Fotografii cu străini de pe Tinder care se prefac că sunt în relații serioase

„Mi-am încercat norocul pe Facebook, Instagram și Tinder. Am dat la swipe dreapta și stânga până mi s-a făcut rău”, spune Marie Hyld despre experiența ei cu agățatul în era digitală. Fotografa de 24 de ani crede că natura superficială a social media a schimbat felul în care interacționăm cu oamenii în viața reală. Un exemplu concret e felul în care cultura agățatului a evoluat: Te chinui să păstrezi imaginea perfectă de pe Tinder chiar și-n realitate, ceea ce înseamnă că e mai greu să fi deschis și prezent la întâlnire, spune ea. Ideea asta a dus la proiectul Lifecontruction, o serie de portrete intime cu străini de pe Tinder.

Pentru început, Hyld și-a reactivat contul de Tinder și l-a adaptat proiectului. Și-a trecut în descriere că e interesată să cunoască persoanele cu care are „match” ca să le fotografieze ca pe niște cupluri îndrăgostite sau în relații de ani de zile. A specificat că imaginile vor fi publice, așa că dacă aveai „match” cu ea, semnai deja contractul pentru proiect. „M-am apucat să dau swipe după swipe și am fost uimită să văd persoanele care au fost de acord cu ideea mea. Aproape că m-am potrivit cu toate. Și toate voiau să participe.”, își amintește ea.

În partea stângă a imaginii, Hyld a notat cât timp a durat întâlnirea din momentul în care s-au văzut pentru prima dată și clipa când le-a făcut poze intime. Broadly a stat de vorbă cu Hyld să afle mai multe despre proces.

Broadly: Aveai o imagine clară în minte despre cum voiai să-i fotografiezi înainte să-i vezi?
Marie Hyld: Mă las inspirată de obicei de context. Nu eram familiară cu locul înainte să ne întâlnim. Și asta a fost o parte mișto a proiectului. Nu știam în ce mă băgam. Nu puteam planifica nimic, așa că mă mulam pe situație. Una dintre cele mai mari ambiții ale mele cu proiectul ăsta a fost să mă las purtată de val.

Cred că ne lipsește fix partea asta de confruntare, nu suntem prezenți în interacțiunile noastre. Mi se pare că-i din ce în ce mai rău, iar social media e de vină pentru asta în mare parte. Ironia e că proiectul meu n-ar fi existat fără Tinder.

Mi-au rămas în cap două imagini, una cu tine și perechea ta de pe Tinder în latex. Cum de ați ajuns în punctul ăla?
Dacă-mi amintesc, numele lui pe Tinder era „Mr. BDSM” și mi s-a părut tare că a fost dispus să fie el însuși cu mine. Plus că simțeam nevoia unui moment șocant în serie, ceva revelator, în care o persoană pur și simplu vrea să fie vulnerabilă. I-am zis că nu mă pasiona BDSM-ul, însă lucram la proiectul ăsta.

Când a deschis ușa, era îmbrăcat normal, însă avea în picioare șosete din latex. Mi-a arătat dulapul lui care dădea pe afară de latex. Mi-a oferit un costum care-i aparținea unei foste. A trebuit să-mi dau cu ulei ca să intru-n haine. Apoi a făcut și el asta, după care am râs de ne-am spart. Mi-a arătat și gaura din costumul lui pe unde trebuia să-i iasă penisul și am vorbit despre cât de greu poate corpul să respire într-un costum atât de incomod. Am făcut o poză pentru mama, pentru că-și făcea griji că vizitez un bărbat pe care nu-l știam. Asta s-a întâmplat într-o marți după-amiază și am făcut-o doar pentru că voiam să-ncerc și așa ceva.

Mi-a mai sărit în ochi cea cu tine călare pe partenerul tău în fața calculatorului. De ce ai ales cadrul ăsta?
Lui chiar îi plăcea să se joace pe calculator. Tot apartamentul lui era decorat și gândit pentru așa ceva. Mi-am zis că chestia asta va însemna mult în relația noastră ipotetică. A fost unul dintre momentele alea când m-am lăsat inspirată de ce am găsit în jurul meu.

O altă versiune a articolului a apărut și pe Broadly Danemarca. A fost editat și condensat.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.