GTA Vice City e cel mai mișto joc făcut vreodată

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

De la primul joc din 1997, seria Grand Theft Auto a fost acuzată, mai mult sau mai puțin constant, de popularizarea violenței. Dar, pe bune, e greu să iei în serios toate criticile astea.

Dacă stai și analizezi jocul original GTA, deși te răsplătește cu bani sau „puncte” în schimbul crimelor comise, iar cu cât distrugi mai multe chestii, cu atât tinzi să avansezi, acesta nu se diferențiază cu mult de celelalte mii de jocuri de pe piață.

Ba din contra, GTA 1, cu estetica pixelată, pare mult mai blând pe lângă ceilalți grei ai erei, cum ar fi DOOM sau Postal. Grand Theft Auto III a fost similar de posac. Da, era 3D, dar locația era într-un scenariu ploios pe coasta de est a Americii, unde singurele lucruri pe care le puteai cumpăra erau prostituate și arme. Deci, e cam incorect să spui că GTA a popularizat și încurajat violența, când toate violențele desemnate erau unelte pentru a comite și mai multă violență.

Cel puțin incorect, până în 2002, când s-a lansat Grand Theft Auto: Vice City, joc al cărui buget de marketing a sprijinit lansarea VICE UK.

Eu aș spune că Vice City este primul joc controversat din seria GTA, nu pentru că e mai sângeros, conține mai mult sex sau limbaj vulgar (nimeni nu spune „fuck” nici măcar o dată în tot jocul), ci pentru că pare ca și cum violențele și crimele pot fi bănoase. În Vice City, cu cât faci mai multe misiuni, cu cât omori mai mulți oameni, cu atât ai parte de mai multe haine scumpe și costume. Banii pe care-i câștigi, tot din crime, pot fi investiți în conace sau afaceri, care la rândul lor produc și mai mulți bani.

Deși, din punct de vedere narativ, Vice City a copiat cu nerușinare și dezamăgitor Scarface, până la decorul din interiorul vilei protagonistului Tommy Vercetti, jocul nu se termină cu mesajul crucial și semi-moralizator al filmului. Dacă Tony Montana până la urmă plătește pentru violențele comise, T. Vercetti, după ce a omorât nenumărați oameni cu mitraliere uzi, săbii katana și M60-uri, la sfârșitul jocului, ești mai bogat, mai respectat și mai puternic ca niciodată.

Jocul se bazează pe o ecuație cuprinzătoare și inflexibilă. E posibil ca frații Grand Theft Auto, Sam și Dan Houser, să nu fi autorii originali ai formulei, dar, de dragul demonstrației, am intitulat-o ecuația Houser:

De aceea Vice City a fost un joc controversat, din cauza mesajului cu adevărat imoral: cu cât făceai mai multe lucruri rele, cu atât primeai mai multe lucruri bune.

Iar lumea fondată pe principiul ăsta, unde crimele se compensau în lucruri materiale și personale, părea cool. Toate mașinile din Vice City erau modele sport, cu suspensie joasă, pe care le vedeai doar în seriale precum Miami Vice sau Starsky and Hutch. Stațiile radio pe care le ascultai difuzau hituri pe bandă rulantă, iar oamenii cu care făceai combinații, prietenii tăi din lumea aia, erau vedete pop, dublate de Dennis Hopper, Lee Majors și Danny Dyer.

Tu jucai rolul lui Ray Liotta din Goodfellas. Pe lângă beneficii de pe urma gangsterilor, o corelație matematică între violență și succes a transformat Vice City într-un paradis, capabil să te vindece de nostalgie. Nu era doar un loc unde violența era bănoasă, ci o lume fondată de violență unde îți doreai să fii.

De prin 2002, când jocurile video erau încă marginalizate din punct de vedere cultural, un divertisment marginalizat, rareori confluent cu nume muzicale sau celebrități, iar prezența cântecelor și vocilor cunoscute amplifica acest efect. Vice City nu era doar despre o violență gratuită, ci a avut o producție extrem de scumpă. Era un joc bine cotat.

Dacă a ofensat criticii sociali și de artă, a fost pentru că, probabil, pentru prima dată, jocurile video primeau credibilitatea filmelor. Vice City avea o gaură apăsătoare de fibră morală, deși era un joc imposibil de ignorat, din moment ce deținea certificatele culturale a unei producții de valoare, prin implicarea celebrităților și popularitate. Practic, avea potențialul să se răspândească.

Așa a și fost. Poate pentru că a fost cenzurat în Australia, amenințat cu acțiuni legale de primarul orașului New York, Michael Bloomberg, plus un proces de șase sute de milioane de dolari împotriva creatorului, Rockstar, Vice City a devenit cel mai bine vândut și cel mai influent joc din ultimii 20 de ani. Iar cel mai remarcabil păcat moral era o listă de misiuni în care trebuia să ucizi în mod selectiv membrii unei găști haitiene, pe care chiar și Rockstar a acceptat s-o editeze în versiunile ulterioare, deși nu a afectat vibe-ul jocului.

Dacă te-ai jucat recent Battlegrounds, South Park: The Fractured but Whole sau orice alt joc în care ești încurajat să fii violent și răuvoitor într-o lume deschisă, pentru că a pus bazele și a formalizat aceste plăceri interactive, pentru că a transformat jocurile video violente într-o formă culturală validă, echitabilă cu muzica pop, ar trebui să fim recunoscători pentru Grand Theft Auto: Vice City, jocul care a răsplătit crimele și jafurile virtuale, făcându-le să pară atât de satisfăcătoare.

@mostsincerelyed