Am mers la o urmărire cu un detectiv particular și am murit de plictiseală

Conform lui Raymond Chandler, Sir Arthur Conan Doyle și a altor emisiuni inspirate din realitate, să fii detectiv particular pare demențial. Sau cel puțin așa credeam până am participat la o urmărire cu un tip pe care-l voi numi Dave.

Dave e un detectiv particular din Melbourne de la Lyonswood Investigations și l-am întâlnit în a treia zi în care stătea în afara unui apartament din St. Kilda. Urmărea locul în ture de 14 ore din mașina lui, lucru care m-a făcut să realizez destul de repede că toate miturile cu detectivi particulari sunt de fapt povești. Am stat cu Dave câteva ore, iar el m-a pus la curent cu procesul prin care trece, preferințele sale muzicale și ce face pentru pauzele la toaletă.

VICE: Bună, Dave. Ce facem aici?
Dave: Așteptăm aici ca să dăm o citație. De regulă te duci la ușă și o dai omului direct în mână. Dar persoana asta e puțin mai ciudățică pentru că abia poți da de ea. Așa că, odată ce-l vedem pe tipul pe care-l urmărim, îi dăm documentele. E un caz cumva unic.

De ce e unic? Ce faci de regulă?
De toate. Avem joburi în care lucrezi pentru o companie mai mare care vrea să-i verifici un anumit lucru. Și mai ai și joburile pentru companiile de asigurări. În situațiile astea, compania respectivă vrea să știe dacă persoana care beneficiază de asigurarea ei chiar e rănită. După care mai ai și joburile private în care un soț sau o soție crede că e înșelat/ă.

Preferi ceva anume?
Îmi plac chestiile private. Ajungi să mergi într-un restaurant să-nregistrezi o conversație în timp ce mănânci. E destul de incitant, pe când joburile pentru companiile de asigurări sau corporații presupun să stai în mașină cu orele, după care să mergi acasă. Poate fi destul de obositor să stai atât în mașină.

Da, încep să văd asta. Cum mergi la toaletă?
Păi, ai o sticlă de pipi. Folosesc una de suc de portocale. Însă mai e și treaba mare, pentru care la început aveam chestii de genul toaletelor de unică folosință. Dar acum, când chiar am nevoie, mă duc pur și simplu. Te rogi ca-n momentul în care te întorci lucrurile să fie la fel. Am auzit de oameni care au dat-o-n bară la job pentru că s-au dus la toaletă.

Care-i muzica ta preferată când urmărești pe cineva?
Îmi plăcea Neil Diamond. Orice e mai blând așa. Când urmărești pe cineva treci de la o stare de relaxare la una de stres. Ești ceva de genul, Căcat, nu vreau să-i pierd! Există șansa să stai chiar și 12 ore în așteptarea unei persoane și să o pierzi în cinci minute. Așa că-n prezent închid radioul ca să mă concentrez.

Dar la capitolul haine? Te îmbraci într-un anumit fel?
De obicei aleg hainele mai închise la culoare. Plus că ai nevoie de ceva ce s-ar potrivi pentru orice ocazie. Dacă am mai multe urmăriri într-o zi, îmi pun șapca pe cap și-mi schimb bluza ca să nu fiu recunoscut.

Cam care-s etapele unei urmăriri.
Întotdeauna verific zona înainte să plec. Drumurile de țară sunt dificile pentru că nu-i nimeni prin preajmă și ieși în evidență. Dacă sunt pe un drum drept știu imediat că pot să stau cât mai departe posibil. Unii oameni verifică dacă sunt urmăriți. Dacă ești destul de atent poți da de ceva nasol. În cazul în care cineva vrea să vadă dacă-i urmărit, verifică primii cinci kilometri din jurul casei. Dar odată ce-s la volan sunt mai calmi.

Ce anume te face un detectiv bun?
Trebuie să ai răbdare și integritate. Trebuie să fii responsabil și onest. Oamenii pun multă încredere în tine. Uneori îți spun lucruri pe care nu le-ar zice celor mai buni prieteni. E foarte multă responsabilitate în joc.

În final, n-a ieșit nimeni din apartament, așa că am mers acasă. Dave încă îl urmărește pe individ din câte știu.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.