10 motive pentru care în Ținutul Secuiesc n-o să fie referendum ca-n Catalonia

Din ce în ce mai mulți români se tem că referendumul pentru independență din Catalonia va fi copiat în Ținutul Secuiesc. Este clar că România are de învățat din experiența spaniolă câteva lecții importante: respectul, toleranța și solidaritatea se numără printre acestea. La fel și reconcilierea istorică.

Există și câteva asemănări istorice. De exemplu, atât Catalonia, cât și Ținutul Secuiesc au fost înființate în Evul Mediu ca mărci de apărare: Catalonia împotriva maurilor, de la Imperiul Franc, iar Ținutul Secuiesc de Regatul Maghiar, împotriva cumanilor, apoi împotriva tătarilor. Însă există cel puțin zece motive pentru care situația din Catalonia nu poate fi reprodusă în Ținutul Secuiesc. Iată care sunt motivele.

Catalanii au limbă proprie și au beneficiat de un stat propriu încă din Evul Mediu. Statul lor a fost înființat ca o marcă de apărare a Imperiului Franc împotriva musulmanilor. Șeful statului era contele de Barcelona.

Ca un amănunt, Regele Spaniei, Juan Carlos, a luat titlul de conte de Barcelona după ce a abdicat în favoarea fiului său, Regele Felipe al VI-lea. Principatul Cataloniei a intrat într-o uniune dinastică cu Regatul Aragonului, care s-a unit apoi și cu Regatul Castiliei.

Catalonia a rămas principat autonom până în secolul al XVIII-lea, când Regele Felipe de Bourbon i-a anulat autonomia, drept pedeapsă pentru că locuitorii Cataloniei îi susținuseră pe pretendenții la Coroana Spaniei din Casa de Habsburg. Secuii nu au avut un stat propriu. În Evul Mediu, ei au fost organizați în scaune autonome, conduse de un comite. Însă tot timpul au fost parte din Voievodatul, apoi din Principatul Transilvaniei. Catalanii sunt un popor aparte, cu propria sa limbă, cultură, literatură. Secuii sunt parte a poporului maghiar, chiar dacă naționaliștii români îți vor spune tot felul de aberații, cum că secuii sunt daci maghiarizați.

Da, mărimea contează și atunci când vorbim de o populație. Catalanii sunt în număr de aproximativ 7,5 milioane, iar secuii sunt doar câteva sute de mii. Dacă ar fi strânsă toată populația Ținutului Secuiesc, ea ar încăpea lejer într-un cartier al Barcelonei. Un stat format din câteva sute de mii de oameni nu prea ar fi viabil.

Catalonia a devenit una dintre cele mai bogate regiuni europene. În Spania, PIB-ul pe cap de locuitori obținut în Catalonia este superior celui obținut în restul regatului. În cazul Ținutului Secuiesc, lucrurile stau exact pe dos, în ciuda poveștilor cu ardeleni harnici și cu moldoveni și olteni leneși.

Ținutul Secuiesc este una dintre cele mai sărace zone ale României, în ciuda faptului că politicieni secui precum Bela Marko sau Hunor Kelemen au fost la putere cea mai mare parte a ultimelor două decenii. Dacă pentru catalanul simplu are sens să spui că mai multă autonomie aduce mai multă bogăție, pentru secui, până acum, a fost exact pe dos.

Există o mare diferență între cele două concepte. Cam tot atât de mare ca și între o bicicletă și o mașină Mercedes. Independența înseamnă separare totală, autonomia înseamnă o serie de drepturi de care, de fapt, secuii au și început să se bucure.

De exemplul, dreptul să își folosească limba maternă în administrația publică sau în justiție. De asemenea, secuii au pe mână bugete importante, pe care le administrează prin consiliile județene sau prin cele locale.

Dacă aceste bugete nu sunt mai mari, până la urmă este în primul rând vina politicienilor secui, care, în anumite cazuri, au refuzat investiții private, pentru că s-au temut că acești investitori vor aduce mulți români, care vor schimba compoziția etnică a unor localități. Desigur, este încă o dovadă că politicienii secui sunt la fel de proști ca și cei români.

Catalonia are o poziție geografică privilegiată. Dacă independența sa ar fi recunoscută, s-ar învecina cu Spania, Andorra și Franța, iar prin intermediul porturilor sale de la Marea Mediterană este conectată cu întreaga lume. Ținutul Secuiesc este o enclavă care, dacă ar deveni independentă, s-ar învecina cu România și atât. Dacă România ar institui o blocadă economică, Ținutul Secuiesc s-ar ofili rapid.

Catalania este viabilă și pentru că dispune de o mare metropolă bine dezvoltată, Barcelona, care are 2,3 milioane de locuitori. Adică mai mult decât Bucureștiul. Este cel de-al doilea oraș ca mărime din Spania, după Madrid.

În Ținutul Secuiesc, cel mai mare oraș este Târgu-Mureș, adică un oraș în care majoritatea netă a locuitorilor este reprezentată de români. Iar dacă te uiți la datele furnizate de ultimele recensăminte, proporția maghiarilor a tot scăzut.

Ar fi foarte amuzant un secui dintr-un Ținut Secuiesc independent care ar fi nevoit să învețe temeinic limba română ca să se poată descurca decent în capitala Târgu-Mureș. Poate că unii dintre secui ar învăța limba română mai bine decât o cunosc în prezent.

Restul orașelor din Ținutul Secuiesc sunt, mai degrabă, orășele. Miercurea Ciuc are 42 000 de locuitori, Sfântu Gheorghe are 60 000 de locuitori, iar Odorheiul Secuiesc are 34 000 de locuitori.

Acest lucru arată că, dacă ar veni vreo zece întreprinderi care ar investi în Ținutul Secuiesc independent și, în lipsa forței de muncă, ar aduce fiecare câte trei mii de muncitori din România și din Republica Moldova, secuii ar începe să aibă probleme identitare.

Probabil că ar fi singurii maghiari din lume care ar vorbi cu accent de Vaslui sau de Chișinău. Autoritățile secuiești nu și-ar permite să refuze aceste investiții, deoarece din tăiatul pădurilor, cultivatul cartofilor și fabricatul pălincii nu poți să finanțezi un stat independent sau autonom. Mai ales că de păduri a avut grijă Attila Verestoy.

Atunci când vorbim de Catalonia, o eventuală recunoaștere a independenței ar însemna o schimbare de statut pentru toți locuitorii provinciei. Însă autonomia Ținutului Secuiesc nu îi entuziasmează din cale afară pe ceilalți maghiari din Transilvania.

Ca să înțelegi cum stau lucrurile în realitate, trebuie să faci zoom out de pe harta Ținutului Secuiesc și să privești harta Transilvaniei în ansamblu. Secuii sunt cel mai compact bloc de maghiari, dar, în realitate, maghiarii din restul Transilvaniei sunt mai numeroși.

Iar aceștia nu ar avea nimic de câștigat de pe urma autonomiei secuilor. Mai mult, unii ar fi frustrați: de ce un secui din Harghita ar avea mai multe drepturi decât un maghiar din Cluj sau din Sălaj? Nici măcar instituțiile religioase sau culturale ale maghiarilor nu își au sediul în Ținutul Secuiesc. Dintre universitățile de stat care oferă studii în limba maghiară, cea mai importantă este Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Iar dintre cele private, cea mai mare este Universitatea Sapientia, cu sediul tot în Cluj. Cei mai mulți dintre secui sunt romano-catolici, iar sediul arhiepiscopiei romano-catolice se află în Alba Iulia. Dacă sunt reformați, lutherani sau unitarieni, sediile episcopiilor acestor culte se află, de asemenea, în Cluj.

Istoria celor două regiuni diferă destul de mult și dintr-un alt punct de vedere. Catalonia și-a pierdut autonomia la finalul războiului civil spaniol, din 1939. Dictatorul Franco a vrut să pedepsească Barcelona pentru că a fost cel mai important bastion al republicanilor. După moartea sa, prin Constituția din 1978, Catalonia și-a recâștigat autonomia.

Pe de altă parte, secuii au avut autonomie de-a lungul celei mai mari părți a istoriei lor, până în 1876, când Parlamentul de la Budapesta a reorganizat teritoriul Ungariei în 64 de comitate și a anulat autonomia tradițională a scaunelor secuiești. Este ironic acum faptul că autoritățile de la Budapesta țin isonul autonomiștilor secui, dar nu și-au cerut niciodată scuze de la ei pentru actul din 1876.

Dacă ar fi recunoscută drept stat independent, Catalonia ar folosi în continuare euro, chiar dacă, în prima fază, nu ar fi membră a Uniunii Europene. S-a întâmplat acest lucru în Muntenegru. Însă, dacă Ținutul Secuiesc și-ar cere independența, ar rămâne tot cu lei sau cu forinți, pentru că secuii nu prea mai au dubloni, florini sau creițari, iar coroanele austro-ungare nu mai au trecere la casele de schimb valutar. Introducerea unei monede proprii ar însemna niște costuri nesustenabile.

Dezvoltarea economică de care se bucură Barcelona, patrimoniul excepțional, calitatea vieții și industriile inovatoare atrag oameni. Barcelona a fost Capitala Europeană a Inovării. Din Ținutul Secuiesc pleacă oameni, din cauza sărăciei, a infrastructurii proaste și a subdezvoltării economiei.

Cu titlul de „țara cartofului" nu prea poți să atragi forță de muncă înalt calificată și nici cu titlul de „polul frigului" din România. Dacă Ținutul Secuiesc și-ar proclama independența, ar pleca în primul rând românii, ceea ce înseamnă că ritmul de depopulare a regiunii s-ar accelera, iar economia locală ar avea și mai mult de suferit. Problema cu satele în care mai locuiesc doar bătrâni nu este doar a etnicilor români, ci și a secuilor.