Toate metodele prin care Firea a zis că reduce poluarea în București, dar mai rău a făcut

Acum câteva luni, când se ieşea din casă cu declaraţie pe proprie răspundere, bucureştenii descopereau plăcerea de a locui într-un oraş liniştit şi cu aer curat. E adevărat, ne bucuram de aceste beneficii mai mult din balcon sau de la geam, dar nu-i ceva de ignorat. Într-un oraş în care depăşirea valorilor de poluare e norma, te bucuri de orice ţi se dă, chiar dacă trebuie să stai în casă. Încă am în telefon capturile de ecran din Airly, care mă îndemna să mă bucur de aerul de munte.

Nu mă voi apuca să vorbesc despre cât de dăunătoare este poluarea, nici că există un dosar de infringement împotriva României din cauza poluării din Bucureşti. Dacă ministrul Mediului este mai îngrijorat de cuantumul posibilelor amenzi pe care urmează să le plătim, Agenţia Europeană de Mediu vorbeşte despre cum unul din cinci decese este provocat de poluare. Ce s-a întâmplat în ultimii patru ani?

La începutul anului s-a vorbit mult despre poluare – cu depăşiri de 667% pentru PM 2,5, comparate atunci cu realitatea din Australia sub incendii de vegetaţie. PM 10 şi PM 2,5 sunt acele pulberi în suspensie de foarte mici dimensiuni (cifra reprezintă mărimea în microni), care pătrund adânc în plămâni şi provoacă probleme de sănătate. Institutul Național de Sănătate Publică din București a publicat un studiu care arată legătura clară dintre PM 10 şi PM 2,5 şi numărul tot mai mare de boli asociate de care suferă bucureştenii, printre care infarct acut de miocard, infecţii acute ale căilor respiratorii superioare, accident vascular cerebral şi bronhopneumopatie obstructivă cronică.

Cu doar câteva luni înainte, presa observa o situaţie bizară: se înregistrau depăşiri în weekend sau noaptea, ceea ce ar artăta mai degrabă spre arderi ilegale drept sursă a poluării aerului. Atunci PMB a zis simplu că nu e de competenţa lor să cerceteze cauzele, plus că datele unei reţele independente (Airly) nu sunt oficiale, aşadar nu se pune.

În martie 2020, ministrul Mediului declara că s-a găsit principalul vinovat pentru poluare: traficul. „După evaluarea datelor, se reconfirmă ipoteza conform căreia principala sursă de poluare a aerului din aglomerarea Bucureşti este traficul rutier. Atunci când traficul se reduce, indicii de calitate arată valori foarte bune”, scria pe pagina oficială a ministerului.

Costel Alexe s-a contrat cu Gabriela Firea pe tema poluării din Bucureşti (primarul a invocat ceva conspiraţii cu CET-uri care ard păcură numai ca să-i strice ei imaginea, nimic neobişnuit) în martie, dar s-ar fi înţeles de minune cu Gabriela Firea din 2016. Pe când aspira la şefia Primăriei Municipiului Bucureşti, Firea, asumându-şi programul de guvernare locală scris de experţii din PSD, promitea un oraş verde.

Vorbind despre poluarea atmosferică, Gabriela Firea indica sursa principală de poluare: traficul.

Tot ea venea cu soluţii concrete:

Nimic greşit până aici, dar s-a făcut ceva în acest sens? Pe scurt, nimic semnificativ, cum povesteam acum două săptămâni. Benzile unice pentru transportul în comun sunt asemănătoare cu cele de bicicletă, există mai mult doar pe hârtie şi sunt evitate de către cei care ar trebui să le folosească. Tramvaie noi vom avea cândva, dar nu până la încheierea actualului mandat. În schimb, în aceşti patru ani cu Gabriela Firea la Primărie ne-am putut bucura de tramvaie care iau foc din mers.

Toată lumea ştia că situaţia nu-i roz când vine vorba de poluare în Bucureşti. Ne-o spunea Uniunea Europeană imediat după aderare, în 2007. Programul propus de actualul primar vorbea explicit despre obligativitatea monitorizării, despre diseminarea rezultatelor către cetăţeni şi instituţii abilitate şi, nu în ultimul rând, despre „implementarea și monitorizarea măsurilor din Planul de Calitate a Aerului (planul trebuie finalizat și raportat Comisiei Europene până la sfârșitul anului 2016).”

Cum stăm oare pe partea de monitorizare?

Nu prea bine, recunoaşte chiar Ministerul Mediului. Staţiile oficiale din Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului din zona București-Ilfov „funcționează cu mari sincope și nu au dotări suficiente pentru a monitoriza în timp real dimensiunea poluării”. Datele, aşa incomplete cum sunt, sunt confirmate după aproximativ o lună şi oricum nu mai sunt transmise către instituţiile europene de resort din 2017.

„Au existat unele sincope în funcționarea acestora (n.r. – echipamentele pentru PM2.5 și PM10) la stația B1 (nr. – Lacul Morii) în lunile iunie 2019 și decembrie 2019, întrucât s-a defectat sistemul de condiționare a temperaturii din interiorul stației – aerul condiționat și au avut loc întreruperi în alimentarea cu energie electrică”, precizează Ministerul Mediului. Asta în condiţiile în care experţi din minister declarau, sub protecţia anonimatului, că staţiile de măsurare sunt oricum prea puţine. vechi, neîntreţinute şi subfinanţate.

Informarea instituţiilor abilitate cu privire la poluarea din Bucureşti apare şi în alte documente oficiale, cum ar fi în hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin care România a fost condamnată pentru situaţia poluării din capitală. Numai că situaţia pare să stea invers – autorităţile se pare că au încercat să ascundă adevărata dimensiune a problemei. Au fost ani în care la Bruxelles nu au ajuns măsurătorile de la Bucureşti.

Reporterii Buletin de Bucureşti mai identifică o speţă: un aşa-numit „prag de minimis”, invocat de autorităţi, care nu ţine cont de raportul real dintre populaţie şi suprafaţă în Bucureşti. Capitala este listată alături de zone mult mai slab populate, ceea ce face ca raportările să arate mai bine la nivel naţional.

Aşadar, partea cu informarea şi transparența, promise la început de mandat, nu au ieşit prea bine Gabrielei Firea. Oare cum a mers treaba cu Planul Integrat de Calitate a Aerului? Planul respectiv, abreviat PICA, a fost lăudat de primarul general: „primul document strategic care cuprinde soluții reale pentru combaterea poluării în Capitală!”

CJUE nu a empatizat cu primarul general, apreciind că documentul este incomplet şi enumerând o listă de cerinţe pe care nu le respectă: numele și adresele persoanelor responsabile de elaborarea și punerea în practică a planurilor de îmbunătățire; localizarea poluării excesive; estimarea zonei poluate; originea poluării; informații suficiente privind tipul de ținte care necesită protecție în zonă; tehnicile utilizate pentru evaluare. Mai mult, în hotărâre scrie că PICA „nu furnizează nicio indicație precisă cu privire la data la care se va asigura respectarea valorilor limită zilnice aplicabile PM10 în această zonă”. Mic drop.

Tot la început de 2020, când Gabriela Firea se scuza, spunând că nu are cum să repare, în nici patru ani de mandat, ce nu s-a făcut în zeci de ani. Mai mult, se apăra, enumerând măsurile luate pentru a îmbunătăţi situaţia, printre care achiziţia de autobuze noi, culoare unice pentru tramvaie, intersecţii semaforizate inteligent, vouchere pentru biciclete şi, mai ales, vinieta Oxigen. Numai că celebra vinietă a fost retrasă înainte să-şi facă efectul.

La peste trei ani de la preluarea mandatului, în august 2019, Gabriela Firea, purtând un tricoul alb pe care scria OXIGEN, anunţa că lansează în consultare publică proiectul „Oxigen pentru Bucureşti”. Ce implica acel proiect?

Taxarea maşinilor din afara Bucureştiului şi judeţului Ilfov pentru acces în capitală (10 lei pe zi sau 1 900 pe an), interzicerea accesului în centrul oraşului pentru maşinile cu normă de poluare sub Euro-3, indiferent de judeţ (inclusiv maşinile bucureştenilor ar fi avut interzis), iar maşinile Euro-3 puteau intra în centru, dar numai în schimbul unei taxe (75 lei pe lună sau 900 pe an). Orice încălcare însemna amendă între 1 500 şi 2 000 de lei, iar monitorizarea se făcea cu ajutorul a peste două sute de camere montate în tot oraşul.

Primele reacţii au fost împărţite: Nicuşor Dan a venit cu soluţii alternative, spunând că propunerea e un exerciţiu de imagine, cu impact nesemnificativ asupra reducerii traficului şi poluării. Ciprian Ciucu, consilier general, anunţa că sprijină măsurile propuse de primar, chiar dacă sunt light şi Gabriela Firea „pune carul înaintea boilor”. Mai tranşant a fost Augustin Zegrean, fostul preşedinte al CCR, care a declarat că măsura e discriminatorie, „o inechitate care nu poate fi justificată”.

Nicuşor Dan a vorbit şi el despre cadrul legal:

Propunerea a fost votată în Consiliul General la final de octombrie, cu data de intrare în vigoare 1 ianuarie 2020. Bucureştiul a fost împărţit în două de plăcuţele care indicau dacă intri sau ieşi din ZACA (Zona de Acţiune pentru calitatea Aerului). Se anunţau măsuri şi mai drastice în următorii ani: până în 2024, orice maşină cu normă de poluare sub Euro-3 urma să fie interzisă în Bucureşti.

Ce te faci dacă stai în perimetrul ZACA şi ai o maşină Euro-2? Nu se ştie: teoretic, era ilegal, dar normele de aplicare a hotărârii nu includeau şi tipul ăsta de situaţii. Au mai fost invocate şi alte probleme legate de taxa Oxigen: că nu ţine cont de capacitatea motorului, nici de tipul de combustibil folosit, dar şi că restricţiile de circulaţie nu se aplică decât în intervalul 7-22, în timpul săptămânii şi în afara sărbătorilor legale.

Taxa a intrat în vigoare de la 1 ianuarie, însă de-abia din martie s-ar fi aplicat şi amenzile aferente. Chiar Gabriela Firea a explicat ce e cu întârzierea: cetăţenii trebuie să fie mai informaţi, aşadar ianuarie şi februarie erau dedicate conştientizării.

Cu puţin timp înainte de termenul limită, primarul anunţa pe Facebook un sondaj fără valoare juridică:

Rezultatul n-a fost deloc surprinzător: oamenii nu vor să plătească taxe către autoritatea locală şi vor să circule oricât şi oriunde cu maşinile lor. Gabriela Firea anunţa că renunţă la vinieta Oxigen, dar să nu ne îngrijorăm, căci oricum proiectul era mai complex de atât, cu piste de biciclete şi plantat de copaci. Mai mult, ne-am ales şi cu noi camere de luat vederi, care nu vor mai supraveghea maşinile poluante, ci vor fi folosite pentru siguranţa cetăţenilor. Şi aşa a rămas.

Când vorbim de poluare în Bucureşti, e important să nu uităm că nu doar particulele în suspensie din aer ne fac rău, ci şi gălăgia. Limita de zgomot de 70 decibeli ziua, este încălcată frecvent în peste două sute de zone din Bucureşti. Avem o lege de anul trecut care ar trebui să reglementeze problema poluării fonice la nivel naţional şi să limiteze problemele generate. Doar că trebuie să mai aşteptăm puţin, căci data limită pentru elaborarea de planuri de acţiune care să gestioneze disconfortul general de zgomot este 18 iulie 2023. Cartografierea fonică şi elaborarea de planuri este, conform legii, o obligaţie a autorităţilor locale.

Avem, în teorie, staţii de măsurare şi pentru gălăgie, dar sunt vechi, iar software-ul cu care funcţionează este depăşit. Ştiai că există un site dedicat, realizat de PMB, care îţi permite să vezi câtă gălăgie e la tine pe stradă? Dacă răspunsul este nu, nu ai ratat nimic. Secţiunea de hărţi nu funcţionează.

Poluarea, după cum subliniază şi Gabriela Firea, nu a început cu mandatul ei. Să nu ne batem joc de moştenirea înaintaşilor şi s-o ocrotim cu drag!