Dacă aveţi impresia că Libertatea şi Click au prea mult sex în paginile lor, uitaţi-vă peste ziarul Red Pepper, cel mai tupeist ziar porcos din Uganda.
Uganda e pe locul 139 din 170 la capitolul libertatea presei conform celor de la Reporteri Fără Frontiere, ceea ce trebuie să fie o eroare a francezilor, pentru că acolo se tipărește cel mai tare ziar din lume, Red Pepper. Dacă vouă vi se pare că cei de la Libertatea o iau pe arătură când prezintă vreo știre bombă, ar trebui să citiți cum prezintă „Ziarul Anului” din Uganda (Cum care an? ACEL an, snobule!) moartea a 18 conaţionali din cauza virusului Ebola.
Publicitate
Dap, cu nişte litere sângeroase ca logo-ul celor de la Misfits şi un infografic care vă spune să nu futeţi grase la baie. Nimeni n-ar fi putut s-o spună mai bine. Deşi pentru că Red Pepper e mai uşor de citit şi mai informativ ca orice ziar de la noi doar cu o optime din prima pagină, să nu vă imaginaţi că s-au culcat pe o ureche când au scris restul ziarului. În el găsiţi un baraj al celor mai tari elemente de jurnalism african de când s-a înecat Kapuściński, maestrul reportajelor, în propria-i sticlă de votcă.Toate domeniile sunt acoperite cu dedicare şi obiectivitate de la viermi internaţionali de penis, până la lesbiene locale care fug de lege, totul cu luni înainte ca miopii din mass-media occidentală să ajungă la ele.
E adevărat că e uşor să mergi pe politca editorială „sânge, sex, sport” ca să ai succes – mai ales într-o ţară unde „sângele” e reprezentat de sistemul digestiv care li se scurge unor cetăţeni pe rect cu totul – dar cei de la Red Pepper se remarcă prin capacitatea de a promova şi ştir pozitive pentru comunitate, fără a renunţa la ştirile inventate de „interes uman.”
Ei fac şi comentarii acide pe seama vedetelor ca în tabloidele noastre, numai mult mai amuzante şi mai răutăcioase şi fără să aibă vedete reale.
Mulţi student şi ONG-işti se iau de cei de la Pepper că le satisfac cele mai meschine interese ale cititorilor şi că e un instrument de manipulare, care are rolul de a distrage clasa muncitoare de la problemele reale ale ţării. Poate şi voi sunteţi ca ei. Poate aveţi impresia că noi facem nişte ironii de puşti albi bogaţi când vă spunem că editorii de la Red Pepper sunt printre cei mai principiali membri ai acestei meserii.
Publicitate
Atunci muie, uite cum stă treaba: Red Pepper nu pleacă genunchiul în faţa nimănui. Aici vorbim de un ziar care a mers la tribunal pentru afirmaţia că Muammar Gaddafi i-o trăgea reginei tribului Tooro, A PIERDUT PROCESUL şi tot îşi menţine oponia în ciuda faptului că Gaddafi a sponsorizat atât guvernul Ugandei, cât şi monarhia Tooro în ultimii ani ai vieţii şi este atât de iubit în zonă încât cea mai mare moschee şi cea mai frumoasă stradă din oraşul Kampala sunt numite după el. Mulţi îi critică şi spun c-au făcut-o doar ca să atragă cititori, dar eu cred că demnitatea pe care au arătat-o când au refuzat să accepte un compromis merită să fie remunerată. Faptul că ei nu se sfiesc să fie dispreţuiţi atât de cititori, cât şi de liderii lor e ceva de respectat. Ei sunt un bastion de integritate şi determinare pură în mijlocul celei mai corupte zone a lumii.
Şi înainte să daţi în mine cu argumentul ăla că „ăia din Uganda sunt nişte reprimaţi sexuali, care urască comunitatea gay,” uitaţi-vă peste suplimentul zilnic din Red Pepper, Honey: The Magazine for Lovers şi imaginaţi-vă ce sexist bigot ar putea să scrie articole atât de progresiste. Mă rog, cu excepţia cuvântului „bonk.”
