Creierul tău nu face diferența între sex, droguri și muzică bună

Bob Marley știa ceva cu „când muzica te lovește, nu simți durerea", pentru că, aparent, creierul procesează muzica la fel cum procesează și narcoticele care amorțesc durerea, conform noilor cercetări de la Universitatea McGill, din Montreal.

Studiul, publicat în jurnalul Scientific Reports, a testat plăcerea subiecților de a asculta melodia preferată, odată după ce au luat un opioid, naltrexone și după placebo. Cercetătorii au urmărit circulația musculară și auto-rapoartele subiecților pentru a evalua încântarea muzicală. Din punct de vedere statistic, subiecții s-au bucurat mai puțin de melodiile preferate în timp ce erau sub influența medicamentului naltrexone, un drog care blochează receptorii opioizi ai creierului și este prescris dependenților, cu scopul de a stopa plăcerea substanței consumate.

„Sistemul opioid este un mare semn de întrebare", a spus Daniel Levitin, autorul principal al studiului, precum și al cărții This is Your Brain on Music. „Din studiile pe animale am aflat că zonele creierului afectate de opioide sunt aceleași ca pentru mâncare sau sex. Nu am descoperit nimic despre muzică, deoarece animalele nu se bucură de asta."

Levitin spune că inspirația pentru acest studiu a venit în urma unei conversații cu Paul Simon. (Da, el mi-a spus că „păstrează legătura" cu acel Paul Simon) Un studiu anterior despre creier relaționat la muzică, a măsurat reacția subiecților la anumite melodii alese de cercetători. Dar ceea ce e muzică plăcută e foarte subiectiv (cum știe oricine care a mers la drum lung cu familia sau rudele). Simon a sugerat o analiză a felului în care oamenii reacționează la melodiile preferate. Levitin a vizualizat asta ca pe o modalitate de a recâștiga „controlul emoțional".

Cei 17 subiecți au fost rugați, cum este descris în studiu, „să aducă la laborator două înregistrări muzicale care produceau sentimente intense, inclusiv, dar nu limitat la, senzația de fiori." Selecțiile au inclus: Lonely Boy de The Black Keys, Primavera de Santana, Creep de Radiohead, Turn Me On de David Guetta featuring Nicki Minaj, Comfortably Numb de Pink Floyd și Uvertura: Căsătoria lui Figaro de Mozart.

Levitin nu a fost surprins de melodiile triste. „Mulți oameni găsesc plăcere în melodii triste", a spus el. „Atunci când ascultăm melodii triste, creierul eliberează o substanță neurochimică numită prolactină, aceeași pe care o mamă o secretă când alăptează un copil. Am descoperit asta atât la mame, cât și la copii (în timpul alăptării). Atunci când ne simțim triști și neînțeleși, acea substanță este eliberată ca să realizăm că nu suntem singuri."

Subiecții au ascultat la căști, iar cercetătorii au măsurat mișcările involuntare. De asemenea, subiecții controlau un barem cu slide, cu care puteau raporta cât de intens s-au simțit în timpul melodiei, de la un moment la altul. Scala era de la 0 la 100, în care zero reprezenta cum o persoană se bucură de niște jazz liniștit și 100 se compară cu un concert Queen live.

Deși nu au știut când au primit naltrexone, subiecții s-au bucurat cu mult mai puțin de melodii sub efectul substanței. Studiul a ajuns la concluzia că „muzica folosește aceleași sisteme de răsplată ca plăcerea pentru mâncare, sex și droguri". Practic, e o explicație științifică de ce sexul, drogurile și rock'n'roll merg atât de bine împreună.

Traducere: Diana Pintilie

Citește mai multe despre reacțiile organismului tău la diverse droguri: