De ce nu te poți abține să citești articole aberante despre cum să-ți schimbi viața

Nu sunt mândru de numărul de prieteni de pe Facebook. Cu mulți nici n-aș vorbi pe stradă, cel mai probabil – s-ar putea să fiu nevoit să mă prezint din nou – dar, oh, frate, cum devorez articolele pe care le distribuie.

Astea nu sunt niște articole obișnuite. Sunt articole de dezvoltare personală, genul ăla care te aruncă într-o spirală de autoevaluare. Chiar dacă am puține chestii în comun cu persoana care a distribuit articolul Cum Să-ți Distrugi Viața (Fără Măcar Să Observi), dacă are o poză cu o fată care se uită la o întindere de apă și are în descriere „prea adevărat”, atunci o să-l citesc.

O să-l citesc dacă are un număr semnificativ de aprecieri. O să-l citesc chiar și dacă nu are. O să-l citesc chiar dacă nu recunosc numele persoanei care l-a postat – poate sunt la un click distanță de găsirea fericirii. Dacă Matilda, redactor pentru diverse publicații online și pasionată de cai din Wisconsin, știe ceva ce eu habar n-am? Dacă toate întrebările retorice ale Matildei mă fac să-mi dau seama ce-mi lipsește?

Articolele de genul ăsta, care îți analizează și evaluează în permanență propria existență ca să-ți explice lucruri precum stările de anxietate, de ce ai fost urmărit/ă pe rețelele sociale sau de ce îți este teamă de propriile sentimente, sunt motivul pentru care site-urile de tipul Thought Catalog, promovate prin social media, au devenit populare atât de repede.

Nevoia de a citi articole stil ghid și cele care descriu primele experiențe există pentru că, așa cum a explicat pentru Time Chris Lavergne, fondatorul site-ului, „chiar și cei mai cinici oameni experimentează intens anumite lucruri”. Deci ce-i împinge pe mileniali să fie atât de indulgenți în privința sentimentalismelor?

Psihologul Munira Haidermota atribuie nevoia noastră permanentă de autoperfecționare unei hiper-conștientizări a propriei noastre imagini.

„Asta pare să fie, până la un anumit punct, un fenomen nou. Milenialii au fost crescuți într-o atmosferă de decizii luate la comun și relații egale, așa că este foarte important să folosim evaluările din partea altora ca pe un etalon pentru propriul nostru eu.” Haidermota spune că există „o încredere colectivă” în generația nostră care-i face pe mileniali să se simtă speciali.

„Sunt nativi digitali, iar asta-i face o generație sociabilă. Sunt de asemenea o generație care pune preț pe valoare, sunt oameni care au fost lăudați și protejați. Din motivul ăsta, nu le place să consume nimic în liniște. Ei examinează și compară.”

Caitlin du Preez, un trainer milenial pe probleme de viață, spune că alți mileniali apelează la ea pentru că nu sunt mulțumiți cu locul de muncă pe care îl au. Ea a observat că tinerii nu renunță la joburile care nu le aduc plăcere pentru că simt presiune din partea surselor externe, precum prietenii și familia.

Înmulțirea articolelor de genul Mi-am Dat Demisia Ca Să Călătoresc în feed-urile noastre pare să împărtășească acest sentiment, dar tipul ăsta de conținut nu este susținut de Du Prez.

„Cred că este important să-ți urmezi visurile, dar este la fel de important și să ai o metodă realistă cu pașii necesari pentru a ajunge acolo. Articolele de genul Mi-am Dat Demisia Ca Să Locuiesc în Barbados și N-am Fost Niciodată Mai Fericit sunt în regulă, dar dacă asta este ceea ce îți dorești, atunci ai nevoie de un plan ca să ajungi acolo.”

Du Preez crede că milenialilor le place să distribuie informații, care de obicei nu se materializează în acțiuni în viața reală. „În timpul Erei Digitale, când sunt atât de multe informații distribuite, avem nevoie să discernem din ce în ce mai mult ce e adevărat de ce e fals.”

Haidermota este de acord cu faptul că analizarea exagerată poate să fie istovitoare. „Supraanalizarea s-ar putea să ne împiedice să facem anumite acțiuni, căci suntem în căutarea soluției perfecte. Poate să aibă un efect paralizant asupra executării.”

Totuși, ambii experți spun că este o chestie pozitivă pentru bunăstarea mintală faptul că milenialii pun mai mult accent pe viața lor personală decât pe ambițiile profesionale, spre deosebire de generațiile anterioare. „Am observat că atunci când tinerii știu că sunt nefericiți în situația lor actuală, realizează că nu trebuie să facă aceleași lucruri ca părinții lor. Nu trebuie să rămână în situația aia timp de 30 sau 40 de ani”, spune Haidermota.

Afinitatea noastră pentru autoevaluare și autoperfecționare ne face să fim oameni mai buni, consideră Haidermota și Du Preez.

„Milenialii au fost descriși uneori ca generația eu, eu eu, obsedați de propria persoană și narcisiști”, spune Haidermota. „Dar asta îi face și să aibă opinii mai progresiste și să valorifice diversitatea. Sunt pasionați de egalitate și conștienți de autoperfecționare, într-un fel în care să nu jignească anumite grupuri specifice sau valori.”

Du Preez mai spune și că autoexplorarea prin comparație este o modalitate de-a face față presiunii sociale extreme care a fost impusă de predecesorii noștri. „Cred că sistemul a fost creat pentru câștig personal și putere, cu foarte puțin accent – sau deloc – pe sustenabilitatea mediului sau pe sănătatea mintală.”

„Vedem în mass-media că milenialii sunt deseori atacați pentru că nu calcă pe urmele generațiilor anterioare, dar bravo lor pentru că schimbă chestiile pe care trebuie să ne concentrăm. Pe explorarea propriilor sentimente… și pe dorința de a fi diferiți.”

Articolul a apărut inițial pe VICE RU.