Generația mea e ucisă în tăcere de medicamentele care se dau pe rețetă

E ușor să faci rost de medicamente cu rețetă, fie că ți le-a prescris sau nu un doctor. Săptămâna trecută am cumpărat trei pastile de Valium de la colegul meu de apartament. Una am luat-o ca să adorm și pe celelalte le-am dat unei prietene căreia îi place să le amestece cu alcool. Gagica a adormit, practic, în picioare. Abia atunci m-am gândit că poate nu e bine să cumpăr medicamente pe rețetă și să le ofer tuturor în jur. Dar pentru că Valiumul e, tehnic, legal, și pentru că băusem patru pahare la bar când i le-am dat, nici n-am înregistrat gestul.

Medicamentele de genul acesta - analgezicul Tramadol, benzodiazepinele psihoactive precum Xanax și Valium sau medicamentul pentru epilepsie Lyrica - te fac să te simți ca și cum ai pluti pe un nor. Dacă le cumperi sau le vinzi, primești pedepse mai mici decât pentru drogurile ilegale, nu ești pedepsit pentru posesie și sunt de obicei mai ieftine. Asta a atracția și tot ăsta e și pericolul lor.

În Marea Britanie, anul trecut s-au înregistrat 220 de decese atribuite medicamentului Tramadol - un număr de 2,5 ori mai mare decât cel de acum cinci ani în 2009 - iar 342 de decese au fost asociate cu benzodiazepine precum Valium - o creștere cu 20 de procente față de 2012 și cel mai mare număr din 1993 încoace.

În America, problema e mult mai nasoală. În ultimul an, unul din nouă tineri a luat medicamente pe rețetă fără recomandare de la medic și peste 2500 de tineri americani au făcut abuz de medicamente pe rețetă pentru prima oară în fiecare zi. Genul acesta de statistici și moartea tragică a unor vedete precum Heath Ledger și Michael Jackson, ne fac să credem că abuzul de medicamente e o problemă americană. Dar nu e așa.

Luna trecută, doi tineri britanici de douăzeci și ceva de ani, care formau un cuplu, au fost găsiți morți într-o cameră de hotel din Agra, India, din cauza unui cocteil de medicamente pe rețetă care includea somnifere, antidepresive și pastile pentru tuse. Bărbatul, un profesor de 27 de ani pe nume James Gaskell, postase în săptămânile trecute pe Twitter despre cât de ușor putea face rost de medicamente pe sub mână în India. „Cu o rețetă în India (după ce i-ai spus doctorului ce să scrie în ea) ajungi depaaaaarte…" suna o postare. Sau „Codeină pe sub tejghea. Și Valium, Xanax și Lyrica. Victorie."

Nu mă miră supradoza cuplului în urma ingerării acestor substanțe și nici postările lui James despre cât de ușor putea face rost de medicamente în altă țară. În Anglia, principalul medicament care creează dependență disponibil pe sub mână e codeina, pe lângă alte medicamente de tuse. Dar alte țări, mai ales în Asia sau America Centrală, au reguli mult mai puțin stricte.

Prima oară când am fost în India, la vârsta de 19 ani, am cumpărat mai multe cutii de Valium de la un chimist, doar pentru că puteam. Eram tânără și mă atrăgea ideea să mă sparg cu ceva ce putea fi cumpărat din magazin. Mi-ar plăcea să pot spune că m-am maturizat de atunci, dar am făcut același lucru când am ajuns în Cambodgia anul ăsta, la 22 de ani. Am intrat într-o farmacie și am cumpărat două pachete de Valium, cu doze de 5 și de 10 mg. Le-am luat doar ca să pot dormi în avion în drum spre casă, dar am mulți prieteni - tot de vreo douăzeci de ani - care le-ar da imediat pe gât cu o bere.

De exemplu, cât am stat în Cambodgia, am cunoscut mulți turiști britanici tineri sau expați care luau regulat un cocteil de medicamente cu alcool. Cele mai comune erau Xanax, Valium și Tramadol, dar mi s-a spus că puteam cumpăra și ketamină lichidă, morfină și oxycontin. Poți lua chestiile astea de la orice farmacie, mi-a spus Paul, 27 de ani, care locuiește în Siem Reap. „Medicamentele pe rețetă sunt ieftine și accesibile. Nu prea există legi clare pentru ele." De ce sunt atât de populare? „Te fac să te simți drogat: moale și liniștit. Oamenii sunt foarte inofensivi când le iau."

Dar sunt și periculoase, așa cum a dovedit-o moartea tânărului cuplu Gaskell. În universități, medicamentele sunt foarte la modă, mai ales în Marea Britanie, unde absolvenții se cred invincibili când le iau, mi-a spus Paul. „Sunt oameni care călătoresc ca să experimenteze cu medicamente. Știu oameni care și-au injectat ketamină sau și-au introdus Tramadol pe cale anală. E înfricoșător cât de mulți turiști abuzează de ele." Multe supradoze nici nu sunt raportate. „Dacă îți moare un client în hotel sau în pensiune, trebuie să plătești o taxă foarte mare poliției, așa că de multe ori corpurile sunt aruncate afară și găsite mai târziu."

Aceste decese în străinătate sunt alarmante. Dar și mai alarmant e faptul că poți aduce medicamentele înapoi în Marea Britanie ca să continui petrecerea.

Tehnic, Valium, Xanax și Tramadol sunt clasate de Actul de Utilizare Greșită a Medicamentelor din 1971 drept substanțe din clasa C. E interzis să le imporți în Marea Britanie fără rețetă și, dacă ai o cantitate mai mare decât cea necesară pentru trei luni, ai nevoie de o licență de import. Am întrebat Forțele Britanice de la Vamă de ce nu i-am auzit vreodată să le ceară oamenilor să le arate o rețetă și au spus că dacă nu figurezi pe lista de persoane dubioase, atunci n-au motive să te cerceteze prea mult.

Și prietenii mei tot din import obțin medicamentele astea. Dan, un fost dealer, mi-a spus că, pentru că Valium are o valoare de stradă relativ mică, profitul e mic dacă nu vinzi în cantități industriale. Pe vremea când vindea Valium, cumpăra pastilele cu 20-30 de penny și le vindea cu o liră. Cumpăra cu miile de la utilizatorii de steroizi din Southampton, dar cei mai mulți clienți ai lui erau studenți: „Erau înnebuniți după ele, îi ajutau să doarmă și să-și păstreze calmul în sesiune."

Totuși, nu ai nevoie neapărat de dealer dacă vrei Valium sau Tramadol. Un raport al Comitetului de Chestiuni Domestice din decembrie anul trecut identifica o problemă: dependenții de medicamente se înscriau la mai mulți doctori de familie, ca să poată lua mai multe rețete. Raportul - care dezvăluia că în Mare Britanie există cel puțin 1,5 milioane de persoane dependente de medicamente pe rețetă - confirma că numărul deceselor cauzate de Tramadol, benzodiazepine și Diazepam (Valium) a crescut considerabil în ultimii ani și totuși, așa cum a spus parlamentarul Keith Vaz, „medicii de familie nu își confruntă informațiile ca să vadă câte persoane abuzează, de fapt, de sistem."

Și dacă doctorii de familie nu sunt îngrijorați de treaba asta, poliția nu e nici atât. Pe lângă dezvăluirea că mulți doctori de familie scriu rețete cu medicamente puternice pentru familia sau prietenii lor, raportul comitetului include și o declarație de la Poliția Metropolitană care susține că a descoperit șapte farmacii din Londra care vindeau medicamente cu rețetă la negru. Doar angajații de la trei dintre ele au fost reclamați și pedepsiți din cauză că, citez, „această problemă nu reprezintă o prioritate pentru poliție". Ceea ce are, cumva, sens - doar că în 2012 și 2013, în Marea Britanie au murit din cauza medicamentelor pe rețetă mai multe persoane decât au murit din cauza heroinei. Nu e problemă pe care să o putem ignora. Noi sau guvernul sau poliția.

E greu de stabilit câte dintre cele 807 de decese cauzate de medicamente pe rețetă în 2013 au fost accidentale și câte au fost supradoze intenționate. Totuși, despre un lucru putem fi siguri: atunci când iei zilnic astfel de medicamente, decizia de a-ți lua viața va fi încețoșată și neclară. George, un fost dependent de Valium din Sunderland, mi-a spus că medicamentul i-a distrus procesul rațional de gândire și a văzut cum te împing medicamentele spre sinucidere. „Te tâmpesc. Și lipsa asta de emoție m-a distanțat de cei mai apropiați dintre ei. Nu mai voiam decât să scap, să evadez."

Alix, o tânără de 25 de ani din Londra, a avut o experiență similară. „Am luat Valium, uneori împreună cu Lyrica, de dimineață până seara timp de trei luni, din ianuarie până în martie 2012." Mulți dintre prietenii ei luau medicamente pe rețetă, dar numai patru dintre ei luau zilnic. „Nu luam nimic în serios, mi-a spus ea. Fugeam din restaurante fără să plătim, furam din magazine ca distracție și conduceam beți rangă. Dacă iei Valium multă vreme, îți scade total anxietatea și nu-ți mai pasă de nimic. Nici nu-ți mai amintești nimic. Douăzeci și patru de ore trec ca o singură oră. Trece timpul fără să simți."

Ce e ironic e că, atunci când abuzezi de medicamente ca Valium, efectele medicale se inversează - ca atunci când iau uneori analgezice ca să pot dormi și mă trezesc cu o durere de cap îngrozitoare. Nick Barton, director al organizației Action on Addiction, mi-a spus că benzodiazepinele îi ajută de obicei pe oameni să-și gestioneze anxietatea, dar aceștia devin toleranți la substanță și au nevoie de o cantitate tot mai mare. Până la urmă, când renunță la medicament, rămân cu o anxietate și mai nasoală decât aveau la început. Alix mi-a confirmat că, după ce a renunțat la Valium, s-a simțit paranoică și psihotică. I se părea că toată lumea știa ceva ce ea nu știe. George își amintește și el că înainte nu suferea de anxietate, dar l-a apucat după ce a renunțat la Valium.

L-am întrebat pe Barton cum își tratează dependenții tineri de benzodiazepine în clinici. „Trebuie să afli la ce nivel consumă persoana. De multe ori, pacienții nici nu știu exact. Apoi le substitui medicamentul cu ceva care creează mai puțină dependență. Sevrajul include atacuri de panică și simptome psihologice severe precum depresia. E urât."

Oamenii mor pentru că sunt proști, mi-a spus Paul prin telefon din Cambodgia. E de bun simț să nu amesteci opiaceele cu alcoolul. Dar nu are dreptate. Nu e de bun simț, pentru că oamenii cu un creier ca al lui George sau a lui Alix sau al meu au făcut-o în trecut și o vor mai face din nou. Așa cum mi-a spus Barton, „pentru unii oameni e o distracție periculoasă, pentru că se poate transforma în dependență și pot ajunge la supradoză."

L-am întrebat dacă anumiți oameni sunt predispuși la dependență și mi-a spus că, deși un caz de abuz în familie îți poate crește șansele să devii dependent, răspunsul e „nu chiar". Dar cât am stat de vorbă cu George și cu Alix, mi-am dat seama că de fapt e foarte ușor să devii dependent. Amândoi se simțiseră invincibili, așa cum ne simțim toți, dar s-au putut opri din consum doar când au intervenit familia și prietenii și i-au internat, așa cum nu crezi că o să ți se întâmple ție niciodată.

„Am fost nervoasă când s-au băgat prietenii și mi-au sunat părinții", mi-a spus Alix. „Mi s-a părut ridicol, mă consideram adultă. Totuși, acum că mă uit în urmă, înțeleg de ce erau îngrijorați."

Ideea de a aborda un prieten despre care știi că are o problemă cu dependența de medicamente e înfricoșătoare. Probabil n-o să primești o reacție prietenoasă. Dar o să te simți mai bine că ai făcut ceva. Pentru că medicamentele precum Valium distrug multe vieți. Când își amintește de trecut, George spune că nu mai era el însuși. Ăsta mi se pare chiar paradoxul abuzului de medicamente. Luăm medicamente și droguri ca să ne alterăm starea naturală și apoi nu ne place persoana care am devenit. Barton descrie asta ca pe o neliniște socială generală, din cauza căreia simțim nevoia să introducem ceva chimic în corp ca să ne putem relaxa și bucura de viață.

Mi-a răsunat în cap o întrebare pe care i-am și pus-o: „Ce dracu' e atât de greșit la noi de simțim nevoia să irosim atâta timp ca să schimbăm felul în care ne simțim?" Sugestia lui a fost simplă: „Poate putem încerca să ne schimbăm starea fără medicamente?"

@MillyAbraham

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre dependență:
Bărbatul care vrea să-ți vindece dependența de internet Întrebarea zilei: Ce dependență te supără? Am cunoscut o dependentă de Tinder care e virgină Problema creșterii consumului de ketamină în Kenya