Cuba este ca o călătorie în România anilor `90

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Cuba este ca o călătorie în România anilor `90

Expoziția #CUBALUIANDREI începe diseară, la Terasa Monteoru.
27.8.15

Andrei Radu este un fotograf de 32 de ani care a vizitat Cuba timp de o două săptămâni, a urmărit viața cotidiană a localnicilor și a realizat o serie tare de fotografii. L-am rugat să-mi povestească care mai e atmosfera p-acolo, acum că au început să facă pace cu americanii.

Am stat în mai multe locuri, la „casa particular", așa se numește cazarea în camere închiriate în diferite locuințe ale cubanezilor. Le găsești de la aeroport, ți le recomandă taximetriștii. Apoi, de la cei la care am stat am primit recomandări de alte case de genul ăla, din alte orașe. E o rețea destul de bine pusă la punct.

Nu prea ai nimic de urmărit la viețile oamenilor. Ei erau foarte pe chill. Cei care închiriază camerele chiar nu fac altceva. Își cumpără de mâncare, de băut, țigări, fac un mic dejun, apoi se uită toată ziua la cele cinci posturi TV, dintre care jumătate sunt mexicane și au muzică gen salsa sau muzică latino ușoară. Nu am simțit nici măcar miros de drog, pentru că totul e foarte controlat din punctul ăsta de vedere.

În momentul în care ajungi în Havana e ca și cum te-ai întoarce în anii '90, doar că majoritatea tinerilor au telefoane și câțiva au și tablete. Faza e că n-au net, deci nu pot să facă nimic cu ele. Și la telefon vorbesc cum făceam noi pe vremea celor două secunde de la Connex: „Alo, Ce faci? Venim acolo. Pa".

Sunt și mașini vechi peste tot. Inițial credeam că-s doar câteva de show, dar le vedeam pe autostradă, mergeau cu 60-70 la oră. Am văzut o mașină din 1924 cu motorul original. I-am întrebat de unde-și mai găsesc piese și mi-au zis că nevoia i-a învățat, niște băieți forjează piesele prin garaje sau le comandă de prin America, prin rudele lor plecate acolo. Asta mai ales de când s-au mai relaxat lucrurile între Cuba și America.

Cel mai tare m-a marcat când, într-o anexă a Muzeului de Artă Contemporană din Havana, am dat peste Matthew Barney, fostul soț al lui Bjork, care este regizor de filme de artă și-și prezenta ultimul film. Tipul de obicei apare la Opera House din Londra și tot felul de locații d-astea high class, dar acum era într-o cameră cât Control-ul, plină de hipsteri cubanezi. Am rezistat doar 15 minute, că filmul lui era foarte dur, Holy Mountain al lui Jodorowski era mic copil.

Cuba mi s-a părut genul de țară sigură, unde nu ți se poate întâmpla ceva nici la trei dimineața, unde nu vezi oameni înarmați și unde probabil ai putea să stai ca turist o lună cu două mii de euro, dacă înveți locurile potrivite.

Publicitate