Unii tineri se autohărțuiesc în online ca să atragă atenția asupra lor

Hărțuirea online a devenit o problemă. Am început să ne dăm seama de asta de îndată ce am conștientizat că lumea „virtuală” este de fapt reală, și că lucrurile care se întâmplă acolo pot avea consecințe. Un studiu nou sugerează faptul că există, totuși, un fenomen mai puțin studiat, corelat cu cyberbullying-ul: adolescenți care distribuie în mod anonim conținut dăunător pentru ei înșiși.

Studiul, publicat în Journal of Adolescent Health, a analizat răspândirea auto-hărțuirii digitale, definită prin postarea, trimiterea sau chiar distribuirea de materiale defăimătoare despre ei înșiși. Unul dintre autorii studiului, Justin W. Patchin, expert in hărțuirea online, descrie pe blog cum a fost contactat de către autorități în cazul unor mesaje postate pe o aplicație anonimă. Toate încurajau sinuciderea și erau îndreptate spre un singur utilizator. „Dacă nu te sinucizi în seara asta, o voi face eu pentru tine” era unul dintre ele. Poliția a fost suficient de îngrijorată încât să investigheze cazul, dar după ce au contactat dezvoltatorii aplicației, au descoperit că mesajele au fost trimise chiar de către destinatar.

Pentru adulți, sună ca un fenomen rar și total neobișnuit. De ce și-ar trimite cineva mesaje defăimătoare? Patchin descrie câteva exemple cunoscute. Hannah Smith, o puștoaică de 14 ani din Leicestershire, Anglia, s-a sinucis în 2013. Tatăl ei spune că [Hannah] a fost hărțuită pe AskFm în lunile care i-au precedat decesul. Echipa desemnată de site care a investigat cazul a descoperit că 98% dintre mesajele primite fuseseră trimise de pe IP-ul propriului calculator. Se pare că ea era cea le trimitea. Un caz asemănător a avut loc în luna noiembrie a anului trecut când Natalie Natividad, în vârstă de 14 ani, din Hebbronville, Texas, s-a sinucis. Se pare că mesajele defăimătoare care o îndemnau „să se sinucidă” fuseseră postate chiar de ea.

Fenomenul nu este chiar recent. În 2010, cercetătorul in rețele sociale Dana Boyd a scris o postare pe blog despre asta, sugerând mai multe posibile cauze: nevoia de a arăta cool (când a fi criticat este un semn de popularitate), pentru a atrage un val de complimente și încurajări de la prieteni și colegi, sau poate fi chiar și un posibil strigăt după ajutor. Un studiu efectuat în 2011 a încercat să cuantifice numărul cazurilor de auto-hărțuire digitală, iar rezultatele au demonstrat faptul că 9% dintre studenți obișnuiau să facă asta în timpul liceului.

Dar noul studiu este primul dedicat elevilor de gimnaziu și liceu. Acesta a avut la bază un sondaj realizat în 2016 în rândul a 5.593 de adolescenți americani cu vârste cuprinse între 12 și 16 ani, care au fost rugați să vorbească despre o gamă largă de comportamente, inclusiv despre auto-hărțuirea digitală. Aproape 6% au admis faptul că au postat un comentariu defăimător despre ei înșiși online. Se pare că băieții au fost mai predispuși la acest comportament, însumând 7,1%, în comparație cu 5,3% dintre fete. Anumite caracteristici au fost corelate cu o tendință spre auto-hărțuire digitală, o altă identitate sexuală, bullying în cadrul clasei sau cyberbullying, consum de droguri și comportament deviant, gânduri depresive și automutilare.

Câteva lucruri au ieșit la suprafață atunci când cercetătorii i-au întrebat pe elevi ce i-a îndemnat să se auto-hărțuiască. Câțiva au declarat că au făcut-o pentru a testa reacțiile prietenilor. Alții au făcut-o pentru a părea amuzanți sau pentru a atrage atenția asupra propriei persoane. Unii au dat vina pe o încredere în sine scăzută și sentimente de ură față de propria persoană: „Deja mă simțeam nașpa, așa că am vrut să mă simt și mai rău”, a declarat unul dintre ei.

Patchin susține că este un fenomen prea puțin studiat și neînțeles în totalitate, de aceea continuarea cercetării este vitală. Dar, scrie el, părinții ar trebui să fie conștienți că cyberbullying-ul poate fi, în unele cazuri, auto-hărțuire digitală. Autoritățile ar trebui să ia în calcul ideea și să acționeze în consecință. Asta nu înseamnă că trebuie s-o ignore complet și s-o trateze ca pe o farsă menită să atragă atenția. Înseamnă să recunoască, chiar și în cazuri de auto-hărțuire digitală, că adolescentul strigă după ajutor.