Filmele cu supereroi îți învață copiii ce-i mai rău

Când un tip de gașcă e personajul principal într-un film cu supereroi, știi că e doar o problemă de timp până apare Omul de Fier sau Căpitanul America, ca să salveze situația.

Dar odată ce apare sângele pe ecran, puștii nu se aleg cu o imagine de ansamblu, ci vor doar să-i bată pe băieții răi, după cum arată un studiu nou.

O echipă de cercetători de la Universitatea Brigham Young a descoperit că filmele cu supereroi duc la creșterea unui comportament agresiv printre preșcolari.

„Am vrut să vedem care-i efectul culturii supereroilor asupra copiilor, indiferent că sunt redați cu un comportament agresiv sau defensiv", a zis Sarah Coyne, profesoară la Brigham Young și liderul cercetării. „Studiul a arătat că cei mici sunt mult mai vulnerabili, încă sunt la nivelul în care descoperă lumea, indiferent dacă li se pare agresivitatea ok sau nu."

În studiu, cercetătorii au analizat 240 de preșcolari. Părinților li s-a cerut să completeze chestionarele despre supereroii cu care copiii lor s-au identificat cel mai mult, timpul pe care-l alocă puștii lor diferitelor tipuri de materiale cu supereroi și de ce fiecare copil e atras mai mult de un supererou decât de altul.

Părinților li s-a mai cerut să observe cantitatea de comportament agresiv pe care-l afișează copiii lor, precum și pe cel „defensiv", versiunea preșcolară a lui Spiderman care o salvează pe Mary Jane de Doc Octopus. Copiii au imitat în mare primul tip de comportament.

„Se pare că există o legătură cu creșterea agresivității, nu ne așteptam să găsim comportamentul defensiv", a zis Laura Stockdale, profesoară de psihologie la BYU, co-autor al studiului. „Au ales agresivitatea și violența."

Stockdale spune că studiul se potrivește cu o cercetare anterioară care sugerează că violența poate să-i facă pe oamenii să nu mai perceapă durerea pe care o simt alții. (În studiu, studenții care au urmărit conținut violent erau mai predispuși să ajute o femeie rănită care-și scăpase cârjele și mai puțin săritori față de „victima" unei lupte regizate.)

Pentru publicul mai tânăr, totuși, principala problemă e că cei mici nu par să înțeleagă care-i rostul violenței, a zis David Nelson, un profesor pe viața de familie de la BYU și alt co-autor al studiului.

„Singurul lucru pe care-l imită e lupta în sine."