Tot ce s-a întâmplat pe scena muzicală din România în februarie

Februarie a fost luna îndrăgostiților și a stresului care vine la pachet cu toată treaba asta. Dacă ești combinat cu cineva, ai avut de cumpărat cadouri care de cele mai multe ori nu se ridică la nivelul așteptărilor. Dacă ai fost single, e trist și știi bine asta, oricâte cadouri ți-ai face ție însuți. Nicicum nu-i bine, așa că, decât să iubești o persoană, mai bine iubești muzica. Ea nu te va lăsa niciodată la greu. Și cel mai bine e să iubești muzica din România, pentru că ai de unde să alegi.

Așadar, iată ce s-a întâmplat pe scena muzicală din România în februarie:

Abia a început a treia lună din an și deja au apărut materiale solo de la trei membri Șatra B.E.N.Z. Toate în anticiparea materialului O.S.O.D. IV, albumul cu numărul trei din discografia lor, care e atât de bun încât au sărit o cifră și au trecut direct la patru. După Cocktail-ul lui Keed și Înainte Nosferatu de la NOSFE, a apărut și Trendsetter, promovat pe pagina oficială de Facebook drept „ultimul album rap” de la Killa Fonic. Declarația asta a băgat în boală mai mulți fani, care s-au panicat la gândul că Lamă Fină se retrage.

Așa se întâmplă când judeci o carte după copertă sau, you know, un album fără să-l asculți. Trendsetter e o revenire la rădăcinile lui Killa. El, la fel ca foarte mulți trapperi de azi, a crescut cu rap, iar pe piese ca „Gangster” sau „K P Vremuri” o dă la fel ca artiștii care l-au influențat. Nu lipsesc nici experimentele, vezi „Al Jazeera” sau auto-tune-ul pe „Cum vreau io”.

La fel cum zice și numele materialului, Killa Fonic e un trendsetter. Întotdeauna face ce vrea, indiferent de ce așteaptă lumea de la el. În decembrie a scos EP-ul Emotiv Munteana, unde a jucat rolul unui extraterestru. Un fel de Ziggy Stardust al trap-ului românesc. Acum a scos ceva dedicat rap-ului cu care a copilărit. Niciodată nu știi ce-i în capul lui acoperit de dread-uri. Ăsta e și motivul pentru care e un trendsetter și noi așteptăm turbați următorul fresh de la Skinny Pesci.

Noul album de la Zmoalăcazan e un colaj sonor cu atâtea elemente încât ai nevoie de cel puțin zece audiții ca să prinzi măcar vibe-ul și să înțelegi lumea pe care o creează din bucăți de pop-culture autohton. Mesajul, dacă există unul, nu o să reușești niciodată să-l înțelegi. Nici nu te băga la provocări de genul. Zmoalăcazan se simte. E genul ăla de muzică pe care te spargi și revii la realitate când auzi un „name drop” familiar.

Ca să înțelegi exact câte informații comprimate găsești pe material, un exemplu ar fi piesa „Cal”, unde apare un sample din Nelson Mondialu, care zice „Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc că te uiți pă frigiderul meu”. Nelson mai apare de câteva ori pe material. Pe lângă asta, aici găsești rime despre submarine sovietice, curvele din Alba Iulia, fotbalistul francez Ousmane Dembélé sau dacă e posibil să dresezi o vacă surdă. La un moment dat vei auzi și versul „dacă s-ar fute Marilyn Manson cu Oreste”. Și acum o să rămâi cu imaginea aia în cap toată ziua.

Acum câțiva ani, clujenii de la Lights Out erau speranța dream pop-ului românesc. După un EP și un album, the lights were indeed out. Deodată, fără un anunț oficial, trupa și-a încetat activitatea. Am oftat, dar nu m-a surprins, pentru că-n România au fost multe trupe cu potențial care s-au lovit de realitățile scenei underground - economice sau whatever - și au renunțat.

Din fericire, spre deosebire de alte trupe, oamenii din Lights Out s-au regrupat și au hotărât să-i mai dea o șansă. Așa s-a născut proiectul Zimbru, care-i pe un film apropiat cu ce am auzit de la trupa precedentă. Până acum au scos doar o piesă, în versiune live, dar e clar că și-au păstrat vibe-ul de electro-pop. Acum sunt și mai experimentali. Au mai crescut și ei. „Dog Heaven” e un teaser pentru ceea ce pare a fi un Lights Out și mai blană. Sper doar să nu dispară din nou. Țin pumnii.

Februarie a fost o lună cu multe bucăți surprinzătoare în trending. De la succesul neașteptat al băieților de la JET$KI, cu piesa „Niagara”, până la nebunia Clovnului, care a dat-o pe un sistem de manele/trap pe care nimeni nu-l poate încadra într-un stil anume. Dar toți au abdicat în fața regelui. Mai exact, în fața lui Abi talent, care s-a autointitulat „Rege pă România” în ultima lui piesă, dar la fel de ușor putea să-și zică și „Rege pă Youtube”.

Cu melodia asta Abi a adunat peste cinci milioane de vizionări din 27 februarie și e în prezent pe primul loc în trending. E clar pentru toată lumea că băiatul ăsta de 18 ani, cu sute de mii de fani, nu e doar un one-hit-wonder. Nu poți să ignori numărul de views. E pe primul loc și pe Apple Music. Parcă toată lumea-l ascultă pe Abi, deși radiourile nu s-au grăbit să-l promoveze. Asta în contextul în care 5GANG, de exemplu, e radio-friendly. Ceva e dubios aici. N-au tupeu să meargă după Abi.

Sounds Food e o campanie caritabilă prin care diferiți DJ români și internaționali gătesc mâncare pentru copii care provin din familii defavorizate. Toată treaba a fost gândită de platforma Badass DJ, clubul Kristal din București, Fundația United Way și POINT Hub. Practic, oamenii s-au gândit să-i pună la cratiță pe DJii care vor să mixeze ingrediente în bucătărie la fel de bine cum mixează piesele la pupitru.

La prima ediție s-au băgat Seth Troxler, unul dintre cei mai apreciați producători și DJ de tech house și techno, și Mahony, rezident în clubul Kristal. Ei au făcut de mâncare, alături de câțiva oameni de la POINT Hub, sub îndrumarea chef-ului Bogdan Alexandrescu. La bairam a participat și Gojira, ceea ce mă face să cred că treaba asta va continua și în viitor și vor participa și alți DJ consacrați. Poți face și tu o donație pentru cauza lor aici.