​Cum a reușit un partid de extremă dreaptă să câștige alegerile regionale în Franța?

I-am rugat pe colegii noștri de la VICE Franța să ne explice ce dracu' se petrece în țara lor.

Duminică, Frontul Național (FN) condus de Marine Le Pen a câștigat treizeci de procente din voturi la alegerile regionale ale Franței. Asta înseamnă că partidul, pe care mulți observatori îl consideră de-a dreptul extremist, a câștigat în fața coaliției conservatoare a lui Nicolas Sarkozy (27 de procente) și a alianței de stânga condusă de președintele François Hollande (23 de procente).

Dar alegerile nu s-au încheiat: Asta a fost doar prima rundă, la care nici n-au venit jumătate dintre francezi. Nu e exclus ca oponenții Frontului Național să-și strângă forțele în a doua rundă de alegeri pentru a împiedica Frontul să câștige. Asta s-a întâmplat la alegerile prezidențiale din 2002.

Totuși, această victorie a șocat toți europenii. Unii observatori deja și-au imaginat un viitor în care Marine le Pen devine președintele Franței și hotărăște retragerea Franței din Uniunea Europeană, deși aceasta e una dintre țările fondatoare. Dar cum s-a ajuns atât de departe? Ce i-a făcut pe treizeci de procente dintre francezi să voteze un partid pentru care „Auschwitz n-a fost decât un detaliu al istoriei "?

Ca să aflu, l-am întrebat pe colegul meu de la VICE Franța, Julien Morel. Iată ce mi-a răspuns:

VICE: Cât de mult a fost influențat acest rezultat de atacurile teroriste recente? Au mai fost și alți factori în joc?
Julien Morel: E greu de știut exact pentru că nu există cifre, dar aș zice că da, atacurile au influențat rezultatele. Sondajele din Franța dinainte și de după atacuri arată că a crescut numărul de oameni care spun: „O să votez extrema dreaptă din cauza teroriștilor." Dar ridicarea Frontului Na țional în Franța a început acum treizeci de ani. La începutul anilor '80, pe o copertă a revistei Liberation – una dintre cele mai mari reviste de stânga – scria: „Jean Marine Le Pen – Franța e sufocată " sau ceva de genul.

Primul factor al creșterii recente a partidului FN sunt consecințele crizei economice globale. A avut un impact puternic în regiunea nordică, unde Franța avea toate fabricile industriale. Iar în ultimii zece ani s-a văzut că oamenii din regiunile respective, care înainte votau partidele comunist și socialist, toți s-au dat de partea FN. Și e o chestiune de familie: și părinții, și copiii sunt suporteri. Al doilea factor e clasicul: Stânga și Dreapta tradiționale oricum nu fac nimic pentru mine. Al treilea factor e absența la vot: jumătate dintre francezi n-au votat. Iar al patrulea ar fi, într-adevăr, teama de „islamizarea Franței", care se va manifesta mai ales în zone rurale nedezvoltate.

Pentru că orașele mari care primesc cu brațele deschise aproximativ 90 de procente din populația imigrantă, nu votează cu FN. Pentru că în orașe sunt foarte multe oportunități de joburi. Dar centrul Franței, unde nu se găsesc atâtea joburi, votează cu FN.

În presă, FN e descris de obicei ca un partid de extremă dreaptă sau extremist. Ai zice că această etichetă e justificată?
Bineînțeles că e justificată. Din punct de vedere istoric, în primul rând: e un partid înființat de un tip care tortura combatanții arabi în timpul Războiului din Algeria: Jean Marie Le Pen. Tipul ăsta a zis, prin anii '80, că camerele de gazare au fost doar un detaliu al istoriei noastre. E un partid care luptă intensiv împotriva construirii de moschee și folosește directive rasiste în orașele conduse de partid. La demonstrațiile partidului, ordinea e stabilită de niște skinheadși extremiști. Marine Le Pen, fiica lui Jean Marie, a încercat din răsputeri să schimbe imaginea partidului în ultimii cinci ani: a concediat câțiva rasiști din partid, inclusiv pe tatăl ei, a angajat niște șefi noi în partid, care sunt gay. Dar până la urmă, programul e același: Islam, suburbii, preferința pentru rasa albă, securitate, dreapta și stânga sunt la fel, noi suntem adevărata schimbare.

Și-au îmblânzit atitudinea de când au câștigat mai mulți adepți?
N-aș zice. Vor doar să facă partidul să pară mai curățel și mai corect din punct de vedere politic. Pentru că în anii '80 și '90 erau văzuți drept naziști. Marine, pentru că e femei și are idei mai tolerante despre homosexualitate, e mai acceptabilă decât un tip cu un singur ochi care bătea arabi și-și spunea „Reagan al Franței". Deci nu văd deloc chestia asta cu ochi buni: Marine e cea mai bună șansă a lor de a pune mâna pe putere. Se pare că planul ei a funcționat.

Apropo, tatăl și fiica își mai vorbesc?
Nu, e imposibil, cel puțin dacă te iei după conturile lor de Twitter. Bătrânul e plin de resentimente la adresa fiicei care l-a concediat anul acesta. Se comportă ca un nebun, postează tot felul de chestii rasiste extremiste ca s-o facă de râs. E penibil.

Ascensiunea partidului a avut ca rezultat o polarizare a societății franceze? S-a produs o scindare de tip zona urbană/zona rurală?
După cum am spus mai devreme, mai mult sau mai puțin. Dar nu e chiar atât de simplu și există multe excepții locale. Britania are mai mult zone rurale, dar majoritatea oamenilor au votat cu stânga. Așa cum au votat întotdeauna. Iar regiunea Provence, din sud-est, unde FN a câștigat majoritatea voturilor, are multe orașe mari: Cannes, Nice, Toulouse, Marseille. Iar regiunea e cel mai mare bastion pentru Frontul Național de douăzeci de ani încoace. Toată lumea e bogată acolo și regiunea e plină de dobitoci.

Ce efecte ar putea avea aceste rezultate asupra societății franceze? Va deveni poziția lor mai acceptabilă?
Nu, nu va fi mai acceptabilă. Toată lumea știe asta. De fapt, probabil nu vor mai câștiga nicio regiune pentru că toți cetățenii Franței se vor mobiliza și vor vota împotriva lor în runda a doua – și vorbim de șaptezeci de procente din întreaga populație a Franței. Dar problema e că televiziunile vor fi obligate să-i invite în emisiuni și au devenit foarte vizibili.

Ce ar putea însemna asta pentru Europa?
Cred că asta înseamnă că 1. UE, așa cum am construit-o, nu funcționează așa de bine cum credeam și 2. Fiecare criză economică de-a lungul istoriei a dus la catastrofe politice sau războaie și acum trecem prin asta. Cel mai bun mod de a stopa ridicarea la putere a extremei drepte e stoparea crizei. Să nu ucidem Grecia. Să fim corecți cu toată lumea, să avem o atitudine ca a lui John Lennon.

Există vreo șansă ca Marine Le Pen să câștige alegerile prezidențiale?
Niciuna. După cum am zis, la a doua rundă toată lumea va vota împotriva lor, cum s-a întâmplat și în 2002. Nu suntem chiar atât de proști. Dar adevărata problemă e că suntem pe cale să-l avem din nou pe Nicolas Sarkozy președinte în 2017. E ca și cum ar veni din nou Bush la conducere. Sau Reagan. Un coșmar. Și o mare rușine pentru noi. Se presupune că suntem marea națiune a drepturilor omului și a literaturii, nu?

Ce crezi că ar trebui făcut pentru a stopa creșterea lor?
Mai întâi, președintele Hollande ar trebui să dezvolte un program de stânga bine pus la punct înainte să plece. Nu sunt sigur că se va întâmpla așa, dar dacă ar obține măcar 40 de procente din ce se aștepta lumea de la el când l-a votat în 2012, s-ar putea ca stânga să prospere din nou. Dar deocamdată e prea ocupat să dea cu bombe în ISIS, așa că nu sunt sigur. În al doilea rând, trebuie să se adreseze tineretului. Numărul de adolescenți și tineri care au votat FN ieri e absolut incredibil: mai mult de o persoană între 18 și 35 de ani din trei. Dacă tipul își face treaba bine și reușește să-i facă pe tineri interesați de politică, viitorul ar arăta mai luminos. Deocamdată îl avem pe Sarkozy.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre extremiștii de dreapta pe VICE:
Am petrecut o săptămână cu extrema dreaptă din Ungaria
Cum au reacționat conservatorii și extrema dreaptă a Europei la masacrul de la Charlie Hebdo
Mișcarea de extremă dreapta din Japonia este în creștere