​Șomeri și fericiți: Oamenii care au renunțat la job ca să trăiască din ajutoare de șomaj

Nu m-am angajat la ultimul job ca să fiu concediat. Am studiat ingineria și eram foarte motivat după absolvirea facultății. Abia așteptam să lucrez, mi-a zis Benjamin într-o cafenea din orașul francez Le Mans, unde s-a mutat după ce a plecat din Paris.

Benjamin are acum 31 de ani. În 2013, a fondat Sortirdutravail.org – un site pentru oamenii care vor să renunțe la job și n-au de gând să-și caute altul. Pe site-ul lui, le oferă trucuri practice celor care vor să supraviețuiască fără job într-o societate care se așteaptă să muncești.

Benjamin a lucrat peste program la o companie timp de doi ani și jumătate până a reușit să-și negocieze un program part-time. Aveam acolo un intern cu care șefii se purtau oribil. I-am ținut partea într-o situație și au început să se poarte urât și cu mine, a povestit el. Condițiile de muncă au devenit atât de groaznice încât și-a dat seama că singura lui șansă era să fie concediat. „Mai întâi am avut grijă ca toată lumea să-și dea seama că mi-am pierdut motivația. Apoi am început să fac greșeli majore. I-am dat e-mail unui deținător de acțiuni – cu șefii mei trecuți în cc – și l-am invitat la prânz să-i vorbesc despre problemele mele de la locul de muncă. Mi-au blocat contul în mai puțin de o oră." În noiembrie 2014, a fost concediat pentru purtare neplăcută și de atunci n-a mai avut un job. Nu pentru că nu și-a găsit, ci pentru că nici măcar n-a căutat.

Cum în Marea Britanie sunt 1,77 de milioane de șomeri, pare o nebunie să-ți părăsești locul de muncă doar pentru că nu-ți plac condițiile. Benjamin a fost numit de multe ori milog sau putoare, dar asta nu-l deranjează: „Acum am timp să ajut pe oricine cu orice – când cineva e bolnav sau deprimat sau are nevoie să-și mute mobila. Nu sunt niciodată obosit și sunt foarte mulțumit de alegerea mea. Dar fix asta îi enervează pe oameni – că o persoană tânără, care n-a suferit încă destul, a ales să nu mai lucreze și e mulțumită de alegerea ei." A zis că stilul lui de viață nu e o lovitură pentru plătitorii de taxe: „Nu consum mult și e posibil să revin la o anumită formă de muncă, dar încă nu am planuri sigure în acest sens. Tot ce știu e că mă simt mult mai viu și am nevoie de mai puține lucruri față de vremea în care munceam și câștigam mulți bani."

Benjamin nu e singurul care are părerea asta: Vincent (37 de ani) câștiga 4 800 de lire pe lună ca project manager în IT, așa că renunțarea la job a fost, pentru el, o schimbare radicală. Eram complet devotat companiei, dar am avut o cădere nervoasă în 2003. Am avut o tentativă de suicid, așa că mi-au dat concediu trei săptămâni. Mi-am revenit o vreme, dar, patru ani mai târziu, eram în aceeași situație. S-a angajat ca instructor de scuba diving în Egipt și a revenit în Franța un an mai târziu, cu o viziune asupra vieții total schimbată. „Am devenit anti-capitalist. Nu există nicio opțiune pentru mine decât să lupt împotriva sistemului." Acum își împarte timpul între activism și munca într-un sat: „Fac proiecte de permacultură, reconstruiesc acoperișurile caselor, construiesc sere din materiale reciclabile."

O vreme, a trăit din economii, dar azi trăiește din ajutorul de șomaj și din alte idei ingenioase. „Pentru că aveam bani mulți, nu reușeam să fac o schimbare radicală cu viața mea. Căzusem în capcana lor. Acum n-am bani aproape deloc și sunt mult mai fericit." Pentru a-și reduce și mai mult cheltuielile, plănuiește să se mute într-un camion: „Am nevoie de bani de țigări și alte mărunțișuri. De curând mi-am cumpărat o veioză. Dar încerc să mă distanțez de bani pentru că, imediat ce acțiunile mele se concentrează pe bani, simt că mă sufoc."

Claire (32 de ani), manager de proiecte europene, a renunțat la job și din motive politice: „Am început să iau distanță în timpul protestelor G8 și G20, care m-au făcut să mă întreb dacă ăsta e jobul potrivit pentru mine." A hotărât să-și ia o pauză și să călătorească o lună, dar nu s-a întors pregătită să-și reia munca. „Absența m-a ajutat să văd stresul angajaților și lipsa de sens a muncii. Mi-am dat seama că ne face nefericiți. Știam că viața mea nu trebuie să fie neapărat așa, că pot obține mai mult de atât. "

S-a înscris la un master de cercetare geografică. „Am început să simt că trăiesc din nou, așa că am hotărât să rămân șomeră încă un an. Nu m-am simțit foarte confortabil în primele trei luni de șomaj – mă mai apuca teama că nu fac ce trebuie. Mă tot întrebam dacă nu cumva sunt leneșă, dacă nu sunt o ratată, dacă sunt fericită cu adevărat stând degeaba în timp ce alții muncesc. Și mi-am dat seama că da, chiar sunt fericită. Acum nici nu-mi trece prin cap să revin la fostul stil de viață.

Și Elise (31) era dezamăgită de jobul ei, dar a găsit un compromis: „Timp de opt ani, am lucrat intermitent ca executiv în Relații Publice, cu perioade de șomaj plătit. În Franța, oamenii care își pierd jobul, primesc cam șaptezeci de procente din venitul pe care îl câștigau. Dar sunt anumite cerințe: trebuie să fii angajat cel puțin 122 de zile consecutive și să nu fii concediat pe motiv de indisciplină.

Acum Elise lucrează cât să adune un număr suficient de zile care să-i asigure un șomaj de șaptezeci de procente din salariu. Când termină banii ăia, revine la muncă. „Știu că nu sună bine când le spun oamenilor că lucrez ca să obțin șomaj." Părinții ei sunt îngrijorați că își irosește potențialul și de multe ori se simte stigmatizată când vorbește cu oamenii despre asta. „Dar de obicei, oamenii care au joburi full time mă cam invidiază. "

În ultimii ani, tot mai multe idei alternative la job au câștigat popularitate – de exemplu, Finlanda va încerca tactica venitului de bază universal anul acesta. Dar va mai dura ceva până când societatea se va îndepărta de ideea că meriți bani doar dacă te spetești muncind. Banii sunt încă importanți în societatea în care trăim, așa că, probabil, Benjamin, Vincent, Claire și Elise vor fi considerați milogi destulă vreme de acum înainte.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre joburi pe VICE:
Greșelile pe care le fac românii când vor să se angajeze
Crezi că ai un job de căcat? Să vezi cum e într-un depozit Amazon
Avantajele și dezavantajele unui job de vară, în România