Designeri tineri noi şi tari: Ioana Ciolacu Miron

Ioana Ciolacu Miron are 28 de ani și și-a creat o reputație deși de-abia ce și-a terminat prima colecție de modă. Anul trecut a câștigat premiul doi la European Fashion Awards FASH 2011 în Germania cu colecția Muna, al cărei concept se-nvârtea în jurul ideii de ou. A aplicat la concurs la mișto, ca într-un final să se aleagă de acolo şi cu o serie de contacte și promisiuni internaționale printre care și o posibilă colaborare cu Nike New York. În București tocmai ce-a terminat arhitectura la Ion Mincu și a studiat în paralel și moda la UNARTE, unde încă mai lucrează la proiectul de diplomă sub îndrumarea

Venerei Arapu. Ea spune că toată creația ei e filtrată prin volumetria statică a arhitecturii cu care acum încearcă să se joace în modă deși, având în vedere peisajul pestriț al Bucureștiului, noi credem că e mai mult decât doar asta.

Ce-a fost mai întâi, oul sau găina?
Haha, să mă gândesc puțin. E o întrebare destul de profundă. Oul, nu? Pentru că păsările se trag din reptile și atunci e destul de clar. Pe de cealaltă parte, oul a fost unul din cuvintele cheie ale colecției mele, în principal din cauza culorii și ușor din cauza formei. Însă au existat și altele, cum ar fi “inside out”, sau „banda lui Moebius”.

Ai folosit bucăți mari de material dublu, împăturat aproape integral și foarte puține cusături. Să-nțelegem că ai o vastă experiență cu origami sau a fost doar o experiență conceptuală?
Băi, nu. De fapt în colecția mea hainele în sine nu au contat atât de mult. Conceptul a făcut toată treaba, pentru că a fost foarte bun. De altfel cred că din cauza lui am și câștigat. Origami nu am făcut foarte mult, decât la școală. L-am folosit pentru studiul formei la arhitectură, ca să ne dăm seama de cum se pot face structuri dintr-un singur plan folduit. În colecție am folosit bucăți mari împăturate din respect pentru material, iar din cauză că era dublu fațetat și uneori i se vedeau ambele ea poate fi interpretată ca o întoarcere la inner self.

Româncele caută să atragă atenția, să arate cât mai mult sau să-și etaleze statutul, chiar dacă nu-l au. Ce părere ai despre asta?
Cam asta și era ideea de la care am plecat cu colecția. Așa cum e și pe stradă, totul se întâmplă în viteză. Îți rămân în minte numai genul acesta de personaje care atrag atenția. E o problemă, în special în România. Cred că oamenii nu sunt sinceri cu ei – își achiziționează lucruri pe care nu și le permit și le achită în leasing, chiar dacă abia au cu ce să plătească. Nu arată ce sunt ei de fapt. Eu am încercat să arăt că dacă vă întoarceți înăuntru o să aveți ce arăta.

Asta înseamnă că putem încerca să ne facem și noi haine origami din materiale folduite?
Da, încearcă. Deși ele sunt haine de concept, mai puțin de purtat. Sunt făcute ca să te facă să te gândești la niște lucruri, nu neapărat ca să intre în producție și să fie cumpărate.

Oricum, ce-ai face facă le-ai vedea pe o piți?
M-așlăsa de treabă. Deși… all publicity is good publicity. Să vină comenzile mai întâi.

Ai studiat arhitectura în paralel cu moda. Te inspiră amalgamul clădirilor din București?
De fapt sunt deja arhitect de un an. Asta m-a făcut să văd orașul puțin altfel. Când îți ridici ochii la clădiri, ca să le faci poze, descoperi că e un orașmai frumos decât îți imaginai sau decât îl vedeai uitându-te în față. În plus Bucureștiul e un orașal contrastelor, uneori ajungi în niște zone… Unde mai găsești treaba asta? Da, e o sursă de inspirație. Nu spun că e un orașfrumos, doar că din ceea ce există încerc să scot și să folosesc ce-i mai bun.

Aici se întâlnește arhitectura și moda pentru tine, sau există mai multe zone de intersecție?
Nu, de fapt e un transfer de informație. Baza o am de la arhitectură. Studiul culorii, formei, percepției sunt lucruri pe care m-am hotărât să le transfer în modă atunci când m-am apucat să studiez asta. Arhitectura e statică, moda nu. E incredibil să ajungi să fii flexibil și să rămâi în același timp fidel unor direcții pe care te-ai hotărât să le îmbini.

Ai spus că broderiile tradiționale românești seamănă cu space invaderii pixelați. Încerci să incluzi tradiția în creațiile tale?
Sincer, da. Acum, această colecție e prima chestie pe care am făcut-o vreodată. Inițial asta era ideea, să folosesc elemente tradiționale, pe cât de vechi, pe atât de noi. Dar n-am putut s-o duc până la capăt. Nu s-a potrivit și atunci am urmat sfatul Venerei de a merge pe o altă direcție.

Apropo de asta, ce s-a întâmplat cu costumul popular românesc, mai are o formă în zilele noastre?
Asta încercam să aflu și să fac cu diploma. Există gagici hipioate care poartă ii și mai sunt și cei care mai poartă costume tradiționale și țin cu dinții de asta. Nu știu dacă o fac neapărat pentru că e catchy, sau pentru marketing, cred că e ceva mai profund de-atât. Dar în general noi, românii, nu apreciem tradiția așa încât să evoluăm din ea. De aia costumele au rămas la fel. Când au venit turcii la noi a existat o evoluție, atât în materiale – vroiau borangic, au început să se facă modelele din esență de ceapă și tot felul de alte extracte din plante. Acolo s-a oprit transformarea. Alte schimbări au avut loc, poate, în monarhie – moda avea un specific romanesc, în arhitecutră a apărut stilul brâncovenesc și stilul românesc. Însă nu știu cât de mare relevanță avea. Regina Maria purta haine tradiționale, care arătau într-un fel pe ea, dar asta și pentru că erau făcute din materiale scumpe.

Ce-ai recomanda fetelor din România care vor și să iasă în evidență dar și să se exprime?
Să mai citească o carte, să mai stea în casă, să se mai uite la un documentar să mai crească, să-și schimbe prietenii. Nu știu, e foarte greu o să dai OK kitsch fiind. Ar putea să încerce și bumbacul…(râde)

Și, pe viitor, ce planuri ai?
Nu știu încă, aștept să mă sune de la Nike New York, cu care am stabilit niște relații în Germania. Am vorbit cu taică-miu, care trage de mine să plec și să mă specializez în Londra. Deja am aplicat la trei colegii acolo, dar e complicat și nu știu dacă voi reuși să obțin burse care să-mi acopere costurile necesare șederii mele acolo. Dacă nu, oricum lucrez cu Venera la două proiecte mari. Unul e cel de diplomă. Al doilea e un proiect care va face legătura între producție și studenți. La noi foarte mulți dintre cei care studiază moda nu au unde să facă practică, deși ies foarte mulți de pe băncile facultății. Urmează să-l definitivăm, să-i stabilim detaliile, așa că așprefera să nu spun foarte multe despre asta acum.

În principiu vreau să-mi termin diploma și să fie privită cum mă aștept să fie privită. Dacă nu voi pleca, așmai putea ca o dată la două luni să mai aplic la câte un concurs. Ah, și am mai aplicat să mă duc la London Fashion Week. Aștept să se întâmple. (Continuă în glumă, pe un ton fandosit:) Îmi doresc să fiu mare și celebră și să aduc pacea în lume, haha.

Designeri tineri, noi şi tari: Lucian Broscăţean

Designeri tineri noi şi tari: Lana

Designeri tineri noi şi tari: Diana Bobina