Toate manelele în spaniolă care au bubuit în România la fel ca Despacito

DES-PA-CITO. Cu astea trei sunete ale morții, Luis Fonsi și Daddy Yankee au reușit să creeze o nouă metodă de tortură. E un standard nou de cancer. Muzica nu va mai fi niciodată la fel. Urăsc atât de mult sunetele alea și cuvântul spurcat care se formează când le pui împreună, încât mă gândesc serios să nu mai folosesc literele d, e, s, p, a, c, i, t și o în viața de zi cu zi. Mă descurc eu cumva cu ce rămâne din alfabet. Va fi greu, dar eu zic că merită efortul. Pentru că sunt „DIS-PE-RAT".

Piesa asta a apărut pe YouTube în 12 ianuarie și a trecut deja de peste un miliard și 79 de milioane de vizualizări. Da, foarte cool, dar eu am impresia că am ascultat-o de mult mai multe ori. E la radio, la televizor, în magazine, cluburi, cafenele, peste tot. Și de obicei reacția mea inițială la o piesă pop e „ai de pula mea, ce varză e". După care o aud peste tot și începe să-mi placă, pentru că sunt spălat pe creier, evident.

În cazul acestui opus de la Luis Fonsi și Daddy Yankee, reacția mea a rămas neschimbată. Chiar și acum, când deja recunosc o bună parte din versuri, tot aș prefera să ascult „Poc, pită cu unsoare" pe repeat decât „Despacito". Dar se pare că sunt în minoritate, pentru că românul de rând e înnebunit după piesa asta.

Bă, piesa e un fenomen la noi. Am văzut români de toate vârstele și din diferite background-uri care iubesc track-ul ăsta, nu am idee de ce. Chiar și maneliștii au adoptat-o și adaptat-o. Poți să faci un experiment simplu ca să vezi despre ce vorbesc. Data viitoare când ești la facultate, job, farmacie sau plm, orice florărie, spune-i unui străin „des", și el inevitabil o să-ți răspundă cu „pa-cito". O să râdeți împreună și eu o să vă doresc o moarte cumplită.

Toată treaba asta cu „Despacito" a prins bine la noi pentru că avem o istorie cu piese praf cântate în spaniolă. Chiar și alea în portugheză, dar, să fim serioși, mulți compatrioți habar nu au de diferența între cele două limbi, deci nah. Ți-am făcut și o selecție de piese în spaniolă care au avut succes la noi, ca să vezi de ce am ajuns în punctul în care „Despacito" e cea mai în vogă piesă din România:

Totul a început aici. În 1995, mai exact, când a apărut pe piață „Macarena". Ține minte faptul că totul a început acum 22 de ani. E important, pentru că așa îți dai seama cum nu ne-am schimbat, vorba lui Brucan. În fine, cei doi dubioși bătrâni care cântă la un singur microfon legat de tavan sunt ajutați de niște tipe, un fel de proto-Spice Girls, care bagă versuri în engleză. Mai are și un dans idiot, un fel de „Meneaito" ceva mai complicat, dar super ușor de memorat, ca să prindă la toată lumea.

Ceea ce s-a și întâmplat, inclusiv în România, unde a rămas o constantă la nunți, majorate, botezuri și alte adunări sociale triste. E genul ăla de piesă în care nici nu contează versurile pentru că tu oricum o să zici doar „EEEEEE, MACARENA". Eventual și un „AAAY!", dar e doar opțional. Chestia asta o aseamănă mult cu „Despacito", unde singura chestie care-ți rămâne în cap e când Fonsi zice pe silabe numele piesei. Doamne, cât de proști suntem.

Hey, știi cum totul în viața e ciclic? Că nimic nu se schimbă și inevitabil ajungem să trăim aceleași căcaturi până murim? Da, păi, era anul 2002, și tipele de la Las Ketchup au lansat o nouă Macarena. „Asereje (The Ketchup Song)" e o piesă mai enervantă ca aia de la Los del Rio, ceea ce spune multe, sau nu, depinde ce gusturi muzicale ai. Are și un dans super tâmpit, care seamănă pe mișcările unei sperietoare de ciori lovită de trei fulgere consecutive. Dar știai asta deja.

Ce nu știai, cel mai probabil, e faptul că piesa asta a fost destul de controversată când a ieșit pe piață. Multă lume a crezut, și încă crede, că e despre Satana. Da, dracul împielițat, gen. Nu glumesc. Deci dacă ai dansat vreodată pe „Asereje", o să arzi în flăcările iadului, pentru că ai ajutat la răspândirea mesajului Antihristului, în timp ce o să asculți piesa asta până când o să-ți curgă ketchup din urechi. Apropo, când mă gândesc la câți creștini au ascultat piesa diavolului fără să-și dea seama, mi se pare că totul e mai bine în lume.

True story: Eram în liceu când a apărut piesa asta. Știu că nu a ținut mult febra cu „Loco", dar frate, când a apărut toată lume dădea din buci pe chestia asta englezo-spaniolă. Da, strofele sunt în engleză și refrenul în spaniolă, pentru un target cât mai mare. Ceea ce nu m-ar deranja, dacă prima strofă nu ar începe cu „I like the sex with you after the parties", care sună atât de beta încât pe mine nu mă aprinde deloc.

Pe români i-a aprins, aparent, dar noi ne excităm și când vedem o farfurie cu trei mici și o lingură de muștar. Altele-s standardele în Carpați.

Altă labă. Asta e mai șoptită și are un ritm mult mai soft decât restul pieselor. E de jale, așa. Dar mesajul e același: doamne, cât o iubesc pe seniorita, cu toate că ea e cu novio. Que pecado, patron. E o tragedie greacă în spaniolă. E ca o telenovelă audio, ceea ce e bine pentru român, pentru că suntem un popor care pune botul la chestiile astea. Cu cât e mai nasoală treaba pentru iubiți, cu atât suntem mai interesați de soarta lor.

Aici tipul o dă în obsesie pentru ea. Atât de mult o iubește încât îi cântă toată piesa la telefon. Asta poate nu înseamnă nimic pentru tine, dar dacă te uiți la videoclip și vezi că tipul folosește un mobil cu clapetă, totul devine clar. Vezi tu, tinere cu minute nelimitate în orice rețea, pe vremea gadget-urilor cu clapetă, orice abonament era mai scump decât o mașină de spălat. Omul ăsta o adoră atât de mult încât îi dă tot. Chiar și minutele din abonament. Cineva să-mi dea o batistă, por favor.

Piesa asta e în portugheză/spaniolă. Adică e perfectă pentru români. Mai are și un ritm super ușor de memorat, tropical și toate alea, și niște tipe în bikini care se bronzează pe un yacht, în timp ce Lucenzo și Don Omar cântă în disperare. E o momeală perfectă, pentru că e visul umed al oricărui cocalar. „Danza Kuduro" se referă la un dans portughez, care înseamnă „cur tare". Deci este o piesă despre Mariana Cur-de-Fier, înțelegi?

Apropo, Don Omar e unul dintre ce mai importanți cântăreți de reggaeton, stilul de muzică dominat ani întregi de Daddy Yankee, unul dintre cei doi vinovați pentru „Despacito". Dar Daddy ăsta nu e la primul lui succes internațional.

Înainte să o dea pe sistem „suave-suavecito", Daddy Yankee era mai mult decât decent. Tipul e poreclit „regele reggaeton-ului", deci e un fel de Florin Salam din San Juan. Băga un rap/reggaeton foarte bun, până a simțit gustul banilor și a colaborat cu Fonsi pentru chestia aia. Nu înțeleg de ce a făcut-o, pentru că omul a scos deja niște bucăți care au fost apreciate și în străinătate. Cea mai celebră e „Gasolina", o adevărată capodoperă, numai ce-i drept.

E despre o tipă care-i place „la gasolina", adică se tripează când îi faci plinul *îmi pun încet ochelarii de soare pe cap*. S-ar putea să însemne și altceva pe la ei prin Puerto Rico, dar habar nu am. Modul agresiv în care bagă Daddy Yankee împreună cu beat-ul de reggaeton e combinația perfectă. Piesa asta, la fel ca benzina, nu o să scadă niciodată din valoare. Păcat că și-a futut băiatul cariera cu „Despacito".

Da, unele persoane ar zice că „Ginza" a avut un succes mai mare în România, dar eu o să merg pe „Tranquila", pentru că a fost prima piesă de la cântărețul columbian J. Balvin care a intrat în conștiința colectivă a poporului român. Mă rog, amândouă-s praf, deci e tot un rahat. În plus, piesa asta are un mesaj dubios de asemănător cu „Despacito", care înseamnă „încetișor", în timp ce „tranquila" înseamnă știi tu ce. Aparent românii-s super atrași de ideea de preludiu, ceea ce e o noutate pentru mine.

O altă chestie super stranie la „Tranquila" e că videoclipul seamănă foarte mult cu ăla de la „Kana Jambe". În primul rând, amândouă au fost filmate în Ferentari. Asta se vede de la o poștă. În al doilea rând, acțiunea e identică. Personajul principal o vrăjește pe frumusețea cartierului prin mișcările lui de dans, în timp ce restul se bucură pentru cei doi, așa că dansează și ei în stradă să nu stea locului. Ah, da, și amândouă-s manele. Și tot sună mai bine decât „Despacito". Mama ei de treabă.