FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Doar pentru că nu-ţi place muzica, nu înseamnă că eşti mort pe interior

Anhedonia e inabilitatea de a simți plăcere în situații plăcute.
17.11.14

E greu să fii ăla care strâmbă din nas la muzică. Cine nu s-a trezit uneori că aprobă ezitant din cap în timp ce doi tipi dintr-un bar vorbesc cu entuziasm despre nu știu ce album care e cel mai bun din ultimii cinci ani. Dacă nu-ți place, înseamnă că o fi o problemă la tine, nu? Pentru majoritatea, decizia de a nu suporta un anumit sound are legătură cu gusturile, compoziția, starea pe care ți-o dă și fanii respectivei muzici, care pot fi de multe ori niște cretini. Dar pentru unii oameni, plăcerea de a asculta muzică nu depinde nici măcar de factorii aceștia. Sunt cazuri rare de persoane cărora le e, pur și simplu, imposibil să asculte orice fel de muzică. Aceste persoane se numesc anhedonice muzical.

Publicitate

Anhedonia e termenul muzical care desemnează o persoană incapabilă să obțină plăcere din lucruri pe care majoritatea oamenilor le găsesc plăcute. A fost titlul inițial pentru​ filmul Annie Hall al lui Woody Allen și, dacă l-ai văzut, înțelegi de ce. De curând, un experiment al Universității din Barcelona a investigat mai multe cazuri de anhedonie muzicală și a descoperit că două procente din populația testată nu se poate bucura deloc de muzică.

Studiul a identificat inițial indivizii care nu ascultau muzică drept hobby, iar apoi i-au testat cu ajutorul mai multor bucăți muzicale. Una dintre piese a fost înduioșătoarea temă din coloana sonoră a filmului Lista lui Schindler, de John Williams, iar alta a fost Lacul Lebedelor, a lui Tchaikovski. Cei afectați nu au afișat niciun fel de schimbări în timpul muzicii, dar au reușit să identifice ceea ce credeau că ar trebui să simtă. Asta îi separă pe ascultătorii anhedonici de cei care suferă de amuzie, tulburarea care nu permite ascultătorului să proceseze muzica în niciun fel și să diferențieze o piesă de alta.

Am vrut să înțeleg mai bine aceste persoane, așa că am stat de vorbă despre efectele anhedoniei muzicale cu unul dintre profesorii implicați, dr. Robert Zatorre, neurolog la Institutul de Neurologie din Montreal.

Noisey: Ce v-a inspirat să cercetați domeniul muzicii și felul în care acesta afectează creierul?
Dr. Robert Zatorre: Păi, muzica e o abilitate umană descoperită în toate societățile, care datează de la începuturile speciei noastre, așa că e important să înțelegem cum funcționează. Pe lângă asta, ne oferă o fereastră către modul de funcționare al creierului, pentru că muzica implică cele mai complexe abilități cognitive umane.

Publicitate

Și ce efect poate avea asupra creierului?
Poate afecta oricare dintre sisteme: atenția, percepția, emoția memoriei etc.

Care ar fi caracteristicile unei persoane afectate de anhedonia muzicală?
Sunt perfect normali în orice alt sens, doar că nu pot obține plăcere din ascultarea muzicii. Au abilitatea normală de a percepe muzica și alte sunete, am verificat dacă nu sunt anhedonici în general sau deprimați (nu erau); ne-am asigurat că obțin plăcere din mâncare, sex, contact social, sport sau bani; am verificat dacă erau capabili să înțeleagă emoțiile prezente într-un pasaj muzical, precum tristețe, bucurie sau tensiune (au reușit). Deci există o disconexiune între sistemul lor percepțional, care e intact și sistemul plăcerii, care e tot intact, doar că cele două nu comunică între ele.

Cum ai defini anhedonia?
Există definiții standard folosite de psihiatri. Practic, e inabilitatea de a simți plăcere în situații plăcute. E asociată adesea cu depresia. Dar, după cum am spus, persoanele anhedonice muzical pe care le-am testat nu prezentau semne de așa ceva.

Cum au decurs experimentele?
Mai întâi, am întocmit o scară a plăcerii muzicale și am pus-o la dispoziția a 900 de participanți ca să-i găsim pe cei cu scoruri foarte mici (aproximativ cinci procente din populație). Apoi am testat cele cinci procente, alături de un grup de control care a avut scoruri normale. I-am rugat să asculte bucăți muzicale care fuseseră selectate drept foarte plăcute la primul test. Anhedonicii muzical au indicat pe scară că nu au simțit nicio plăcere. Mai important, le-am măsurat și fiziologia (bătăile inimii, pielea) și, într-adevăr, reacțiile au fost minuscule, pe când grupul de control a reacționat prin schimbări fiziologice semnificative.

Publicitate

Cum ați putut fi siguri că nu obțineau plăcere doar din muzică?
Ca să vedem dacă sistemul lor de recompense funcționează normal, i-am testat cu ajutorul unui joc de noroc pe care majoritatea oamenilor îl găsesc plin de satisfacții (pentru că poți câștiga cantități neașteptate de bani). Anhedonicilor muzicali le-a plăcut această activitate la fel de mult ca celorlalți oameni și au avut reacții fiziologice puternice atunci când au câștigat. Așa am aflat că sistemul de recompense al creierului lor funcționa normal.

De ce crezi că plasăm accentul pe muzică drept instrument social?
E ceva natural, pentru că avem circuite ale creierului pentru a înțelege muzica drept un instrument de comunicare, pentru a transmite și exprima emoții și pentru a regla emoțiile (ale noastre și ale altora). Pe lângă asta, proprietățile ritmice ale muzicii sunt citate adesea drept o funcție socială-cheie pentru că oamenii se mișcă în sincron cu muzica atunci când dansează.

Cum ar reacționa o persoană anhedonică muzical la o piesă care ne face pe noi să batem din picior?
Testăm asta chiar acum. Se pare că prezintă o activitate normală în regiunile auditive, așa cum ne așteptam, dar nu prezintă nicio reacție în striatum, regiunea din creier care se ocupă de plăcere și recompense.

Anhedonicii se simt discriminați de restul oamenilor pentru că resping muzica?
Mulți dintre anhedonicii muzicali ne-au spus că nu prea vorbesc despre faptul că muzica îi lasă rece pentru că nu vor să dea impresia că sunt niște ciudați. În plus, cum muzica e ascultată social (la petreceri, de exemplu), au spus că nu vor ca alții să creadă că sunt antisociali. După ce am publicat rezultatele studiului, mai mulți dintre ei ne-au scris să ne mulțumească pentru că am dovedit că nu e nimic în neregulă cu ei.

Mulțumesc, doctore Zatorre!

Dan Wilkinson se pricepe să-i întrebe chestii pe oamenii deștepți și pe cei nu atât de deștepți. Urmărește-l pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre muzică:
Muzica schimbă modul în care creierul tău perce​pe realitatea ​Întrebarea zilei: Cât de enervant e​ să pui muzică? ​O generație întreagă de copii olandezi a​ fost distrusă de muzica gabberCe muzică ascultă Poliția Rom​ână?