Twitter mi-a suspendat contul pentru că i-am trollat pe naziști

Cum e să te duci la propria înmormântare? În capul meu, trebuie că seamănă mult cu o luni dimineața în care te trezești, te loghezi pe Twitter și afli că ți s-a suspendat contul, cu tot cu cei 112.000 de followeri. Poți să vezi tot ce spune toată lumea despre tine, dar nu poți să strigi „LOL". Nu te aude nimeni. Cele 140 de semne ale tale există într-un vid.

Ca să ne-nțelegem, mare parte din ce se-ntâmplă online e Extrem de Stupid și există mult mai multe chestii importante care se-ntâmplă pe lume în clipa asta decât faptul că un cont haios al unui tip de stânga a fost ucis. Dar eliminarea mea temporară – contul a fost reactivat la finalul zilei de luni – de pe un canal pe care-l folosesc atât de des adresează, totuși, o problemă persistentă cu una dintre cele mai mari rețele de socializare din lume. E un loc în care suspendările par să fie împărțite-n stânga și-n dreapta total arbitrar, iar amuțirea unor conturi pe bune rasiste sau misogine, e, în cel mai bun caz, un exercițiu încă în lucru. Acum câteva săptămâni, actrița Rose McGowan a suferit o suspendare după ce și-a asumat public o poziție dură pe tema acuzelor ei de viol împotriva producătorului căzut în dizgrație Harvey Weinstein. Contul lui McGowan e verificat, ceea ce, teoretic, ar trebui s-o apere întrucâtva de chestii din astea, dar Twitter a suspendat-o (temporar), iar ulterior au susținut că postase, chipurile, un număr de telefon privat.

Scandalul care-a urmat a fost suficient de zgomotos încât CEO-ul Twitter Jack Dorsey s-a simțit obligat să promită public că va reînnoi standardele companiei. Dar după cum o știu toți utilizatorii de Twiter, procesul prin care compania adresează astfel de probleme e demult futut din rădăcini, iar problema se cam înrăutățește. Sistemul de „siguranță" al Twitter pare să se bazeze în primul rând pe o combinație de cuvinte cheie și frecvență a raportărilor, deci dacă un grup de tipi genul gamergate, super alpha, se hotărăște că nu le place de cineva, tot ce trebuie să facă e să aștepte până apare cuvântul potrivit și-apoi să coordoneze un val de raportări în masă.

În cazul meu, m-am hotărât să-mi bat pula de panica răsărită în jurul unei povești desprinse, parcă, din Războiul Civil, eident falsă, din cauza căreia la ora actuală e posibil ca mii de bunici care se uită la FOX News să-și sigileze ferestrele, ca să se pregătească panicați. Ăștia de dreapta sunt predispuși să se teamă de Antifa, în ciuda faptului că se pare că apar doar la marșuri ale neonaziștilor și ca să protesteze împotriva brutalității poliției. Dacă ai fie și-o singură circumvoluțiune ți-e clar că postarea mea era satirică, dar, din păcate, internetul nu duce lipsă de imbecili, și se pare că tweet-ul meu a fost raportat până-n pânzele albe. Suspendarea care a urmat a fost atât de dură, încât mi-au tăiat și contul de muncă, pentru că era asociat cu același număr de telefon. (Am contactat compania Twitter ca să comenteze pe marginea incidentului, dar la momentul publicării acestui text încă nu-mi răspunseseră nimic.)

Dacă te îndoiești de naivitatea oamenilor la care mă refer, nu trebuie decât să te uiți la articolul ăsta de la Gateway Pundit, care a scris despre evidenta parodie fără măcar să se gândească, după ce o re-tweet-uise altcineva, pe post de știre reală. (Apropo, „publicația" asta a avut cel puțin la un moment dat reporteri acreditați la Casa Albă.) Aș mai menționa aici faptul că deși nu-i iubesc deloc pe fasciști, nu sunt nici președintele, nici șeful consiliului, nici CEO-ul Antifa. Fie autorul materialului mai-sus menționat folosea gluma în mod cinic, ca să alimenteze temerile conservatorilor bătrâni, fie e pur și simplu un idiot, în pula mea.

Oamenii urlă de ani întregi pe tema căcaturilor dubioase pe care Twitter-ul le tolerează în mod inexplicabil, în principal capacitatea găștilor instigatoare la ură de a se coordona astfel încât să alunge oameni de pe site. Dar dacă nu-ți era cunoscut contul meu dinainte, tot ce pot să spun e că era clar mult mai puțin toxic decât cel al Partidului Nazist American. Poate că mai făceam mișto de strategia editorială de la Scaramucci Post sau de tentativele incredibil de proaste ale lui Mike Huckabee de a face glumițe. Dar oare împunsăturile alea nu erau mai puțin demne de pedeapsă decât, să zicem, a chema America să se transforme din nou într-un etno-stat cu totul alb?

Zic și eu.

Dacă sper că se vor schimba cumva lucrurile în bine, s-ar întâmpla doar dacă Twitter și-ar rade la zero totu sistemul de securitate și l-ar reconstrui de la capăt. Au trecut deja zece ani și e clar că tot sistemul e greșit din rădăcini. Dar întrucât asta pare improbabil, bănuiesc că așteptarea mea un pic mai rezonabilă e că gluma asta va continua să prindă în cercurile de dreapta (cum se pare că se și întâmplă). Ultima dată când niște suprematiști albi au mușcat o momeală de genu ăsta, au apărut în gașcă la un cimitir confederaționist ca să se bată cu amenințarea Antifa inexistentă, iar un tip a sfârșit prin a se împușca din greșeală în picior. Zic și eu.

În ciuda suspendării (și a reconectării, cel puțin temporare) de la rețeaua twitter punct com, reverberațiile glumei au fost infinit de amuzante și, din nou, doar despre internet vorbim. M-ar întrista dacă gluma mea ar declanșa un război civil? Clar. Dar mă bucur că, cel puțin temporar, am găsit o metodă de a influența politica noastră jalnică fără drept de apel.