Cum pedepsesc alte țări din UE abuzul în serviciu

Deși am avut restanță la drept penal și am oroare de materia asta, Gabi Firea mi-a zis să citesc și să înțeleg ordonanța de urgență 13 cu modificările la infracțiunea de abuz în serviciu. Mă simt vinovat. M-a făcut să regresez în timp până în anul doi de facultate, când proful de penal m-a picat ca pe ultima loază.

Am decis să mă joc de-a dreptul comparat un pic. E timp. Grindeanu, la conferința de presă de sâmbătă seara, a aruncat și o „prorogare de ordonanță"– ce băiat fain! Am luat la plezneală câteva coduri penale din Europa și am mai sunat câte un prieten să mă lămuresc cum reglementează alte țări abuzul în serviciu. Au și ei un prag de incriminare a faptei, 45 000 de euro, mai mult, mai puțin? Au și ei condiția de vătămare certă? Cam cum sunt pedepsele?

Mărturisesc dinainte: pragul minim explicit al daunei materiale (200 000 lei în propunerea lui Dragnea - Iordache) necesar pentru incriminare mi se pare original, românesc.

La frații noștri italieni, abuzul în serviciu e o faptă săvârșită cu intenție în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către un funcționar public care nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin asta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale altuia. Pe scurt, e cam ca la noi.

Nu sunt limite pentru pagubă (materială). Dar indiferent de asta, făptuitorul e pedepsit cu închisoare de la unu la patru ani. Ba chiar judecătorul poate să meargă peste maximul pedepsei, dacă fapta „are un grad înalt de gravitate".

În urmă cu vreo patru ani, parlamentul italian (Parlamentul, da?) a mărit pedepsele. Până atunci, erau între șase luni și trei ani.

Haite întregi de parlamentari italieni, ca în România, au devenit în ultimii ani juriști de profunzime, când critică legislația anticorupție. În 2012, au trecut prin parlament „legile Severino" (după numele ministrului justiției din guvernul Letta, Paola Severino) cu o majoritate largă. La o condamnare de peste doi ani apare interzicerea candidaturii (l'incandidabilità) atât la alegeri naționale cât și locale.

De atunci abuzul în serviciu, infracțiunea cel mai des întâlnită în mediul politic, e sub tirul partidelor într-o solidaritate transpartinică tipică lupilor. Articolul rezistă.

În Codul Penal francez abuzul în serviciu e reglementat scurt, deși nu te așteptai. Funcționarul public, în exercițiul funcțiunii, nu îndeplinește un act legal, ia cinci ani de închisoare și 75 000 de euro amendă – indiferent de pagubă. Mai mult, dacă fapta funcționarului provoacă o pagubă, atunci funcționarul riscă până la zece ani de recluziune și 150 000 de euro amendă penală.

Abuzul în serviciu este mereu actualizat în Codul Penal al Portugaliei, legile devin tot mai severe, dar procesul e mereu complicat, iar cei acuzați de abuz în serviciu scapă de cele mai multe ori pe detalii procedurale. În spațiul public se discută despre adoptarea unei legi privind îmbogățirea ilegală care ar atinge și abuzul în serviciu. Practic, dacă cineva arată semne de bogăție peste veniturile sale, ea sau el trebuie să justifice sursa extra-veniturilor. Asta însă ar inversa prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei ar incumba acuzatului.

Amicul meu José Luís Monteiro, oengist din Lisabona care, ca activist, s-a întâlnit des cu chestii de tipul ăsta îmi explică. Abuzul în serviciu se numește „Participação Económica em Negócio" (îmi place cum sună!) și are două grade de severitate.

Primul, mai light, e când un funcționar public facilitează afaceri (cu beneficii patrimoniale sau financiare) prin acțiune sau omisiune și vătămând drepturile sau interesele altora. E cazul clasic de contractul administrației cu un „amic" al funcționarului. Pentru asta se ia de la 60 de zile muncă în folosul comunității până la șase luni de închisoare. Dacă există o pagubă (adică de la un euro până la infinit), statul la închisoare e de până la cinci ani.

Diferența dintre lege și realitate e imensă, se plânge José. De curând, primarul orașului Matosinhos a luat doi ani cu suspendare și returnarea prețului pagubelor (relativ mici). „A mai fost un caz pe lângă Lisabona, însă astfel de crime au «avantajul» că sunt calea către descoperirea unor infracțiuni mai serioase, ca spălare de bani sau mari fraude fiscale".

Un funcționar public care abuzează de poziția sa oficială sau își depășește îndatoririle funcției, aducând o daună certă statului, Uniunii Europene, unei organizații publice internaționale, unei personae fizice ori juridice, va fi pedepsită cu închisoare de până la cinci ani. Mai mult, dacă funcționarul comite actul respectiv pentru a obține un avantaj personal material sau de altă natură (în absența caracteristicilor mitei) va fi pedepsit cu privare de libertate de până la șapte ani.

Articolul ăsta are o istorie specială. Când existau acuzele grave legate de închisorile CIA din Lituania, procuratura a deschis o investigație sub articolul amintit mai sus, spune Jurate Guzeviciute, o juristă lituaniană de la o organizație de drepturile omului din Londra. Au fost oprite, pentru tru că termenele de prescripție erau demult trecute. Era o chestie de drepturile omului prin care a trecut mai discret și România. Acuzele erau îndreptate către oficiali care ar fi făcut abuz de pozițiile lor și nu ar fi înregistrat corect zborurile, atât cargo, cât și de pasageri.

Suedia e țara în care dacă dai un buchet de flori unei funcționărese, îți sare procurorul în cap și apari pe prima pagină a ziarului local. În privința abuzului în serviciu, funcționarul care desconsideră îndatoririle oficiului său, cu sau fără intenție, iar o persoană fizică sau juridică suferă orice fel de vătămare a interesului său, va suferi o pedeapsă de la amendă penală până la doi ani de închisoare. Dacă dauna este infimă, atunci nu se va impune nicio pedeapsă.

Dacă crima a fost comisă cu intenție și este considerată ca semnificativă, pedeapsa va fi închisoare de la șase luni la șase ani. Pentru a aprecia dacă infracțiunea este gravă, judecătorul va acorda o atenție deosebită cazului în care infractorul a abuzat de poziția sa în mod flagrant sau dacă infracțiunea a prilejuit o vătămare gravă a unei persoane sau sectorului public sau dacă i-a adus un beneficiu substanțial necorespunzător.

Un membru ales al unei adunări naționale sau municipale nu este considerat responsabil pentru orice acțiune întreprinsă în această calitate. Este și propunerea din alineatul 3 al articolului 297: abuzul în serviciu nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative. E singurul loc unde am găsit prevederea asta.

Nici maghiarii nu legiferează prea mult la abuzul în serviciu: funcționar, competență depășită, vătămarea drepturilor sau intereselor altuia. Pedeapsa: închisoare de până la trei ani. Atât.

Citește mai multe despre protestele din România stârnite de ordonanțe: