că nu prea avem multe variante de practică pe timpul facultății e clar una dintre ele. Deși avem o lege a Internship-ului, ne-ar trebui și unele să reglementeze practica sau job-uri part-time”.

Publicitate

Pentru unii dintre studenți, „cealaltă variantă nici nu poate fi luată în vedere”, spune Radu, 22 de ani, student la Facultatea de Științe Politice. „N-am văzut nimic din campaniile lor, nu cred că m-au targetat bine. La alegerile europarlamentare, am văzut programele - deși poate n-au legătură cu Iohannis, dar cu partidul din care face parte au. Mi-a plăcut să văd că-n agendele multora se aflau și lucruri pentru studenți. De la creșterea numărului de locuri de muncă la programul Erasmus.”

radu

Radu

Dar care sunt nevoile studenților în România? E o întrebare care n-a primit un răspuns de la președintele Iohannis, întrucât nici nu i-a fost adresată. Azi, însă, Radu știe clar ce le trebuie tinerilor români:

„Programe de consiliere și orientare în carieră, mai multă logistică în ceea ce privește cursurile, manuale și informații mai relevante, încurajarea și înmulțirea activităților extracurriculare complementare programelor de studiu, integrare pe piața muncii”.

Pentru toate, însă, are nevoie de un guvern care să acorde, în sfârșit Educației, 6% din PIB, așa cum o cere și Legea.

Votul merge mai bine pe Ian și Azteca

După vreo jumătate de oră de coadă, intru în secția care e adăpostită de o sală de sport. „Notează că n-avem niciun pic de căldură și înghețăm”, îmi zice un bărbat din comisie când află că sunt de la presă. În jur, toți oamenii sunt înfofoliți cu geci și fulare. Steagul Uniunii Europene mai flutură din când în când, la câte un vânticel intrat pe ușă. Probabil că frigul vine de la avaria RADET care a lăsat, weekendul ăsta, mii de bucureșteni să dârdâie în propriile case.

Domnul care-mi îmi verifică datele de pe buletin se asigură că toată lumea din secție și cei din afara ei află de unde sunt, când urlă „Suceava!!!”. Dintr-o dată momentul meu de superputere - pe care l-au promovat toți pe la TV zilele astea - este întrerupt de ritmuri de trap. Aud ceva vers cu „pizdă” și mă blochez. Aproape că nu mai știu pe cine să pun ștampila. Am emoții. Dacă greșesc? O întrebare meta. Ies din cabina de vot și văd că muzica vine de la un băiat din comisie care ascultă pe telefon. Nu la căști, pe telefon. Volumul la maximum. Sunt aproape sigură că se aude ceva de la Ian și Azteca.

Publicitate

Iohannis o să câștige pe ritmuri de trap. „Bag un vot, m-am prăjit, m-am spart” îmi răsună în cap.

„E ora 16.00 și nu sunt mai mulți ca la primul tur. Cinci sute de rezidenți și vreo șapte sute pe suplimentare. Vreo 80% tineri și studenți că aia e, avem Politehnica lângă. Nu se stă mult afară și, oricum, toți care se pun la coadă până la ora 21.00 vor vota”, îmi zice președintele comisiei.

Termin cu votul meu, dar mai rămân în secție să aflu ce vor studenții de la noul (vechiul) președinte.

Dau de Roxana, 21 de ani, studentă la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, colegă de cămin cu mine. „Poate Iohannis reușește să implementeze concepția asta europeană și la noi în țară. Să încerce să ne facă pe noi, tinerii, să schimbăm lucruri, nu să plecăm așa ușor peste hotare.”

Problemele pe care le amintește Roxana sunt similare cu cele pe care le-am auzit și de alți studenți: condiții proaste în cămine, șpaga pentru diplomele de licență, examene cumpărate.

„Chiar anul trecut, o fată din căminul nostru a ajuns la urgențe pentru că s-a umplut de bubițe roșii de la gândaci. Arăta îngrozitor.”

O altă fată vine lângă noi. E Ana, are 24 de ani și e absolventă. Începe să-mi înșire, pe nerăsuflate, problemele de care ea s-a lovit în anii studenției. Știe însă că guvernul poate aduce soluții și nu președintele.

„Nu avem săli de lectură, nu avem cămine suficiente, nu avem sedii la facultății, nu avem un suport de curs, nu avem materiale, nu avem profesori capabili, dar nu știu dacă Iohannis ne-ar putea ajuta cu astea. Nu știu cât intră în atribuțiile lui. El poate propune, dar Guvernul se ocupă de astea. Am încredere în noul guvern că va încerca să schimbe ceva. Diferența se va vedea, însă, peste ani”, îmi spune.

ana

Ana

„Când iubești două femei și nu știi pe care-o vrei…”

Spune un mare hit românesc, iar domnul depistat c-a mai votat la o altă secție, pare în asentiment. „Cum adică nu se poate?” urlă nenea care-a intrat val-vârtej în secție.

Sistemul în care îți este înregistrat buletinul vede și dacă ai mai votat în altă parte. Dacă se întâmplă asta, trimite un semnal către poliția locală, care e obligată să vină să verifice, fiind considerată o tentativă de fraudă. Cam așa se petrec lucrurile și cu domnul cu pricina. Polițiștii îi întocmesc un proces verbal pe care bărbatul zice că nu știe să-l citească. Nu știe, implicit, nici să scrie. Un alt domn vine să-l ajute și, în cele din urmă, bărbatul se iscălește.

Publicitate

Vinovatul se scuză că e bolnav, dar președintele comisiei îmi spune că nu-l crede, că cel mai probabil a făcut-o intenționat să-și încerce norocul. „Sigur e votant Dăncilă!”, aud de la o studentă care stă la coadă să voteze. Câte prejudecăți, ntz.

„Sunteți injectați, îndoctrinați”

După telenovela cu Doppelganger-ul, mă duc să investighez situația la o crâșmă studențească. Mă opresc în Lucky Point Pub, din inima căminelor de Grozăvești. Între două bile care se ciocnesc pe masa de biliard și coco jumbo-ul din fundal, cu puțin timp înainte de închiderea urnelor, aud o studentă:

„Am fost acasă și m-am certat cu toată familia. Părinții mei, bunică-mea și mătușa-mea votează cu Dăncilă. Știi de ce? Că nu vor să ne conducă un străin țara și pentru că e mai ok ca o analfabetă să fie președinte. Aaa, și că diaspora n-ar trebui să voteze, că-s niște lași care și-au părăsit țara. Tata era beat, dar a urlat la mine că suntem injectați și îndoctrinați”.

Păcat că omul n-a știut să spună „sexomarxiști”.

Mă așez la masă cu Ruxandra, studentă în anul trei la Științe Politice. E supărată că Legea Educației nu e punctuală și poate fi ușor interpretabilă. „Bullying-ul în școli a fost interzis prin lege de-abia acum două zile. Ca și cum până acum ar fi fost permis. Iar când vine vorba de studenți, nu sunt nici burse și nici locuri suficiente la cămine.”

ruxandra

Ruxandra

„I-aș da o bere lui Iohannis… Așa, una spirituală”

60% Iohannis. La nouă și câteva minute, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) dă primele rezultate parțiale, unde clar preferatul studenților îi ia fața Vioricăi. Cu trecerea minutelor, procentajul lui Iohannis crește.

Dar în cârciumă nu se simte nicio efervescență. Studenții nu sunt surprinși de rezultat. Își beau berea cu ochii la televizor. Adrian e mulțumit de rezultatul votului și-mi spune că i-ar trimite și lui Iohannis o bere. „Așa, una spirituală.”

Prea spiritual n-a fost în discursul său de la exit poll-uri, dar știi de cinci ani că Klaus Werner Iohannis transmite la fel de multe emoții ca un calorifer din Aviației. Urmează încă cinci ani cu același om, dar cu speranța că, poate-poate, de data asta, îi va asculta mai mult pe tinerii care au pus ștampila pe el. Dacă tot vrea să-i țină în România.

Pe Alexa o găsești pe Facebook, Instagram sau blogul ei.

Editor: Iulia Roșu