Filmul horror despre videochatiste pe care-l recomandă până și Stephen King

Înainte ca Isa Mazzei să devină scenaristă, a lucrat în videochat. Într-o zi, Mazzei s-a logat online și a descoperit că cineva a urcat un video de-al ei pe Pornhub, fără să-i ceară acordul. Clipul era intitulat Frizzy Haired Girl Drinks Coffee. S-a uitat mai atent și a descoperit că ea era pe Pornhub, bând cafea.

Bineînțeles că nu a fost singurul clip furat! De cele mai multe ori, unii taie watermark-ul din clipurile lui Mazzei și apoi le urcă pe site-uri porno gratuite, fără să-i dea credit pentru ce a muncit. Obișnuiau să-i scrie prietenii și să-i spună ca au văzut-o pe Pornhub. Intra online și avea senzația că se uită la o altă Mazzei – una care arată ca ea, dar de care se simțea deconectată. „A fost atât de ciudat să privesc o parte din mine de care care eram complet alienată”, mi-a spus Mazzei la telefon din Los Angeles.

Mazzei s-a folosit de experiențele ei personale când a scris CAM, filmul de groază proaspăt lansat pe Netflix. Regizat de prietenul ei din liceu, Daniel Goldhaber, CAM a avut recenzii minunate. În noaptea dinainte să vorbim, faimosul scriitor de groază, Stephen King, a lăudat filmul pe Twitter. Mazzei se bucură când îl menționez: „Am alternat între a țipa și boci preț de-o oră.”

În CAM joacă Madeline Brewer, cunoscută pentru rolul lui Janine din The Handmaid's Tale. În el este Alice, o videochatistă care lucrează sub numele de Lola. Cariera lui Alice merge bine și e pe cale de a deveni una dintre cele mai populare fete de pe site. Până într-o zi când descoperă că i-a fost furat contul de o tipă care arată ca ea și operează online pentru fanii ei. CAM urmărește eforturile din ce în ce mai disperate ale lui Alice de a recăpăta control profilului online, carierei și vieții sale.

CAM este singurul film despre muncă sexuală scris de o fostă lucrătoare sexuală, ceea ce-l face și mai puternic când realizezi cât de rău sunt redați lucrătorii sexuali în alte filme. Casa lui Alice este cam vraiște și nu și-a scos încă țipla de pe noua canapea. Își planifică spectacolele meticulos pe un orar și analizează care dintre ele a funcționat și care nu. Are rivalități și prietenii cu celelalte colege și fani vechi cu care se înțelege bine. Este o persoană normală, care face și muncă sexuală.

„Am vrut să creez un film unde publicul să empatizeze cu un lucrător sexual și care să ajute la normalizarea muncii din acestă industrie”, explică Mazzei. O parte din normalizarea muncii sexuale ar fi să arăți persoana din culise. Munca sexuală este adesea portretizată conform stereotipurilor imposibil de înguste: prostituata exploatată de pe stradă sau escortele pe tocuri în lenjerie franțuzească. Alice nu este niciuna dintre ele. „Ea este doar o fată normală”.

Dar Alice este ambițioasă. Face spectacole elaborate, macabre, ca să șocheze și să-i dezguste pe fanii care o privesc. La începutul filmului, Alice mimează că-și taie gâtul, live pe cameră, în timp ce în spatele ei este un ursuleț de pluș care o privește mut. În altă cascadorie teatrală, Alice râde și își bagă un pistol în gură ca să-și zboare creierii. Este dedicată jobului și o face bine.

Ca să arate o profesionistă în apogeul muncii sale, Mazzei s-a inspirat din filme precum Whiplash și Black Swan. „Ambele filme au protagoniști care se împing pe marginea prăpastiei pentru arta lor”, spune Mazzei. „Chiar dacă mâinile lui Miles Teller sângerează și Natalie Portman practic moare la finalul Black Swan, nu spunem niciodată: Nu înțeleg de ce ai face una ca asta. Noi ne gândim: wow, îți sângerează mâinile pentru artă. Am atâta respect pentru tine. Asta nu se face cu munca sexuală.” Dormitorul cu lumină roz în care Alice se transformă în Lola, noapte de noapte, este scena ei de spectacol, explică Mazzei.

Mazzei cunoaște chinurile din videochat. „Te întrebi mereu cum să faci lucruri distractive pentru fani. Unii te urmăresc aproape în fiecare seară, d-aia te asiguri că-i distrezi ca să-ți păstrezi comunitatea din camera ta. Tu ești gazda.”

A fost important pentru Mazzei să arate efortul din videochat, pentru că produsele muncii ei pe cameră i-au fost adesea furate. „Dacă oamenii vor să susțină muncitorii sexuali, atunci ar trebui să plătească pentru conținutul lor”, oftează Mazzei. O frustrează că utilizatorilor nu le place să plătească pentru pornografie, dar nu-i deranjează să urmărească conținut gratuit, adesea piratat.

„Este foarte nociv pentru fetele din industrie, pentru că cheltui mii de dolari și sute de ore din timpul meu ca să am material”, spune Mazzei explicând că videochatistele merită să fie remunerate pentru munca lor fiindcă este una ca oricare alta. „Să decid ce accesorii sau costume să folosesc, ce lumină să pun pe mine, ce microfoane, să plătesc pentru internetul care să-mi permită streaming-ul HD – toate astea sunt cheluielile aferente afacerii mele. Când unii mă jefuiesc ca să le urce online… este greșit moral.”

Deși CAM a avut recenzii destul de favorabile (și jocul lui Brewer a fost aclamat), există un grup al cărui sprijin a contat cel mai mult: lucrătorii sexuali. „Reacțiile comunității de videochat au fost cel mai important lucru pentru mine”, spune Mazzei. „Am vrut să mă asigur că s-au simțit respectați și văzuți de film.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.