De ce durerile pre-menstruale pot fi atât de rele încât se confundă c-o boală psihică

Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor estimează că 85 de procente dintre femeile care au ciclu menstrual prezintă cel puțin un simptom al sindromului premenstrual (SPM). Conform Departamentului American de Sănătate și Servicii pentru Persoane, printre cele mai comune simptome se numără acneea, sânii umflați sau sensibili, durerile musculare, anxietatea și depresia. În cazurile mai rare, unele femei suferă și de o formă mai extremă de SPM, cunoscută sub numele de Tulburarea Disforică Premenstruală (TDPM).

Biblioteca Americană de Medicină descrie TDPM ca pe o formă severă de SPM care afectează sănătatea mintală într-un mod similar cu depresia și anxietatea. Conform Asociației Naționale pentru Sindromul Premenstrual din Marea Britanie, TDPM e tratat uneori cu suprimatori de ovulație și antidepresive. Deși TDPM-ul e o tulburare reală, nu există multe cercetări pe această temă, iar doctorii nu o diagnostichează ușor. Dar niște cercetări noi au asociat TDPM cu schimbările celulare.

Cercetătorii de la Institutul American al Sănătății au studiat celulele albe din sângele femeilor care aveau simptome de TDPM și din al celor care nu aveau aceste simptome și au stabilit că reducerea estrogenului și a progesteronului la femeile care sufereau de TDPM stopau total simptomele. După ce au studiat comportamentul acestor celule, cercetătorii au descoperit „dovezi celulare de semnale anormale la celulele din sângele femeilor cu TDPM și o cauză biologică plauzibilă pentru sensibilitatea lor comportamentală anormală la estrogen și progesteron", a explicat Peter Schmidt, unul dintre cercetătorii care au întocmit studiul.

Într-un interviu pentru Broadly, cercetătorul-șef al proiectului, dr. David Goldman de la Institutul American pentru Alcoolism și Abuz de Alcool, a zis că aceste descoperiri îi vor ajuta pe doctori să diagnosticheze corect TDPM-ul și să ia tulburarea în serios.

TDPM a fost adăugată oficial ca tulburare depresivă în Manualul de Diagnostică și Statistică a Bolilor Mintale în 2013. Dar aceste cercetări noi au plasat tulburarea pe același loc cu alte tulburări severe, a zis Goldman. Din experiența luin Goldman, motivul pentru care TDPM nu a fost până de curând recunoscută are legătură cu complexitatea identificării subtipurilor de boli psihiatrice.

Dr. Nanette Santoro, profesoară la Departamentul de Obstetrică și Ginecologie al Universității din Colorado, e de părere că astfel de cercetări sunt esențiale pentru diagnosticarea TDPM. Santoro a zis că descoperirea unei metode de a arăta că femeile cu TDPM reacționează diferit la hormoni e un fel de „sfântul graal" pentru medicii din domeniu. „Există dovezi abundente că hormonii circulanți la femeile cu TDPM sunt absolut identici cu cei ai femeilor fără TDPM." Santoro crede că noile descoperiri sunt un pas înainte pentru diagnosticarea TDPM.

Totuși, cercetătorii din spatele studiului cred că vor mai trece câțiva ani până când aceste descoperiri vor fi folosite corect pentru tratarea și prevenirea TDPM. Goldman crede că e nevoie de mai multe cercetări. Asta include și explorarea oricăror diferențe genetice dintre femeile diagnosticate cu TDPM și femeile care nu suferă de această tulburare, cât și analizarea mai multor tipuri diferite de celule.

Urmărește VICE pe Facebook . Traducere: Oana Maria Zaharia