Am fost la marșul din Chișinău, unde socialiștii le-au promis moldovenilor frăție cu Rusia

„Noi am câștigat în 2016, la alegerile prezidențiale. Atunci când s-au ridicat toți euro-unioniștii împotriva noastră, noi am învins”, anunță președintele Dodon de pe o scenă impunătoare, dotată cu ecrane. E îmbrăcat într-o geacă neagră, de sub care se întrevăd cămașa scrobită și cravata roșie. „Anul viitor, se fac 75 de ani de la eliberarea Moldovei de fasciști. Anul viitor, trebuie să scăpăm de euro-unioniști. Sunt sigur că vom reuși, nu-i așa?”, continuă șeful statului ba în rusă, ba în română, în timp ce mulțimea explodează în aplauze.

Mă aflu în centrul Chișinăului, la marșul Partidului Socialiștilor, formațiune politică din care se trage actualul președinte al țării. Deși Curtea Constituțională s-a pronunțat că șeful statului trebuie dea dovadă de imparțialitate politică, Dodon nu ezită să încalce această prevedere și să facă agitație electorală pentru PSRM.

Partidul Socialiștilor a fost fondat în 1997, dar s-a făcut remarcat din 2011, atunci când fostul comunist Igor Dodon li s-a alăturat și le-a devenit șef. Formațiunea promovează ideea că moldovenii sunt un popor diferit de români, suficient de generos să nu aibă pretenții teritoriale față de regiunea Moldovei de peste Prut. Astfel, ca o națiune independentă ce sunt, au și limba lor, moldovenească. Mai mult, socialiștii sunt prietenii Rusiei, niște creștini exemplari și aprigi apărători ai familiei tradiționale.

În Piața Marii Adunări Naționale, mii de simpatizanți din toată țara s-au strâns ca să protesteze față de actualul regim și să afle ce promit socialiștii, dacă vin la guvernare, după alegerile parlamentare din februarie 2019. Li s-au dat veste și drapele roșii, pe care le mută dintr-o mână în alta, din cauza frigului. Sunt majoritatea bătrâni, dar văd și tineri, care strigă din când în când „Victorie!”. Sunt și ei obosiți de sărăcie și sătui de corupție.

Mă strecor printre oameni ca să aflu ce așteptări au după alegeri, cum văd relația cu UE și cu România, dacă partidul socialiștilor câștigă.

„Avem credință și speranță că socialiștii vor câștiga. Europei nu o să îi placă. Ei au alte planuri și o să ne pună bețe în roate, dar dacă noi o vom ține pe-a noastră, poate ei se vor uita la noi altfel, vor vedea în noi o putere”, îmi spune Galina în rusă.

O întreb de România și-mi răspunde cald: „Cu România noi trebuie să fim prieteni. Unchiul meu a trăit acolo, a murit acolo. Sunt oameni apropiați, dar nu-mi place că se bagă în politica noastră.”

Și cu Unirea cum rămâne?

„În niciun caz! Politica lor nu aduce nimic bun, ei susțin minoritățile sexuale, asta mie nu îmi place”, continuă Galina. Irina, sora ei, adaugă: „Ei ne strică tineretul, asta e.”

Moldovenii și românii sunt frați, cred femeile. Fiecare la casa lui, fiecare cu interesele sale. „Independența înseamnă mult pentru noi. Dacă o să fim prieteni cu toată lumea, toți o să ne ajute. Vom fi o țară mică, bogată și ospitalieră”, spune una dintre surori, cealaltă dă din cap aprobator.

„Guvernarea asta nu e legitimă, parlamentul la fel! Partidul Democrat a cumpărat deputații, numai de la comuniști au trecut vreo 14”, spune Mihail și are doza lui de dreptate. Partidul Democrat (partidul de guvernământ) a intrat în Parlament, în noiembrie 2014, cu 19 mandate. În prezent, numără 42 de deputați. Deși nu există probe că ar fi fost plătiți, migrația masivă a deputaților ridică multe semne de întrebare.

Și Mihail crede că Moldova poate păcăli marile puteri, păstrându-și neutralitatea. „Noi vom face comerț cu toți – cu America, Rusia, România, Ucraina. Dacă vom fi prieteni cu toată lumea și vom respecta legile, este posibil. Moldova trebuie să fie unită ca un pumn strâns!”, exclamă bărbatul, fluturând dintr-un drapel roșu, pe care-i imprimat un cap de bour.

Între timp, pe scenă, deputații socialiști folosesc unirea ca pe-o sperietoare. Într-un video pe care îl rulează pe ecrane, socialiștii repetă ca pe-o rugăciune sintagma de „partide euro-unioniste”, deși un singur partid din Parlament se pronunță deschis pentru unirea Moldovei cu România, cel liberal.

Cine urmărește starea politică din Moldova știe că bate orice film, chiar și House of Cards. De aceea, pregătește-te pentru o răsturnare de situație. Mai mulți analiști politici și reprezentanți ai presei suspectează, de fapt, o alianță ascunsă între socialiști și democrați. „Socialiștii au demonstrat de la alegerile prezidențiale încoace și chiar mai înainte că sunt partenerul mic al actualei guvernări”, afirmă analistul Victor Ciobanu. În ultimii ani, cele două partide au întreprins mai multe acțiuni împreună, precum modificarea sistemului de vot și votarea pachetului de legi cu privire la amnistia fiscală. Evident, Igor Dodon neagă cu vehemență o eventuală coaliție: „Așa ceva nu va fi.”

Petru nu crede că cele două partide ar putea vreodată să facă bloc comun. „Dacă o vor face, voi fi dezamăgit.” Deocamdată, tot ce își dorește e o viață mai bună.

„Noi, pentru medicină, plătim impozite, pentru drumuri plătim și nu primim nimic. Uitați-vă în jur, seara, pe la ora șase, nu ard luminile în case, toți au plecat. E groaznic! Eu țin minte prin 2007 că era mai ușor. Bunica mea putea trăi din pensie. O pâine costa doi-trei lei, acum ajunge la zece lei. Salariile nu au crescut. Eu sunt electrician și lucram la fabrica de zahăr. Fabrica s-a închis, de lucru nu este. Școlile tot le închid.”

„Au închis clasa a zecea și eu trebuie să merg la școala din centrul raional”, intervine Anastasia. „Transportul nu circulă regulat sau este plin. Sunt nevoită să merg pe jos câte 5 kilometri, pe frig. Cum poți trăi așa?”

Cele zece promisiuni ale socialiștilor, anunțate de pe scenă, sună a vis. Nu sunt surprinsă că toți acești oameni vor să-i creadă. Au nevoie de asta, ca să poată merge mai departe. Salarii medii de 600 de euro, pensii de 300 de euro, medicină gratuită, învățământ de stat gratuit, de la cel primar până la cel superior. Fiecare obiectiv este întâmpinat cu aplauze, cu urale.

Ultima promisiune a partidului e să transforme Moldova într-o republică prezidențială. O întreb pe Anastasia, o femeie blondă din Ocnița, ce crede despre asta: „Sunt de acord, vreau ca președintele să poată decide, nu Parlamentul.” Și nu e riscant să dăm toată puterea unui singur om? Mă privește cu ochi mari, ușor nedumeriți. „Nu, am încredere deplină”, spune, aranjându-și broboada.

Potrivit unui sondaj realizat luna trecută, fiecare al treilea cetățean susține că-i va vota pe socialiști. Vom vedea în februarie.