Publicitate
Film

Cele mai tari filme de festival pe care trebuie să le vezi weekendul ăsta în București

Uite cinci filme pe care ar trebui să le vezi weekendul ăsta, dacă te consideri cinefil. Două-s românești.

de Dana Knight
15 Iunie 2017, 12:58pm

Screenshot din „Inimi cicatrizate” de Radu Jude

După câțiva ani de perindări la festivaluri internaționale de film nu mă așteptam, sincer, ca festivalul din Transilvania să mă cucerească atât de total. Asta se datorează probabil și modului în care a debutat festivalul pentru mine, cu un concert live în timpul unei vizionări de film la un castel, dar despre asta o să-ți vorbesc mai încolo.

Asta spune multe despre modul în care e conceput TIFF, ca loc unde nu doar se consumă filme, dar se fac și experiențe culturale care dau o savoare deosebită festivalului în sine. În caz că le-ai ratat sau ți-era lene să faci zece ore până la Cluj, poți să vezi multe dintre ele la București, la Cinema Elvire Popesco weekendul ăsta. Uite cinci dintre cele care mi s-au părut cele mai tari, poate dai o tură pe la ele.

1. ALL THESE SLEEPLESS NIGHTS

Te-aș induce în eroare dacă aș numi filmul polonezului Michal Marczak un documentar. Și totusi, asta este. Câștigătorul premiului de regie pentru documentar la Sundance anul trecut, Marczak și-a ales doi protagoniști care se joacă mai mut sau mai puțin pe ei înșiși și realizezi foarte rapid asta, deoarece nimic în filmul ăsta nu este forțat. Estetica însă este una de vis, cu un stil de filmare care te duce cu gândul la filmele lui Terrence Malick. Însă Marczak nu face o copie servilă, cum a procedat Sean Penn cu The Last Face anul trecut.

În filmul polonezului această estetică e justificată textual, de povestea în sine, de personajele și experiențele lor halucinante care se desfășoară pe ecran. Dacă ai impresia că esti familiar cu tot ceea ce ține de buddy movies, acest film te va lua prin surprindere prin faptul că evită orice clișeu legat de asta.

M-au fermecat nespus discuțiilor acestor băieți (au două zeci și ceva de ani) despre ce așteaptă de la viață, despre iubirea/iubita ideală, despre nimicuri fără importanță. Iar discuțiile lor semi-serioase sunt fermecător punctate și ușurate prin scene mai lejere care spun multe despre importanța de a fi un pic silly la 20 de ani. Și settingul m-a captivat și intrigat, se pare că a fost filmat în Varșovia, însă mie mi-a dat impresia unui spațiu imaginar. În partea a doua a filmului, ca să creeze puțină tensiune, Marczak introduce o eroină foarte spontană și puțin crazy care va pune la încercare, oarecum, prietenia dintre cei doi.

2. PREVENGE

Prevenge este un film de comedie horror britanică scris și filmat de o realizatoare al cărei nume trebuie să îl reții fiindcă tipa e genială: Alice Lowe. Eu am auzit de ea prima dată când a interpretat rolul feminin principal într-o comedie neagră, Sightseers, a britanicului Ben Wheatley. Numai că filmul ei e mult mai macabru și foarte îndrăzneț prin subiectul pe care îl abordează: paranoia și depresia antenatală. Așadar probabil nu este indicat mămicilor în devenire!

Starea emoțională confuză a personajului feminin îi furnizează acesteia motivația unor crime pe cât de aleatorii pe atăt de funny. Pe scurt, bebelușul nenăscut îi dictează mămicii pe cine să măcelărească next, și ea o face cu o supușenie extrem de comică. O satiră asupra unei generații de plozi care au preluat total controlul? Foarte posibil, și dacă ai copii în ziua de azi te vei regăsi cu siguranță în acest film. Însă surpriza vine la sfârșit, cu nașterea bebeului, scenă în care realizatoarea îți contrariază așteptările: dacă îți imaginezi ceva de genul Rosemarys Baby, firește că nu asta ți se va servi.

3. PLANETA PETRILA

Planeta Petrila este al doilea documentar semnat de Andrei Dăscălescu care și-a propus aici să documenteze destinul unor mineri din Petrila, un loc uitat de lume care este într adevăr o planetă în sine, populată de personaje inedite, precum artistul Ion Barbu, un fost angajat al minei din Petrila și un reformator social foarte carismatic, a cărui misiune este de a salva minele cu orice preț.

Având în vedere subiectul cu rezonanțe triste, ți-ai imagina un happy end la final? Probabil că nu, de aceea e foarte interesant faptul că, în urma inițiativelor lui Barbu pe timpul filmărilor, fostele mine de la Petrila chiar au fost salvate de la demolare și au devenit patrimoniu cultural.

Dăscălescu a luat o decizie oarecum riscantă cănd a gândit structura acestului documentar, cea de a combina două fire narative care ar fi putut constitui două filme separate: povestea minerilor, precum Cătălin Cenuşă, care încă mai lucrau la mină în momentul începerii filmărilor, și cea a demersului artistic și cultural inițiat de artistul Ion Barbu. Iar bravura realizatorului a dat roade: premiera de la TIFF de săptămâna trecută a fost unul din evenimentele cheie ale festivalui și un succes total. La finalul filmului, regizorul ne-a povestit că în urma acestui documentar a fost făcut cetățean de onoare a orașului Petrila, onoare care vine cu un loc de veci. Haios, nu?

4. SCARRED HEARTS/ INIMI CICATRIZATE

Filmul lui Radu Jude proiectat în secțiunea Romanian Days la TIFF nu se compară la nivel artistic cu celelalte filme selectate, și deloc surprinzător, a atras decizia unanimă a juriului de a-i conferi premiul cel mare.

Personajul principal este Emanuel, un tânăr care suferă de tuberculoză osoasă, iar filmul este adaptat după relatările autobiografice ale lui Max Blecher, un scriitor evreu care prin anii 1930 este internat de tatăl său într-un spital de boli infecțioase și ajunge să petreacă aici o bună parte din viața sa. Poate că îți sună plictisitor, dar nu e. Groaznic de limitat de suferința sa fizică, personajul are ingeniozitatea de a evada temporar din ennui-ul existențial: discuții galante, cuceriri amoroase, dezbateri politice și reflecții filozofice demne de Schopenhauer.

M-a fermecat foarte tare psihologia delicată a personajului și estetica rară a filmului, fotografiat în aspect 1:1.85, cu o coloristică vintage din care îți rămâne în memorie o nuanță azurie greu de uitat, care pare a evoca nostalgia după viața netrăită. Floare albastră, floare albastră, o fi aceasta capodopera lui Radu Jude?

5. METROPOLIS


Metropolis îl poți vedea în varianta întreagă aici, dar pe restul probabil le poți vedea la București weekendul ăsta.

Proiecția capodoperei lui Fritz Lang, acompaniată magistral de Filarmonica de stat Transilvania, sub clar de lună și pe fundalul fermecător al castelului Banffy, a fost o experiență cu adevărat magică.

Firește că văzusem Metropolis, chiar de mai multe ori, însă această proiecție a fost extrem de specială, deoarece s-a folosit un print uncut descoperit recent în Argentina. Experiența a durat cam trei ore și la finalul filmului s-a aplaudat câteva minute bune. Am auzit pe cineva care comenta: „Vai ce lung a fost filmul, dar foarte bun". Ceea ce m-a făcut să râd și mi-a amintit de replica acidă a lui Ruben Östlund, câștigătorul Palme d'or la Cannes anul acesta: „Unii cred că filmul meu e prea lung, eu însă am intenția să îl lungesc cu o oră!".

Scurte sau lungi, publicul vrea filme bune iar programatorii de la TIFF au demonstrat pe deplin că știu despre ce e vorba.

Tagged:
Festival
cannes
Metropolis
TIFF
filme
Cultura
Cluj