De ce asteroidul ca un joint nu e al extratereștrilor, deși lumea crede asta

Articolul a apărut inițial pe Motherboard.

Oumuamua, un asteroid în formă de joint, primul obiect dintr-un alt sistem stelar pe care l-am observat în propriul sistem solar, ar putea fi o sondă extraterestră dintr-o altă galaxie, conform unei scrisori de cercetare de la Centru Smithsonian pentru Astrofizică din cadrul Universității Harvard. Însă oamenii de știință care au făcut descoperirea deja demontează aceste presupuneri.

Lucrarea a fost publicată pe arXiv.org la începutul lunii noiembrie, deci e bine de reținut că nu a trecut prin filtrul analitic al altor oameni de știință și evident, există o povară mare a dovezilor asupra oricărui cercetător care susține să fi identificat un artefact extraterestru. Conform cercetătorilor Shmuel Bialy și Abraham „Avi” Loeb, asteroidul accelerează într-un mod ciudat, similar cu o cometă. Dar, din moment ce diverși cercetători au observat că obiectul nu are structura unei comete sau urme de emisii sau absorbții de gaz, o explicație pentru traiectoria ciudată ar putea fi că a fost programat de o civilizație extraterestră inteligentă.

„Noi am discutat origini plauzibile ale unui astfel de obiect, inclusiv posibilitatea ca acesta să fie un obiect luminos de origine artificială. Rezultatele noastre generale pot fi aplicate oricărei sonde luminoase destinate călătoriei interstelare", afirmă scrisoarea. „Interesant este că viteza de intrare a lui Oumuamua este foarte apropiată de viteza standardului local de repaus, într-o regiune kinematică ocupată de mai puțin de 1 până la 500 de stele".

Propunerea că Oumuamua este o sondă extraterestră provine și din faptul că are o formă ciudată, în esență e o clătită roșie lungă, subțire și prăfuită. Coliziuni între obiecte din spațiu creează asteroizi cu forme ciudate! Dar e mai amuzant să zici că Oumuamua are o formă de joint, pentru că e o sondă extraterestră.

Cercetătorii care au descoperit Oumuamua anul trecut au vorbit cu Motherboard despre cum cercetătorii de la Harvard au foarte multe de demonstrat.

Karen Meech, unul dintre cercetătorii implicați în publicarea descoperirii Oumuamua, a spus într-un mail pentru Motherboard că accelerările ciudate ale asteroidului nu au fost observate suficient de conclusiv. Ea a mai adăugat că cercetătorii au menționat și influența radiațiilor solare în lucrarea originală, însă Bialy și Loeb o folosesc pentru a justifica o densitate imposibil de scăzută, între o mie și zece mii mai mică decât cea a apei.

„Lucrarea lui Bialy și Loeb nu prezintă suficiente argumente bune de ce presiunea radiației solare ar fi o explicație mai plauzibilă”, a spus ea. „Ai nevoie de dovezi extraordinare pentru a valida susținerile extraordinare.”

Robert Weryk, un alt cercetător implicat în descoperirea Oumuamua a spus într-un mail către Motherboard că el nu crede că cercetătorii Harvard au făcut o „predicție corespunzătoare” despre originile obiectului.

„Nu există niciun motiv pentru care să credem că Oumuamua este ceva mai mult decât un obiect natural (o cometă dintr-un alt sistem solar) în baza observațiilor obținute de echipa cu care am lucrat”, a spus Weryk. „Deși e adevărat că nu sunt multe lucruri pe care le cunoaștem despre cometele interstelare și va fi nevoie de mai multă explorare pentru a le înțelege pe deplin. Asta va dura ceva, dar acum știm că există, putem observa mai clar fiecare descoperire străină de Pământ.”

Robert Jedicke, un alt om de știință implicat în cercetarea originală a asteroidului Oumuamua, a spus că el nu are o părere formată legată de scrisoarea de cercetare de la Harvard, dar ține să menționeze că aceasta nu a fost evaluată de către alți oameni de știință din domeniu. Presupunerile din scrisoare ar putea să se schimbe după acest proces.

Cercetătorii de la Harvard punctează că accelerarea poate fi explicată de presiunea radiațiilor solare, și ar putea fi alimentat de lumină, o tehnologie de propulsie solară care, în mod convenabil, e documentată de unul dintre cercetătorii Harvard.

„Pornind de la premisa unei origini artificiale, o posibilitate e că Oumuamua ar fi o formă de lightsail (navă alimentată de energie solară - n.r.), care plutește în spațiul interstelar ca un asteroid, ca o rămășiță de tehnologie avansată”, scrie în lucrarea Harvard. „Lightsails cu dimensiuni similare au fost concepute și construite de propria civilizație, inclusiv în Proiectul IKAROS și Inițiativa Starshot.”

Loeb, un alt autor al scrisorii de cercetare, este președintele Inițiativei Breakthrough Starshot de la departamentul de Astronomie al Universității Harvard. Obiectivul explicit al inițiativei de o sută de milioane de dolari este să demonstreze „dovada conceptului" de drone interstelare extraterestre. (În același timp, IKAROS este un vehicul cu motor „solar" fabricat de Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială, care nu are afilieri cu autorii.) Nu pot spune că lucrarea de cercetare este o schemă de marketing elaborată pentru velele solare, însă afilierea autorului în mod cert i-a influențat procesul de gândire.

Meech a spus într-un mail că nava solară de care menționează cercetătorii de la Harvard este incompatibilă cu rotația curbelor fotometrice, o orientare care îngreunează capturarea unei energii suficiente prin lumină.

Deci Oumuamua nu este chiar un semnal din partea extratereștrilor. E o capsulă cosmică a timpului sau ceva de genul, trimisă din nu știu ce galaxie îndepărtată. Oumuamua este practic un ardei iute zdrobit, care se rotește într-o orbită absurdă prin Sistemul Solar, iar ăsta e un lucru incredibil, de sine stătător.

Olivier Hainaut, unul dintre cercetătorii implicați în proiectul original Oumuamua, a spus pentru Motherboard că cel mai bine să dogeri teoriile excentrice cu un sâmbure de scepticism. „Dacă stai să cauți un pic pe Google, o să găsești interpretări și mai absurde”, a spus el. „Nu există o limită de cât de ciudată sau nebună poate fi imaginația cuiva, iar cu cât e mai absurdă cu atât e mai distractivă. Totuși, probabil că nu e ancorată în realitate.”