Cum am încercat să mă îmbogățesc cu niște țigări electronice

Articolul a apărut pe VICE US.

Nici nu vreau să mă gândesc la câți bani am cheltuit pe nicotină. Când am început să fumez Pall Mall în Florida, un pachet costa patru dolari. Când m-am lăsat de fumat, deja locuiam în New York, iar pachetul costa triplu.

La fel ca mulți alți oameni, am trecut de la țigări la vapat, mai exact acele device-uri pe care le încarci la USB. La momentul respectiv am crezut că o să economisesc bani, dar nici acum nu mi-e foarte clar dacă chiar așa a fost. În schimb, deseori simțeam că doar am schimbat o dependență costisitoare cu alta. De atunci, am decis să mă las și de țigări electronice, după aproape doi ani de zile în care am băgat bani în startup-ul ăsta. Știu că eu sunt singura responsabilă, dar tot mă enervează.

Singura modalitate prin care aș putea să îmi acopăr pierderile, am decis eu recent, ar fi fost să devin acționar pe treaba asta. Compania Juul Labs are o valoare ce atinge 16 miliarde de dolari, o sumă măricică pentru o companie care de abia a lansat de câțiva ani produsul de bază. Dacă aș putea ignora procesele în care adolescenții au devenit dependenți de Juul, represiunea din partea FDA și dovezile din partea autorităților, cum ar fi din partea procurorului din Massachusetts, iar dacă aș face abstracție de moralitate, aș putea să fac o grămadă de bani, m-am gândit eu. Singura problemă era că nu aveam motivația (sau capacitatea pulmonară) să fiu genul ăla de persoană care face mii de dolari doar vapând pe YouTube, iar Juul este o companie privată, care nu este tranzacționată la bursă.

Asta îmi trecea prin cap în perioada în care am descoperit o altă informație delicioasă: „printre acționarii actuali ai companiei Juul se numără și Tiger Global Management și firma de investiții Fidelity Investments, conform declarațiilor publice”, a scris Bloomberg într-un articol din iunie.

Ca investitor laic, al cărui raport de finanțare personală nu prea intră în domeniul speculațiilor Wall Street, nu știam ce formă de divulgare s-a obținut din informațiile respective și nici câți alți acționari nu au fost menționați. (The Wall Street Journal a remarcat că printre alți investitori se numără și firma de capital de risc Tao Capital). Dar după ce am citit acele cuvinte am simțit ca și cum am găsit cheia, care mi-ar fi permis să investesc în device-ul ăla mic.

Entuziasmată de vânătoarea mea pentru bogățiile Juul am decis să întreb experți din lumea ocultă a marilor finanțări ca să-mi explice cum aș putea să mă bag și eu. Ce a urmat m-a iritat și mai mult decât că am dat o grămadă de bani pe nicotină.

Prima oară am încercat să contactez direct compania Juul, ca să mă ajute să învestesc în dezvoltarea lor aparent constantă, dar n-am avut nicio șansă. Nu mi-au răspuns așa prompt cum mă așteptam, dar de ce ar face-o? Și mai ciudat, un expert în finanțe mi-a trimis niște baliverne despre elitismul investițiilor instituționale. Eu am înțeles scepticismul acestor oameni, dar faptul că voia să-mi vândă informația nu mi-a căzut bine.

Până la urmă, printr-o recomandare, am dat de o lucrare, intitulată „Investiții în fonduri mutuale în companii private". Două dintre autoarele studiului mi-au spus că suspiciunea mea nu era exagerată: mai mult sau mai puțin, eram complet blocată din a mă îmbogăți de pe urma Juul, deoarece nu făceam parte din clasa financiară. Mai exact, când am întrebat-o pe co-autoarea Michelle Lowry, profesor de finanțe de la Universitatea Drexel din Philadelphia, cum aș putea să mă implic ca acționar, ca Tiger Global Management, ea mi-a spus că nu aș putea, deoarece nu sunt un investitor „calificat” sau „acreditat”, practic cineva care a câștigat mai mult de două sute de mii de dolari în ultimii doi ani și nu are de gând să se oprească aici.

Așa cum mi-a explicat și ea, Comisia de Securitate și Schimb Valutar (SEC) are alte reguli de transparență, pentru diferite fonduri existente. Fondurile speculative, care teoretic diminuează riscul prin asumarea unor poziții atât pe termen scurt, cât și lung, dar care implică deseori un comportament riscant, se trag de la niște oameni bogați care cred că știu ce fac sau cel puțin nu riscă să-și piardă cămășile de pe ei la poker. De multe ori, ei sunt cei cărora li se permite să facă chestiile astea publice.

Însă fondurile mutuale sunt obligate să divulge mai multe informații despre acțiunile lor. De aceea Fidelity Investments a fost o opțiune atrăgătoare, deși cu un risc mai mic ai parte și de o recompensă mai mică.

„Fondurile mutuale sunt limitate la o investiție de maximum 15% din valoarea activului net în aceste firme private", a avertizat Lowry. „Dacă te duci și cumperi acest fond Fidelity, poate 95% din ceea ce cumperi intră în firme publice și doar un mic procentaj merge la Juul sau Airbnb sau Uber sau genul ăsta de startup-uri".

Necumpătată, am decis să arunc o privire pe site-ul corporației. Am tastat „JUUL” și nu mi-a luat mult să găsesc un fond care enumera compania printre cele mai bune zece acțiuni. Totuși, un agent de presă de la Fidelity a clarificat într-un mail că fondul nu era disponibil pentru investiții, ironic, din partea altor fonduri mutuale. Între timp, o altă căutare Fidelity mi-a arătat că erau peste zece mii șase sute de fonduri mutuale în ofertă, pe care ar fi trebuit să le iau la puricat.

Însă ce-am învățat din discuția cu Lowry e că, dacă vrei să ai o idee despre investițiile din cadrul unui fond mutual, atunci caută pe Google numele fondului plus termenul „CIK” (Central Index Key), o serie unică de identificare. După ce o găsești, poți introduce seria într-o bază de date SEC, denumită Electronic Data Gathering, Analysis and Retrieval system (EDGAR). Din lista de formulare care apare, caută-l pe cel mai recent, etichetat N-Q, care e practic un raport trimestrial. Poți să-l răsfoiești ca să-ți faci o idee de valoarea fondului.

Deși procesul e ușurat de nivelul de cunoștințe tehnologice, e ușor de replicat. Dar dacă tu, la fel ca mine, nu știi decât numele acțiunii și nu al fondului?

„Cel mai pe scurt pot să spun că e foarte greu”, a răspuns cealaltă co-autoare a lucrării mai sus menționate, Yiming Qian, profesor de afaceri de la Universitatea de stat din Iowa. Dar chiar când eram pe punctul de a încheia conversația telefonică înfrântă, Qian a făcut o magie. Se pare că, deși nu am avut bani, cu abilitățile lui Qian de programare și o cunoaștere detaliată a bazelor de date, am găsit.

În primul rând, ea mi-a spus despre un site, Crunchbase. Cât timp eram în telefon, ea m-a pus să intru pe site și să caut „JUUL Labs”, care a generat o grămadă de informații despre companie, inclusiv detalii despre investitorii de capital de risc. Dacă dai click pe unul, poți găsi un link cu un formular SEX, cunoscut drept Form D. Ăsta e documentul pe care-l înregistrezi când de abia ți-ai înființat compania, spre deosebire de o firmă care deja are o ofertă publică de acțiuni. Cel mai important e că poți căuta la secțiunea 9 din formular D, care a arătat că numai tipurile de acțiuni mobile oferite de Juul Labs, cel puțin în această ultimă rundă de finanțare, au fost în capitaluri proprii.

Cu informația asta, Qian a putut să caute prin toate unitățile CIK de la Fidelity, care conțineau fonduri fonduri de capital gestionate în mod activ, să le introducă pe fiecare în EDGAR și să scoată raportul pe care îl căutam.

Când m-am uitat pe raport și am reperat compania Juul, am observat că doar un mic procentaj din portofoliu de acțiuni Fidelity OTC stătea în „tutun” și doar un subgrup din asta era investit în compania pe care eu o căutam, în comparație cu, să zicem Philip Morris International Inc. Teoretic, și eu, și tu am putea căuta fondul cu simbolul FOCPX, și să cumpărăm acțiuni destul de ușor. Dar nu era foarte clar cât de bună ar fi investiția unei sume modeste de bani într-un fond masiv cu o bucățică microscopică din Juul.

Cu excepția unei sume mari de bani care să pice din cer și să-mi permită să dețin sau să investesc într-un fond de investiții sau o societate de capital privat, să-mi recuperez banii înapoi de la Juul părea aproape imposibil. Cu toate astea, Lowry mi-a spus să fiu recunoscătoare cu orice rest pe care l-aș apuca după evaluarea enormă a companiei de vapat. Ea mi-a explicat că fondurile mutuale sunt populare față de societățile de capital privat. De abia acum au început să intre în acest sector, ceea ce oferă cetățenilor o șansă de „expunere”, așa cum spun afaceriștii.

„Dacă ai o mie de dolari să investești și consideră că Juul o să fie un succes total, poți investi în compania ta preferată? Răspunsul este «nu»", a spus ea. „Poți să ai parte de o fărâmă de expunere? Da, poți. Depinde doar de perspectiva ta.”

Urmărește-o pe Allie Conti pe Twitter.