Cum se văd România și Occidentul pe site-ul propagandistului șef al lui Putin

Înainte de a intra-n pâine cu acest articol, cred că trebuie să-ți explic puțin cine-i Alexandr Dughin. Rusul ăsta este un adolescent întârziat de 55 de ani. Dacă Alexandr Dughin ar fi fost millennial, și-ar fi irosit tinerețile în fața calculatorului, unde, între două sesiuni de World of Warcraft, ar fi scris ranturi anonime pe 4chan împotriva Occidentului decadent. Dar Providența a hotărât ca Dughin să se nască puțin mai devreme, în Uniunea Sovietică, din sămânța unui spion militar.

Înainte de destrămarea URSS-ului, Dughin era disident și anti-comunist. Apoi, în anii '90, s-a opus lui Boris Yeltsin dintr-o perspectivă naționalistă, numărându-se printre primii membri ai Partidului Național Bolșevic, organizație ce îmbina cu grație fascismul și stalinismul. Practic, un PRM pe steroizi. Deși între timp relațiile dintre Dughin și fondatorul partidului, Eduard Limonov, s-au răcit, ideologia național-bolșevică a continuat să constituie o influență majoră asupra filosofului rus.

Astfel, dacă Limonov opera dintr-o perspectivă strict naționalistă, Dughin a luat acest național-bolșevism și l-a internaționalizat, iar ce a rezultat poartă numele de „eurasianism". Bine, eurasianismul exista și înainte, nu l-a inventat el așa, peste noapte. Dar l-a adaptat secolului 21 și a făcut din el o amenințare reală la adresa Occidentului, nu doar visul umed al unui lingvist rus.

Ce urmărește, totuși, această ideologie? Scopul său principal este de a distruge hegemonia militară și economică a Statelor Unite ale Americii, împotriva cărora Dughin vrea să unească Asia și Europa, iar autoarea acestei unificări să fie, ai ghicit, Mama Rusie. În slujba acestui nobil țel, Dughin și acoliții săi combină idei provenite din ambele extreme ale spectrului politic: nazism/fascism, comunism, tradiționalism rus și chiar islamism. Important e să te opui fățiș Occidentului decadent, contează mai puțin cum îți motivezi această opoziție.

Ciudat e că abia recent a început și presa mainstream să fie mai atentă la ce învârte acest domn. Eu pun acest interes subit pe seama alegerilor din SUA, când prin presa pro-Hillary s-a vorbit foarte mult despre interferența Rusiei și despre cum Donald Trump e, de fapt, omul lui Putin. Și tot așa a început să fie menționat tot mai des numele lui Dughin, care-i văzut de mulți drept ideologul oficial al Kremlinului, iar expansionismul recent al Rusiei e pus pe seama ideilor eurasianiste ale acestuia. Această relativă anonimitate s-a manifestat și-n România, unde, până nu demult, puțini știau sau vorbeau despre Dughin, iar cei care o făceau erau catalogați drept conspiraționiști rusofobi. Și poate că unii dintre ei chiar erau dubioși și-și meritau sprâncenele ridicate. Degeaba aveau dreptate în privința Rusiei dacă se decredibilizau singuri pe alte teme. Da, mă uit la voi, În Linie Dreaptă!

Dinspre stânga spectrului politic, Dan Alexe ce mai vorbea împotriva propagandei dughinist-putiniste, că-n rest era liniște și pace. Ba unii reușeau chiar, intenționat sau nu, să cânte fix așa cum și-ar fi dorit noul Crai de la Răsărit. Îi știi sigur, sunt băieții ăia care-n 2014 îți explicau foarte doct că Euromaidanul a fost opera unor fasciști ucraineni sprijiniți de Statele Unite, iar referendumul din Crimeea reprezintă apogeul democrației. Sau că da, Putin e cam autoritar de felul lui, dar răul cel mare vine dinspre Vest, sub forma neoliberalismului.

Cu toate acest background în minte, am hotărât să analizez puțin felul în care privesc dughiniștii România și protestele anticorupție din ultimele săptămâni. Pentru asta, am răsfoit puțin site-urile din străinătate ale acestora.

Pe platforma de blogging a think thank-ului dughinist Katehon, un „expert român" pe nume Bogdan Herzog a scris un articol despre protestele anticorupție din ultimele săptămâni și despre scena politică românească-n general. Mai întâi, am vrut să aflu cine-i Bogdan Herzog, așa că am dat click pe numele lui și am aflat că-i doctorand al „Romanian Academy's Institute for Social Sciences" (prespun că este vorba despre Institutul de Sociologie al Academiei Române), iar teza sa de doctorat este despre „modele alternative la paradigma unipolară a lumii". Dă-mi voie să traduc: „paradigma unipolară" înseamnă NATO +/- UE, iar modele alternative înseamnă, cel mai probabil, eurasianism.

Bun, cam atât despre autor. Articolul în sine e o colecție de clișee generale pe care sigur le-ai mai auzit în alte părți: PSD câștigă alegerile cu un scor zdrobitor, guvernul recent format ia o serie de măsuri menite să „reformeze sistemul judiciar", președintelui Iohannis nu-i convine și apelează la binomul SRI-DNA pentru a scoate sute de mii de oameni în stradă. PSD e reprezentatul legitim al poporului, Iohannis e omul puterilor occidentale ce dorește să uzurpe noua ordine social-democrată.

Nimic nou până aici, e plină presa autohtonă de oameni care spun aceleași lucruri. Interesant este, însă, un pasaj final, din concluzia textului. Aici, ni se spune că societatea românească a fost reticentă în a îmbrățișa modernitatea, iar asta-n ciuda ideilor propagate în continuu de elitele pro-occidentale, fapt ce demonstrează reziliența poporului român în fața degenerării vestice. Apoi, religia creștină, Biserica Ortodoxă și familia tradițională sunt încă stâlpi de bază ai societății românești, iar pe acești stâlpi se poate „construi o nouă realitate". Una eurasianistă, cel mai probabil.

Bineînțeles că nu putea lipsi Soros. Într-un scurt articol despre evenimentele ultimelor săptămâni, suntem informați că scopul protestelor este de a înlocui orânduirea PSD-istă cu un nou guvern Soros. Dovezi în acest sens? Păi, în primul rând, serviciile secrete sunt conduse de un protejat al lui Soros, Eduard Raul Hellvig. Iar serviciile secrete sunt cele care au scos tineretul în stradă, se știe, doar am văzut cu toții la RTV și Antena 3. Apoi, unul din partidele implicate activ în proteste, USR, a fost fondat de ONG-iști pro-occidentali, deci clar e ceva soroșist la mijloc! Hazliu e și cum au tradus USR - National Salvation Front. Nicușor Dan confirmat drept noul Ion Iliescu!

De fapt, dintr-un articol similar, aflu că întreaga istorie post-decembristă a României e un succes personal al lui Soros. După ce a contribuit la căderea comunismului în mai multe țări ale Europei de Est, magnatul ungur și evreu a pus ochii și pe România, unde, începând cu anii '90, a început să racoleze tineri ambițioși pentru a-i folosi mai târziu în acapararea puterii. Prin intermediul ONG-urilor finanțate de el, a reușit să se infiltreze peste tot: presă, societatea civilă, politică, justiție, lumea culturală și așa mai departe.

Doi foști premieri au fost fabricați în laboratoarele Soros: Mihai Răzvan Ungureanu și Dacian Cioloș. Cel puțin doi dintre președinții României, Klaus Iohannis și Emil Constantinescu, au fost controlați de Soros prin intermediul consilierei Sandra Pralong. Tot miliardarul maghiar a subordonat și justiția prin doi foști miniștri: Monica Macovei și Raluca Prună. A împânzit lumea literară de filosofi și scriitori pro-americani precum Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici și Mihai Șora. A umplut lumea academică și ONG-urile cu oameni precum Claudiu Crăciun, Cristian Pîrvulescu și Mircea Toma.

Mereu mi s-a părut amuzant cum putiniștii și dughiniștii îi acuză pe occidentali de „imperialism", însă, totodată, n-au nicio jenă în a justifica expansionismul rusesc. Când România, Polonia și statele baltice intră de bună voie și nesilite de nimeni în NATO, vorbim despre neocolonialism și imperialism american. Când Rusia își trimite omuleții verzi în Ucraina și anexează Crimeea printr-o glumă de referendum, e vorba despre democrație și luptă împotriva fascismului.

Mai exact, referitor la așa numitul expansionism occidental din regiune, analiștii dughiniști de la Katehon spun că puterile vestice se folosesc de România, Polonia, Ucraina și țările baltice pentru a izola Rusia și a-i tăia accesul la Europa Centrală. Dintre acestea, cele mai periculoase sunt considerate România și Polonia, ambele membre NATO, ambele cu personal militar numeros, ambele conduse de elite rusofobe.

Potrivit acestor analiști, conservatorismul din ambele țări a fost deturnat de elite pentru a servi intereselor euro-atlantiste. În Polonia, au făcut asta prin PiS, care-i profund anti-Rusia, deși pe multe alte teme ar fi de acord cu tradiționaliștii ruși. În România, acest lucru a fost realizat în două feluri. Pe de-o parte, Biserica a fost infestată de o retorică ce îi neagă Rusiei rolul de lider al ortodoxiei, calitate pe care BOR ar dori s-o atribuie României. Apoi, se mai lucrează prin intelectuali de dreapta sau platforme precum În Linie Dreaptă, care practică un conservatorism de origine anglo-americană, inspirat de politicieni precum Ronald Reagan și Margaret Thatcher.

Cu Trump la Casa Albă și o Europă tot mai dezbinată, presimt că-n următorii patru ani vom auzi din ce în ce mai des despre dughinism. În România, deja s-a insinuat în retorica extremiștilor de toate felurile, mai rămâne să pătrundă în mainstream-ul politic. Sau a făcut-o deja și p-asta. În primul rând, există PRU, care a fost putinist de la bun început. Apoi, declarațiile anti-occidentale venite dinspre PSD și ALDE s-au întețit în ultima perioadă, semn că devine tot mai acceptabil pentru ei și electoratul lor să devieze de la direcția europeană a ultimelor decenii.

Sper totuși că mă înșel și propaganda putinistă nu-i atât de eficientă pe cât vrea să pară. Serios, sunt perfect ok cu statutul de oaie consumeristă, nu-mi trebuie o nouă Uniune Sovietică care să mă elibereze de jugul neoliberal. Prefer să fiu spălat pe creier de Oculta Liberal-Soroșistă decât de medievalismele unui filosof nebun și retrograd.