Am fost actriță de filme porno în epoca de aur a industriei când toți eram ca familie

Înainte ca internetul să ilumineze semnul „deschis 24/7” pentru fiecare dorință pe care sperai să o satisfaci, a existat Epoca de Aur a Pornografiei. În anii dintre ascensiunea filmelor cu exploatare sexuală din anii 60 și distribuția în masă a clipurilor hardcore făcute acasă în anii 90, industria porno avea toată splendoarea și prosperitatea Hollywood-ului fără legalitate. 

Era „porno chic” a anilor 70 a pus bazele unui apetit comercial și critic pentru erotica cu lansarea filmelor precum Deep Throat și Last Tango in Paris, permițând astfel actrițelor porno ca Annette Haven și Vanessa Del Rio să ajungă în mainstream. În anii 80, industria s-a schimbat la modul turbo și a început să acopere cinematograful indie „de bun gust” ca să devină o piață proprie în plină expansiune. 

Producțiile cu buget mare, agențiile de talente profitabile, precum Jim South's World Modeling, și un stil de viață strălucitor și rapid au atras deopotrivă tineri bărbați și femei, iar până la mijlocul anilor 80 devenise la fel de extravagant și de prezent ca orice altceva din cultura pop. Studiourile mamut precum Vivid Entertainment au devenit nume cunoscute, în timp ce noile ceremonii, cum ar fi Premiile AVN, au adus covorul roșu și au plusat pe cuvânt sex din mantra „sex, droguri și rock'n'roll” a excesului din anii 80. 

Mulți performeri porno din perioada aceea descriu industria ca fiind ca o familie. Înainte ca anii 90 să facă pornografia disponibilă gratuit online, inundând piața și reducând bugetele de producție, talentele erau puține și seturile restrânse. Deși Vivid avea un panou publicitar cu fete pe Sunset Boulevard și staruri precum Christy Canyon și Ginger Lynn treceau în mainstream, existau o mentalitate de rebeliune și un sentiment de camaraderie printre actori și echipă. Revistele împachetate în plastic și Polaroidele de trei la 50 de dolari de la meet and greet sunt departe de epoca actuală a gifurilor BJ și a token-urilor pe Chaturbate - deși cu siguranță nu sunt lipsite și ele de controverse. 

Pentru a dezvălui mai multe despre fluctuațiile afacerii porno din anii 80, actrița veterană Ginger Lynn ne-a povestit despre viața și cariera sa. Acest eseu a fost condensat și scurtat dintr-un interviu acordat producătorilor Sex Before the Internet, un nou documentar de la VICE.

Am crescut în Rockford, Illinois, și exista un mic cinematograf porno la periferia orașului. Aveam 19 ani și am fost împreună cu iubitul meu să vedem un film. Îmi amintesc că stăteam pe scaune și când a apărut pe ecran Vanessa del Rio am simțit fiori pe șira spinării. Am fost mereu o persoană sexuală, dar să văd o altă persoană pe film care făcea sex a fost pur și simplu extraordinar. M-am gândit că Ăsta e cel mai mișto lucru pe care l-am văzut vreodată.

N-am crezut niciodată totuși că voi intra în industria filmelor pentru adulți. Am crescut jucând piese de teatru în garaj la mine unde cântam și dansam. Vecinii mei erau backup singers și ceream o sumă minusculă oamenilor care veneau să ne vadă. Am vrut dintotdeauna să fiu în fața camerei. Am vrut să locuiesc în California și să fiu un star, dar când am vâzut-o pe Vanessa pe film, nu m-am gândit că vreau să fiu ca ea. Doar m-a excitat. 

Am intrat în industrie când mai aveam puțin și împlineam 20 de ani. Lucram 70 de ore pe săptămână pentru foarte puțini bani. Lucram la o companie de aviație de la șase dimineața la zece și apoi de la 11 la șase eram assistant manager la un magazin de discuri Musicland. Iar noaptea lucram într-un bar. Mă gândeam: „Sunt drăguță, sunt în California, pot face ceva. Pot face mai mulți bani.” M-am uitat pe Orange County Register și am văzut un anunț pentru modele care plătea într 500 și 5000 de dolari pe zi. Am sunat, iar un tip pe nume Jim South a răspuns, mi-a zis „darling” și să vin a doua zi. 

Jim South era proprietarul World Modeling - îmi amintea de un imitator foarte prost al lui Elvis, cu perciuni mari și o freză pompoasă. Am intrat la el în birou și mi-a cerut buletinul. Era septembrie 1983. Mi-a spus „Trebuie să-ți facem niște Polaroide” și m-a dus într-o cameră cu un panou fals, pereți din lemn, un covor și un scaun mare împletit. Mi-a cerut să-mi dau hainele jos. N-aveam absolut niciun fel de probleme să fac asta. Nu am fost niciodată rușinată și jenată. Am fost mereu confortabilă cu corpul meu. 

Jim mi-a făcut trei sau patru Polaroide și ne-am întors la el în birou. Le-a pus pe o șină mare, plină de poze cu femei în ordine alfabetică. Pe pereții biroului erau o mulțime de fotografii cu femei frumoase: Marilyn Chambers, Hyapatia Lee… deși nu știam pe atunci cine erau ele. Jim s-a uitat în sus și a zis „Astea sunt fetele de la panou” și eu i-am zis „Vreau să fiu o fată de la panou”. Ele erau tipele faimoase și eu îmi doream atât de mult să fiu ca ele.

Într-o zi eram în biroul lui Jim, iar o femeie stătea acolo într-o rochie lungă albă, fluidă, similară cu cele din Little House on the Prairie. Avea o țigară în mână și un scenariu în poală și-și lingea degetele când dădea pagina și citea dialogul cu voce tare. M-am gândit că „Asta e cea mai frumoasă, elegantă, inteligentă și articulată femeie pe care am văzut-o vreodată.” Am întrebat-o dacă făcea filme porno și mi-a zis că da. Nu mă așteptam ca un star porno să arate așa.

Am ieșit la prânz și i-am pus toate întrebările: cum e, ce faci, ce nu faci, câți bani ceri? Mi-a răspuns: „Primesc o mie de dolari pe zi. Primesc aprobarea scenariului. Primesc aprobarea distribuției. Nu fac decât sex obișnuit fată cu fată și băiat cu fată. Dacă e ceva mai mult cer bani în plus. Cer cinci mii de dolari pentru anal și dacă nu mă simt confortabil s-o fac, n-o fac.” Și atunci mi-am dat seama că pot și eu să fac asta. 

M-am întors la Jim South și i-am cerut toate lucrurile alea… iar Jim se tăvălea pe jos de râs. Mi-a spus: „Iubito, nu! Nu poți începe de acolo. Nimeni nu începe de acolo. Ea e una dintre cele mai mari staruri porno din industrie.” Și i-am zis că atunci n-o fac. 

Două săptămâni mai târziu, un cuplu - David și Svetlana Marsh - era în biroul lui Jim și făcea două filme pe insula Kauai cu un buget de 250 de mii de dolari. Au vrut ca eu să joc unul dintre rolurile feminine principale și am spus da. Au fost de acord cu toate regulile mele. N-am fost nesimțită sau snoabă, ci doar aveam zona mea de confort și atâta timp cât stăteam acolo, știam că voi fi ok. 

Unul dintre momentele mele preferate a fost înainte să fac acel prim film. Eram cu toții în avion, pe la vreo 30 de oameni, actorii și echipa. Era o producție mare și-mi amintesc că mă uitam prin avion și mă gândeam „O să fut acea persoană, o să o fut pe asta, o să am ocazia să-i sug pula, o să pot să-i ling pizda.” Și a fost pur și simplu un moment de libertate - să știu că, din punct de vedere sexual, voi putea să fac orice voiam și că era ok. 

Industria pe atunci chiar se simțea ca o familie. Erau doar 50 de persoane în toată industria și asta includea actorii și echipa de filmare. A fost o relație care s-a dezvoltat între noi toți. Eram ca niște rebeli ai acelei perioade fiindcă era ilegal să filmăm. Îmi amintesc că eram pe un set foarte minimal și făceam o orgie când a bătut cineva la ușă. A intrat poliția, dar nu ne-au închis. Îmi amintesc că noi toți, 20 de persoane, ne ascundeam goi în spatele unei plante mici.

Am fost în industrie din septembrie 1983 până în februarie 1986. Mi-am anticipat întotdeauna scenele, filmele, partenerii, ce voi face, dialogul. Abia așteptam totul. M-am trezit într-o zi și tocmai ce-mi cumpărasem prima mea casă. Era în Beverly Hills: Madonna, Kelly Preston și Dolly Parton erau vecinele mele. Atunci m-am gândit: „Sunt șmecheră. E grozav”. Dar m-am trezit într-o dimineață în casa asta frumoasă pe care o cumpărasem și, în loc să zic „da! Azi o să sug pula!”, mi-am spus „Nu mai vreau să fac asta. Am terminat.” Mi-am amintit de tipa aia din biroul lui Jim South care mi-a spus să nu fac niciodată nimic cu care nu sunt confortabilă și am avut un sentiment nasol. 

Mi-am făcut un comeback în 1999, iar singura nesiguranță pe care am avut-o n-a fost competiția cu fetele care erau mai tinere decât mine, ci competiția cu mine. Cum mă voi mai ridica la rangul de acum 13 ani?

Una dintre cele mai mari frici ale mele când m-am întors în industrie a fost că nu va mai fi la fel elegant și de minunat, fiindcă trecuse mult timp. Tipele nu mai făceau filme, ci scene. Am făcut 483 de scene și era o diferență între școala veche și cea nouă, dar tot am avut prestanță. Am avut propria mea rulotă, am fost tratată cum era tratată Ginger Lynn la ceremoniile de premii pe vremuri, iar toată lumea a fost minunată. Pasiunea era acolo, dar elementul de familie lipsea. 

Anii 80 au fost epoca de aur a pornografiei. Toată lumea era tratată atât de bine și eram așa de apropiați, pur și simplu frumos. Am făcut 76 de filme și peste 40 dintre ele au fost trase pe film de 35mm. Erau producții imense cu bugete mari și camere reale. 

Internetul a răpit bucuria de a vedea pentru prima oară un film porno, de a lua o casetă video sau un DVD acasă și să le bagi în dvd player. Dintr-odată poți vedea orice vrei tu, oriunde, oricând. A devenit o afacere - și la începuturile carierei mele era o afacere, dar era mai distractivă, iar în final a devenit mai multă muncă decât distracție.