Irlandezii se confruntă cu o epidemie de heroinomani

Dublin (Foto de Paul Roban)

Pe la începutul anilor '80, un tip numit Tony „Regele Jegului"  Felloni a important cantități imense de heroină în Irlanda. Drogul a devenit ceva comun pentru clasa muncitoare din Dublin și pentru că provoacă dependență a rămas la modă acolo. Dacă ajungi pe anumite străzi din Dublin o să vezi cum drogul domină capitala.

Din păcate guvernul lor are acelaşi plan de tratament pentru dependenţă din anii '80: niciunul. Statul irlandez a ignorat problema şi, în ciuda descoperirii unor metode de reducere a consumului în alte state europene, atitudinea irlandei a rămas aceeaşi ca-n epoca faxului şi a lui Billy Idol.

Conform raportului anual din 2012 realizat de Centrul European pentru Monitorizarea Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri, Irlanda conduce clasamentul la dependenţi de heroină, alături de Letonia, Luxemburg şi Malta. Practic şapte oameni dintr-o mie sunt dependenţi, ceea ce înseamnî vreo 30 000 de cetăţeni irlandezi. Mai îngrijorîtor este că tot irlandezii deţin locul trei în clasamentul morţilor provocate de consumul de droguri în Europa, după Norvegia şi Estonia În UE media este de 28 de morţi dintr-un milion de oameni, în Irlanda este de 68 pe milion..

Dar statisticile nu spun povestea completă. De ani de zile consumul de heroină s-a limitat la Dublin. Acum lucrurile s-au schimbat, drogul s-a răspândit în toată ţara şi are un impact puternic în oraşele mici. Din păcate, deşi dependenţa s-a răspândit în toată ţara, tratarea ei se face doar în capitală. Am discutat cu doctorul Cathal Ó Súilliobháin, un specialist în dependenţă de la Ministerul Sănătăţii din Irlanda, despre problema drogurilor. Mi-a explicat că sunt zone în care pur şi simplu nu există niciun fel de tratament: „În centrul ţării nu prea există clinici sau doctori care să fie capabili să trateze dependenţa.În vestul râului Shannon nu există niciuna şi asta include regiunea Donegal.”

(Foto via)

Trebuie rezolvată cumva problema heroinei şi în afara capitalei. Există doar şase locuri care dau seringi nefolosite în afara oraşului Dublin (majoritea funcţionează doar o zi pe săptămână şi numai pentru câteva ore), ceea ce înseamnă că mai mulţi oameni vor face seringile poştă şi vor răspândi virusul HIV şi hepatita, care n-au dispărut din anii '80 până acum. Asta ar putea avea efecte dezastruoase asupra comunităţilor rurale, care au fost deja afectate de criza emigrărilor. După cum îmi spunea şi Cathal: „Ţara e o bombă cu ceas. Nu m-aş mira să pornească o epidemie de HIV într-una din aceste zone.”

Dacă tot nu sunt servicii de tratament în  afara oraşului Dublin, ai crede că există centre foarte bine echipate în capitală. Dar din nou nu prea vedem niciun progres de acum trei decenii. Există 9 200 de irlandezi înscrişi la tratamentul cu metadonă, majoritatea în Dublin, dar ăsta e singurul tratament disponibil. În alte state europene există tratamente alternative, precum implanturile anti-opiacee şi buprenorfina, deci de ce nu le-a adoptat şi Irlanda?

Pentru că în Irlanda dependenţa nu e privită cum trebuie. În loc să fie trataţi ca nişte bolnavi, dependenţii sunt văzuţi ca nişte infractori, în care nu poţi avea încredere şi care nu sunt capabili să ia nicio decizie singuri. Statul ştie ce-i bine şi statul spune că metadona e cel mai bun tratament pentru tine. Dacă n-ai încredere în tratamentul statului, să fii sănătos şi să-ţi găseşti singur tratamentul în altă parte. Adică să bagi în venă şi să te întorci la problema ta iniţială.

Dr Garrett McGovern

Am vorbit cu Dr. Garrett McGovern, un medic generalist care e specializat în dependenţă şi care a apărat moţiunea pentru decriminalizarea canabisului în Irlanda, care a fost respinsă de Parlamentul lor la începutul lunii.

Garrett mi-a explicat ce crede despre situaţie: „Nu ştim exact cine foloseşte heroină. Cifrele sunt aproximate în minus şi se bazează doar pe cei care se află în tratament. Dar nu toţi cei care au o dependenţă de opiacee ar trebui să fie trataţi cu metadonă, dar toată lumea îi ignoră. Nu oferim servicii pentru aceştia. Dacă vii să te tratăm, noi îţi dăm metadonă. Dacă nu vrei metadonî, îţi zicem pa.”

Am vorbit şi cu Zoe, o dependentă de heroină care, împreună cu iubitul ei, bagă drogul de vreo zece ani. A luat şi metadonă în tandem cu heroina timp de şapte ani şi mi-a povestit ce experienţe a avut cu tratamentul. „Mergem la doctor o dată la două săptămâni. Ne testează urina şi ne dă o reţetă pentru metadonă. Altceva nu ne oferă.”

Mulţi heroinomani îşi taie metadona cu heroină, ceea ce îi face să pice testul antidoping şi să piardă reţeta de la medic. Dacă pică testul, ei trebuie să meargă zilnic la doctor pentru a le fi administrată doza. Problema e că nu toată lumea are un program atât de flexibil. „Dacă un dependent de heroină îşi ratează doza de metadonă se panichează. Ai de ales între o noapte de sevraj sau să revii la heroină. În situaţia asta noi mereu am făcut rost de heroină“, mi-a explicat Zoe.

„I-am explicat doctorului problema şi mi-a spus că dacă nu pot ajunge la tratament, ar trebui să muncesc mai puţin. I-am spus că şeful meu nu-mi dă această opţiune, aşa că mi-a zis să-mi dau demisia. Slujba era singurul lucru care mă ţinea pe linia de plutire, dar doctorul îmi spunea să-mi bag picioarele-n ea, ca să vin la tratament la timp. Mi s-a părut o idee oribilă, aşa că nu l-am ascultat.”

Mi se pare incredibil că un doctor poate încuraja oamenii să-şi dea demisia ca să-şi ia dozele de metadonă. Evident, nu toţi doctorii din Irlanda dau sfaturi atât de stupide, dar asta arată că există o problemă cu sistemul de tratament. Mă rog, dacă ai acces la el. Şi pentru că situaţia nu era încă destul de disperată, statul a tăiat bugetul serviciilor care tratează oamenii cu dependenţă de opiacee.

Deci ce se poate face? E clar că statul nu va decriminaliza consumul în viitorul apropiat.

După cu mi-a explicat Dr. McGovern: „Hai să ne înţelegem: legalizarea canabisului mi se pare o măsură de bun-simţ. Cât despre heroină, zici că doarme toată lumea-n ţara asta. Nu-şi dau seama că-n Elveţia există 23 de clinici specializate. În UK se dau reţete de heroină. Şi olandezii şi australienii dau heroină cu reţetă narcomanilor care refuză metodele convenţionale de tratament şi rezultatele au fost bune. "

Moţiunea pentru decriminalizarea ccanabisului ar fi putut fii un prim pas pentru o reformă a politicilor irlandeze faţă de droguri, dar parlamentarii au râs şi i-au făcut nebuni pe cei care au propus-o. Atitudinea asta a fost preluată şi de mass-media irlandeză, care a adoptat modul simplist de a privi problema dependenţei ca o infracţiune şi nu ca o boală, care aduce oamenii în stadiul în care ar comite infracţiuni pentru a-şi întreţine viciul.

Soluţia pentru pericolul pe care-l văd ei e simplă: dacă tratezi dependenţa, elimini nevoia de infracţiune. Din păcate preferă să rămână cu ochii închişi. Până când va crea nişte legi constructive, Irlanda va conduce toate clasamentele europene legate de droguri.

Traducere: Mihai Popescu