Jocurile astea din Japonia îi fac pe oameni să nu mai iasă la dating

Jocurile bishōjo ultra-interactive devin puțin cam prea reale, iar asta e o problemă. Ca român, probabil te-ntrebi ce doamne iartă-mă sunt astea, și nu ești singurul.

Pentru neinițiați, jocurile bishōjo (care înseamnă „jocuri de fete drăguțe”) sunt jocuri video care implică interacțiuni sexuale sau romantice între jucător și personajele din joc. Sunt populare printre fanii înrăiți de anime încă din anii ‘80, dar de atunci au intrat în mainstream.

Deși la început au vizat doar bărbații, acum există genuri dedicate femeilor și comunității LGBTQ. 

În jocurile Web3, jucătorii pot colabora ca să formeze aceste lumi și să creeze jocuri unice și experiențe de storytelling personalizate. De exemplu, jucătorii pot acum să cumpere și să-și personalizeze spațiul virtual și să-și construiască propriile medii.

Pot, de asemenea, să creeze și să-și arate propriul conținut, cum ar fi galerii de artă, festivaluri de muzică și prezentări de modă, pe care să le monetizeze prin NFT-uri. În timp ce tehnologia blockchain continuă să evolueze, te poți aștepta ca genul ăsta de funcționalități să apară și în jocurile bishōjo, astfel încât să genereze experiențe imersive pentru date-uri. 

„Poate fi o buclă nesfârșită și cred că într-acolo ne îndreptăm — către un loc în care jocul nu trebuie să se termine și în care toată lumea poate participa”, spune Patrick W. Galbraith, un antropolog și profesor asociat la Universitatea Senshū din Tokyo și autor al mai multor cărți despre cultura otaku.

VICE s-a întâlnit cu el în hubul otaku din Tokyo, Akihabara, unde a explicat că aceste jocuri creează realități paralele fictive care pot fi populate și explorate de jucători și oferă un sentiment de escapism și scufundare în lumi romantice alternative.

Există de asemenea progrese în realitatea virtuală. De exemplu, utilizatorii pot interacționa cu un model 3D de iubită virtuală, pe nume Sakura, într-un mediu realist. Jocul folosește tehnologia avansată de urmărire a mișcării pentru a simula interacțiunea fizică cu personajul virtual, și astfel permite jucătorilor să aibă o experiență de joc foarte realistă. 

„Nu va mai fi o fată pe ecran, ci una care stă lângă tine în timp ce porți un headset VR sau ai niște lentile speciale”, a explicat pentru VICE Sara Guisto, o fană a jocurilor din Tokyo, care face parte din echipa unui influencer virtual popular. 

Deși astea sunt lucruri impresionante din punct de vedere tehnologic, unii sunt îngrijorați de ce s-ar putea întâmpla când linia dintre realitate și fantezie continuă să se estompeze. 

În 1986, jocul 177 a fost criticat pentru conținutul său violent și erotic. Această reacție, împreună cu cele împotriva altor jocuri video similare, a condus în cele din urmă la stabilirea unui sistem mai cuprinzător de clasificare a jocurilor video numit Computer Entertainment Rating Organization (CERO) în 2002, care a avut ca scop reglementarea și evaluarea jocurilor video pe baza conținutului și cât de adecvate sunt pentru diferite grupe de vârstă.

Cu toate astea, sistemul s-a confruntat și cu critici pentru că nu este suficient de strict în ceea ce privește violența și conținutul sexual. 

Acum, criticii spun că noile tehnologii din jocurile bishōjo ar putea exacerba și mai mult dependența și problemele jucătorilor vulnerabili, în special publicul mai tânăr. Jocurile astea sunt cunoscute pentru natura lor extrem de captivantă, cu povești în care jucătorii pot să se implice emoțional. În același timp, conținutul sexual al acestor jocuri tinde să distorsioneze realitatea și să creeze stereotipuri nerealiste. 

„Portretizează femei ideale care sunt submisive, au sâni și șolduri mari și sunt mereu interesate de tine, ceea ce probabil este doar o șansă de unu la sută în viața reală, în timp ce în joc e de sută la sută”, a spus Guisto.  

Unii jucători au mers atât de departe încât să renunțe la relațiile din viața reală. 

„Unora dintre prietenele mele care joacă jocuri otome (jocuri care simulează dating-ul pentru femei) le e greu să iasă cu bărbați fiindcă au deja iubitul perfect pe computer sau pe telefon. Observ că au mai puține relații decât celelalte prietene de-ale mele care nu sunt obsedate de iubiți 2D”, a spus Guisto.

În 2018, un bărbat a ajuns subiect de știri după ce s-a căsătorit cu o hologramă a divei virtuale Hatsune Miku. A cheltuit în jur de 18 mii de dolari ca să închirieze sala, să cumpere un costum și să creeze certificatul pentru ceremonie. Deși căsătoria nu e legal recunoscută, el a spus că a simțit mereu o conexiune reală cu personajul virtual în vârstă de 16 ani și că speră ca nunta lui va ajuta la conștientizarea izolării sociale din Japonia. 

„Unii oameni care joacă genul ăsta de jocuri s-ar putea să aibă o conexiune limitată cu fetele reale. S-ar putea să interacționeze cu femei numai prin jocurile bishōjo și să învețe cum să relaționeze astfel cu celălalt gen”, a explicat pentru VICE Yasushi Harada, jucător de jocuri bishōjo.

Unii văd lucrurile diferit. Mulți dintre fanii genului spun că se mențin conectați la realitate și că folosesc jocuri bishōjo ca antrenament pentru date-uri IRL. „Majoritatea jucătorilor pot învăța prin bishōjo și să facă greșeli (virtuale și inofensive)”, a spus Yasushi. 

Pentru Galbraith, totul ține de setarea limitelor. 

„Trebuie să înțelegi diferența dintre ficțiune și realitate”, a spus el. „Devine chiar și mai important atunci când liniile dintre cele două se estompează și compromit experiența de joc. Studiile despre învățarea socială au arătat că putem să creionăm și să insistăm asupra acestor linii.”