Apartamentul săptămânii: penthouse în centrul Bucureştiului cu organele interne storcoşite

Salut, sunt Radu Negoiță și sunt arhitect. Am făcut pagina de Facebook Case Strâmbe pe Radar ca să-ți arăt cum și dacă îți iei țeapă cu apartamentul nou pe care ți-l cumperi. În rubrica asta îți arăt ce înseamnă superofertele bombă de apartamente noi din România și-ți traduc cu ce probleme vin hărțile alea colorate cu viitoarea ta casă.

Cuvântul „penthouse” te duce cu gândul la revista porno din UK care a falimentat în 2018 sau la o mansardă locuibilă. De data asta înseamnă ceva între, pentru că este o locuinţă la ultimul etaj împachetată ca fiind ceva foarte sexi, dar care costă mai mult decât face.

Întreabă-te mereu, când în căutările tale neliniştite de proprietar în devenire dai peste vreun plan pompieristic, ce vor, de fapt, jupânii să îți vândă și cu ce fel de maradonă vor să te combine. Ansamblul rezidenţial Cişmigiu Garden ar putea atinge un scor fără număr pe scala arhitecturilor valoroase ale lumii cu planurile de apartamente în formă de animale. Nu cred că arhitectul care a conceput blocul ăsta era văzător, pentru că nu poţi schiţa aşa ceva dacă ai măcar un strop de control în pix.

Giuvaerul la care mă refer este un apartament de trei camere, mare de 128 de metri pătrați, care seamănă cu un şarpe boa secţionat pe lungime după ce a înghiţit şase animale mici - camerele - şi unul mediu, mai dolofan – camera de zi. Tot conţinutul stă înghesuit de-a lungul şirei spinării (să îi zicem hol) şi pare ajuns acolo pe principiul intră oricât, dacă accepți să le storcoşești puţin.

Fără pic de ironie, terasele mari sunt cea mai bună chestie a apartamentului. Dar nu amândouă şi nu în întregime: una e mare, are formă neregulată și potecă, cealaltă e și ea spațioasă și are cărare, dar nu se vede aici, din cauza peretelui de la sufragerie. Nu contează că sunt colţuroase, că doar nu sunt camere de locuit. Fac faţă cu brio la grătare în aer liber, că doar stai la penthouse.

Când intri în casă, în față vezi un perete cu o uşă de dormitor, la dreapta o fundătură mică, iar la stânga un tunel lung cu o luminiţă la capăt, care licărește doar când uiţi uşa la budă deschisă. În camera de zi sosești pe un culoar șerpuitor, după ce treci teafăr de baie și de bucătărie - pentru că aici ajunge doar cine merită.

Conformația foarte strâmbă e cel mai mare păcat al apartamentului. E nasol să intri din holul şerpuit în zona de noapte, să-ți amesteci brazdele de pământ de pe pantofii cu care vii de afară, cu papucii de casă ai celorlalţi rezidenţi. E nasol, dar aşa se întâmplă în toate casele în care toţi circulă prin acelaşi tub.

Camera de zi ar putea să pară firească, dacă nu ar avea buzunarul ăla ciudat în care stă ascuns după colţ un dulap cu rafturi. Acolo putea fi o debara, dacă o închideau cu un perete cu uşă. Probabil că şi-au dorit să pară mai mare camera de zi, chiar dacă bucata aia de cameră e, de fapt, un spațiu de depozitare. Restul livingului curge firesc: are canapea, mobilă cu televizor, o fereastră pe colţ (bravo!) şi un gol mare de uşă care dă spre circulaţia strâmtă a terasei mai mici.

Unul dintre dormitoare e cam mare la 17,50 metri pătrați, dar conform, pentru că cuprinde patul, dulapuri cât îţi pofteşte inima şi un blat foarte lung - e bine că încearcă să umple camera cu el, că altfel pare risipă de spaţiu.

Celălalt dormitor e și el supradimensionat inutil. Cu toate astea, deși patul și dulapul sunt asemănătoare cu cele din celălalt spaţiu de dormit, mobila de ţinut televizorul e mult mai mică decât ar trebui, pentru că nu are loc să fie mai mare. Fiind dormitor matrimonial, are un fel de colţ pentru cel pedepsit, dar și intrare la baia proprie, unde ajungi dacă scapi cu viaţă din dressing-ul şui.

Debaraua de haine este poziţionată optim între dormitor şi baie, dar are colţuri şi uşi care te surprind din toate părţile: de la dulapuri, de la cameră şi de la baie. Care sper să aibă şi budă, că nu se vede de unde mă uit eu.

Bucătăria este peste drum de baia de serviciu, lângă spaţiul de depozitare deschis. Ei zic că are 10,13 metri pătrați, o suprafaţă de bun simţ pentru o bucătărie închisă care cuprinde şi locul de luat masa. Este, probabil, cea mai sănătoasă încăpere din apartamentul unde metrul pătrat dansează în jurul sumei de 1 900 de euro.

Cu alte cuvinte, investitorii au luat un teren scump în miezul târgului, au făcut toate compromisurile pentru a economisi bani, au făcut blocul, iar acum vor să îşi scoată pârleala pe spinarea cui pune botul. Să fie primit!

Deşi ciudat rău, apartamentul are totuși două calităţi, în afară de spaţiul berechet pentru grătar: ferestre sunt cam peste tot, deşi puteau să fi făcut economie de bani la termopane, iar blocul în care se află nu este urât pe exterior. Omul care l-a gândit în pauza de masă a reuşit măcar să nu strice oraşul mai tare, ceea ce contează.