De ce îți scrâșnești dinții după ce iei Ecstasy

În iunie 2016, eram drogată, într-un club din Ibiza, când un bărbat cu brațe frumoase a apărut în stânga mea. „Pot să te mușc?”, l-am întrebat fără măcar să mă gândesc, apoi mi-am înfipt dinții în umărul lui. Doi ani mai târziu, încă mai suntem împreună și, cu toate că mușcatul nu face parte din obiceiurile mele, cred că datorez această relație faptului că ecstasy provoacă o tensiune incontrolabilă a maxilarului.

Aveam să aflu mai târziu că efectul ăsta secundar era într-atât de comun, încât unii oameni poartă suzete la petrecerile rave sau mestecă gumă, pentru a nu fi atât de evident. Dar de ce euforia şi lipsa aproape completă de inhibiții trebuie să vină la pachet cu scrâșnitul din dinți, încleștarea maxilarului și mușcatul buzelor?

Bruxismul – termenul științific pentru încleștarea maxilarului și scrâșnitul din dinți – este un instinct pe care îl au mulți, chiar și atunci când nu sunt drogați, spune Ronald Baise, dentist la cabinetul 92 Dental din Londra. „Încleștarea maxilarului și scrâșnitul din dinți sunt reflexe cauzate de o discrepanță dintre muşcătura optimă şi felul în care muşcă ei, de fapt”, explică el. „Dinții noștri vor să aibă un contact permanent, pentru a proteja țesuturile moi ale gurii noastre.” Întrucât MDMA este un stimulent, ne amplifică toate reflexele, chiar și ăsta, explică Baise.

MDMA ne inundă creierul și cu serotonină, substanța care ne face să ne simțim bine, dar care în schimb scade producția de dopamină prin stimularea unui grup de neuroni numit nucleul raphe, spune Enzo Tagliazucchi, un neurolog care studiază drogurile psihedelice la Universitatea din Buenos Aires și Brain and Spine Institute din Paris. De obicei, dopamina din substanța neagră, situată în mezencefal, se hrăneşte din ganglionii bazali, un grup de neuroni implicați în coordonarea locomotorie. Secați de dopamină, avem mai puțin control asupra propriilor noastre reflexe. D-asta pacienții cu Parkinson, care suferă de o deficiență de dopamină, suferă de mișcări involuntare, adaugă Tagliazucchi.

Ar putea să fie și din cauza lipsei de secreție a serotoninei, în procesul de producere a dopaminei, faptul că SSRI – antidepresivele care opresc reabsorbția de serotonină din neuronii tăi, ca să-ți rămână mai multă în creier – cauzează uneori scrâșnirea dinților, îmi spune Tagliazucchi.

Alte substanțe psihoactive care se amestecă uneori în ecstasy sau molly pot avea efectul ăsta asupra maxilarului, adaugă el. Stimulenții precum amfetamina, cocaina și cafeina pot face asta prin creșterea tensiunii musculare, iar alte substanțe precum MDA și MMDA îți pot afecta maxilarul într-un mod similar cu MDMA.

În timp ce principala îngrijorare a bruxismului cauzat de consumul de MDMA este de obicei panica de a fi dat de gol, există și câteva riscuri medicale. Este posibil ca oamenii care consumă MDMA să-și extindă peste măsură maxilarul sau să-l deschidă peste limita de confort, fapt care poate produce discolarea acestuia, spune Brijesh Chandwani, profesor asociat la Școala de Medicină Dentară din cadrul Universității Tufts. Mai mulți utilizatori de Reddit pot confirma faptul că nici dinții ciobiți nu ies din discuție. Există chiar şi un studiu de caz în publicația științifică British Dental Journal despre o fată în vârstă de 18 ani care și-a mușcat o bucată din buza de jos, până a sfâşiat-o, în timp ce era pe MDMA.

Uneori, bruxismul declanșat de consumul de MDMA poate deveni cronic, adaugă Chandwani. El a avut odată un pacient care a scrâșnit din dinți timp de doi ani, după ce a consumat MDMA o singură dată. Unii iau suplimente de magneziu pentru evitarea bruxismului, căci magneziul crește nivelul de dopamină din creier, adaugă Baise. Și, ca de obicei, ai grijă la doză. Pentru că cu cât iei mai mult, cu atât devii mai predispus la toate efectele secundare.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.