Sport

Cum să joci Football Manager, acum că ești familist

Am scris textul ăsta, ca să n-ajungi să te prefaci bolnav, doar ca să te poți juca pe calculator.
29 Octombrie 2015, 9:07am

O idee despre cum va arăta un meci din Football Manager, varianta 2016, via Facebook

Football Manager e jocul care simulează la cei mai reali parametri posibili experiența de manager al unei echipe de fotbal. Ca să-nțelegi cât de apropiat de adevăr e jocul ăsta care a înnebunit lumea, gândește-te că baza lui de date a ajuns să fie folosită și de antrenorii din Premier League. Când vor să transfere un jucător, Mourinho sau Van Gaal verifică și ce caracteristici are respectivul în FM. Cei care au prins microbul FM-ului știu că nu-i cale de scăpare. O să faci orice ca să apuci să joci, chiar de-ar fi să pierzi ore, zile sau săptămâni în șir.

Pe 13 noiembrie, se lansează o nouă ediție, una care aduce o grămadă de chestii noi. Printre altele, o să avem conferințe de presă extinse, date și analize statistice (și mai) profesioniste sau posibilitatea de a viziona rezumatele meciurilor dintr-o competiție. Spre exemplu, dacă joci cu echipa ta în Champions League, la sfârșitul zilei vei putea urmări imagini din celelalte meciuri ale serii. Știu, sună superb. Și chiar e.

Chestia e că, odată cu îmbunătățirile astea, jocul va cere să investești și mai mult timp în el. Iar asta e marea problemă cu FM-ul. Acum, că au apărut tot felul de responsabilități în viața ta (facultate, job, familie), nu prea mai ai multă vreme la dispoziție. Sigur, există opțiunea simplificată a jocului, „FM Classic", dar pentru împătimiți nu-i o opțiune viabilă. Nu-ți place să umbli cu jumătăți de măsură, vrei experiența full. Ca să n-ajungi într-o situație disperată, cum ar fi să te prefaci bolnav sau să renunți de tot la viața socială ca să joci FM, m-am gândit să-ți fac un ghid de economisit timp în joc. Și eu am trecut prin asta și-am câteva ponturi pentru tine:

NU JUCA NICIODATĂ CU ECHIPA TA FAVORITĂ

Cam așa arată analiza unui meci. Sper doar că ai făcut o facultate, ca să înțelegi toate lucrurile astea, fotografie via Facebook

Mi-a luat ani întregi să-mi dau seama că, dacă preiau echipa cu care țin în viața reală, jocul durează de două-trei ori mai mult. În timpul în care aș termina un sezon ca manager al unui club oarecare, cu echipa favorită abia ajung la sfârșitul turului. Spre exemplu, mă obișnuisem să antrenez pe „U" Cluj. Cunoșteam bine tradiția clubului, jucătorii din lot, iar obiectivul era să transform echipa într-o forță de temut în România și, de ce nu?, în Europa.

E nasol, însă, că te implici emoțional. Înainte de întâlnirile cu rivalii tradiționali, acordam mai multă atenție pregătirii meciurilor decât în mod obișnuit. Cu Steaua sau FC Bihor mai era cum era, dar când jucam cu CFR Cluj atmosfera chiar era super încordată. La conferințele de presă de dinaintea partidelor, când mă-ntrebau jurnaliștii dacă simt presiunea derby-ului, răspundeam calm că nu, dar mințeam. Doar eu știam ce emoții aveam. Trebuia să-i batem pe CFR, mai ales pentru suporterii noștri. Așa că pierdeam ore-n șir ca să-mi așez jucătorii perfect în teren, în pozițiile în care dădeau randament maxim. Studiam adversarul, încercam să le găsesc punctele slabe. Pe deasupra, vedeam meciul pe „full match", deci și aici pierdeam o groază de timp.

Dacă câștigam, stăteam să admir statisticile, revedeam golurile și eram mulțumit că i-am făcut bucuroși pe fani. Când mă bătea CFR-ul, era o mini-tragedie. Dar îi consolam pe băieți, mergeam înainte și-mi propuneam să-mi iau revanșa la meciul următor, când o luam de la capăt. Serios, nu-i ok să antrenezi echipa favorită. Bagă-te la un club care ți-e indiferent în viața reală, o să vezi că economisești timp prețios.

ALEGE-ȚI O ECHIPĂ DIN PRIMA LIGĂ

Veteranilor și jucătorilor adevărați de FM le plac provocările. Adică, să ia o echipă din ligile inferioare și să-ncerce s-o ducă pe cele mai înalte culmi ale performanței. N-o să vezi un fan înrăit al jocului că preia Barcelona, Real sau Bayern, pentru că i se pare prea banal. Numai că o provocare de asta, deși tentantă, e păguboasă, pentru că te țintuiește în fața computerului.

Apare nerăbdarea de a avansa rapid în joc, de a obține promovare după promovare. E mișto, nu neg, dar dacă timpul tău e limitat, s-ar putea să-ți dea viața peste cap. S-ajungi să te duci dimineața la birou direct de la meci sau să le zici prietenilor că-n weekend ești plecat, doar ca să te baricadezi în casă și să te joci. De asta, sfatul meu e să preiei cu o echipă care-i deja sus, în prima ligă.

ANGAJEAZĂ-ȚI „SCOUTS" ȘI TRIMITE-I PE EI SĂ CAUTE JUCĂTORI ÎN TOATE COLȚURILE LUMII

Singura posibilitate ca Theofanis Gekas să ajungă la Real Madrid, fotografie de Panagiotis Giannakopoulos, via Flickr

Probabil că știi cum e să cauți jucătorii potriviți pe care să-i transferi la echipa ta. De la tineri de perspectivă, până la fotbaliști valoroși și liberi de contract ori la un preț de nimic. Eu, spre exemplu, pierdeam ore întregi din click în click. Căutam talente prin campionatele din Burkina Faso sau Guatemala, pe la echipele naționale de tineret ale celor mai obscure națiuni sau prin ligile inferioare din Olanda (care, altfel, nu-i o strategie rea; olandezii au super fotbaliști, pe care poți să-i transferi la prețuri acceptabile). Ca să nu mai zic că, prin luna ianuarie a sezonului, vânam fotbaliștii cărora le expirau contractele în vară și, deci, i-aș fi putut achiziționa pe gratis.

Dar toatea astea necesită o groază de timp. Pe care, dacă nu-l ai, e ok să-ți angajezi căutători de talente. Caută unii cu reputație bună și pune-i la treabă. Trimite-i în toate colțurile lumii și zi-le să-ți raporteze ce găsesc pe acolo. O să salvezi ore bune și-o să poți astfel să joci mai multe meciuri/sezoane într-o sesiune de FM.

LASĂ TREBURILE MAI PUȚIN IMPORTANTE PE MÂNA SECUNDULUI

Deși acum câțiva ani refuzam categoric să-i pasez chestii antrenorului secund, am ajuns la concluzia că-i o idee bună. Multe din responsabilitățile tale poți să i le delegi lui, că se descurcă la fel de bine. De exemplu, poți să-l pui să se ocupe de înnoirea contractelor care expiră curând, să-l lași să aranjeze meciurile amicale din intersezon. Iar dacă nu ții neapărat să stai de vorbă cu jurnaliștii la conferințele de presă de dinaintea partidelor, îl poți trimite pe secund cu încredere. De obicei, nu prea face scandal aiurea și declarațiile lui nu dăunează moralului echipei.

De asemenea, e capabil să le vorbească jucătorilor, în locul tău, înaintea meciurilor sau la pauză. Sigur, el e setat să facă multe, chiar și primul unsprezece sau tactica, dar hai să nu exagerăm.

SĂ VIZIONEZI MECIURILE CU „KEY HIGHLIGHTS" NU E CHIAR AȘA RĂU

Ca fan vechi al jocului, cam strâmbi din nas la varianta asta. Dar vine și timpul când e necesară. N-are rost să-ți impui că e musai să vizionezi partidele cu „extended highlighs", „comprehensive" sau chiar „full match", la partidele importante sau la finale. Și că, decât să renunți la astea, mai bine apuci să joci mai puține partide. Adevărul e că, știi și tu, vei uita de ceas și vei juca la fel de mult.

Până la urmă, cum ți-am zis, nu-i chiar așa rău să vezi doar fazele cele mai importante. Iar dacă ai impresia că nu controlezi prea bine echipa în felul ăsta, te poți ghida după statisticile prezentate în timp real: ce posesie are echipa ta, câte șuturi a expediat spre poartă și în ce zonă a terenului a stat mai mult mingea. Datele alea spun multe despre cum decurg ostilitățile pe gazon și, în funcție de ele, poți să ajustezi tactica și să faci schimbările potrivite.

SARI PESTE AMICALE ȘI NU EZITA SĂ PLECI ÎN VACANȚĂ (ÎN JOC, STAI LINIȘTIT!)

Mai ales dacă nu ești la primul sezon cu echipa actuală, amicalele sunt supraestimate și nu-și prea au rostul. Poți să le aranjezi, ca să aibă băieții meciuri în picioare, dar nu trebuie să le și urmărești. Dă-i cu încredere „skip" sau "go on holiday for 1 day" (ai grijă să nu scrii 10 sau 11, din greșeală), ca să nu pierzi vremea aiurea, la un meci care nu contează, nici măcar pentru tine.

REZISTĂ TENTAȚIEI DE A DESCHIDE JOCUL CÂND VEZI UN MECI LA TV

Consideră-l pe tipul ăsta un model. Da, așa trebuie urmărit un meci la televizor, calm, fotografie de Martijn van Exel, via Flickr

Asta e o capcană, în care am căzut de prea multe ori. Când te uiți la un meci real, la televizor, și-i vezi pe ăia că se chinuie să marcheze un gol sau că habar n-au să se apere într-un 4-4-2 clasic, ți se face poftă să intri în joc. Să-ți impui ideile tactice și să-i conduci pe băieții tăi spre cucerirea de trofee. De fiecare dată îți spui că nu durează mult, dar nu-i așa.

Când intri în FM neplănuit și-ți zici, probabil, „joc maxim o oră", o să mai pierzi încă o noapte și-o să vezi iar răsăritul. Nu există jucător de FM care să intre-n lumea aia virtuală și să se mulțumească cu un meci. Sau două, trei. Odată ce-ai deschis jocul, chiar dacă refuzi să accepți pe moment, știi foarte clar că măcar trei ore n-o să te miști de acolo.

ÎNCHIDE JOCUL DUPĂ CE-AI LEGAT CÂTEVA VICTORII

Câștigi de câteva meciuri, ești pe val, niciun adversar nu-ți stă în cale. Impulsul îți zice să continui, că doar nu ești fraier să-nchizi jocul când echipa se mișcă minunat. Nu uita, însă, că, așa cum zic comentatorii noștri sportivi, în viața unei echipe sunt și momente bune, dar și unele mai puțin bune. E un moment bun să salvezi și să închei sesiunea. Pentru că, inevitabil, vor urma curând și niște înfrângeri, meciuri în care fotbaliștii tăi o să rateze pase simple, o să-și dea autogoluri și n-o să le iasă nimic pe teren. Asta, normal, dacă nu joci cu Barcelona, Real sau Bayern, cum am stabilit deja.

Iar când vine perioada aia proastă, nu te mai lasă inima să închizi. N-ai puterea să renunți. E normal, pentru că vrei să întorci situația, să redresezi echipa și să răzbuni înfrângerile. Și așa se mai scurg câteva ore.

NU RELUA SALVĂRI MAI VECHI DUPĂ CE TE OFTICI CĂ PIERZI UN MECI

Știu, tentația e mare și de fiecare dată îți zici că nu e genul tău să faci asta. Ești din ăla care postează pe forumuri că-i este silă de cei care procedează în felul ăsta, că este lipsă de respect față de zeul FM. Dar în fotbal se-ntâmplă mereu tot felul de nedreptăți, cum ar fi să pierzi un meci în minutul 90, după ce tu ai ratat zece ocazii și ei n-au trecut centrul terenului. Sau să faci un egal acasă, în ultima etapă, și să pierzi titlul.

Și atunci te enervezi rău, ai impresia că jocul a complotat contra ta și te duci pe furiș la „load a game", ca s-o iei de la capăt. Pe lângă faptul că irosești timpul de joc, chiar dacă o să câștigi după reload, satisfacția va fi infinit mai mică. Și, până la urmă, se-ntâmplă ghinioane colosale și-n viața reală. Trebuie să accepți asta. Așa e în fotbal.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre jocuri video:
Cum erau concursurile de gaming în România anilor '90
8 jocuri dubioase în care apare România
Cele mai penale jocuri de Android din România