​De ce au ajuns buldogii niște monstruozități genetice

Puține imagini sunt mai triste în lumea câinilor decât cea a unui buldog obosit, care gâfâie. Probabil ai văzut și tu unul – ochii îi curg sub pliurile de piele, iar piciorușele butucănoase îi tremură sub greutatea corpului.

Buldogii sunt niște abominații ale naturii, iar asta din vina noastră.

Un nou studiu ne arată cât de nasol ne-am bătut joc de genetica acestei rase. Buldogii englezi pur-sânge nu vor fi niciodată sănătoși din cauza mai multor generații care au fost modificate pentru a atinge perfecțiunea, caracteristicile „ideale". Descoperirile studiului, publicate în Genetica și epidemilogia canină, marchează prima dată când diversitatea rasei a fost investigată la nivel de ADN în loc de pedigree.

Așa cum au trecut decenii, poate chiar secole, ca buldogul să fie modificat până în forma actuală, s-ar putea să dureze enorm de mult timp ca să inversăm acest proces nociv. Buldogii englezi au pierdut atâta diversitate genetică, iar trăsăturile negative au devenit atât de universale în cadrul rasei, încât trăsăturile pozitive există doar în proporție foarte mică, a declarat autorul studiului, Niels Pedersen, profesor la Centrul de sănătate al Animalelor din cadrul Școlii de Medicină Veterinară.

O echipă de cercetători veterinari au analizat ADN-ul a 102 buldogi englezi din Statele Unite și din alte țări. După ce genele au fost separate, au fost comparate cu cele ale unor cățeluși din crescătorie, după teoria că crescătorii de buldogi sunt responsabili de propagarea problemelor de sănătate specifice rasei.

La ambele grupuri, a reieșit clar că porțiuni mari din genomul buldogului englez au fost afectate de secolele de breeding selectiv. Cercetătorii au identificat o pierdere semnificativă de diversitate genetică în regiunea responsabilă pentru reacții imunitare normale. Tot lipsa de diversitate genetică e responsabilă și pentru ridarea pielii și displazia șoldurilor.

În plus, studiul a dezvăluit că problemele de respirație asociate cu brahicefalia – craniul plat emblematic al buldogilor – sunt produsul unor schimbări complexe ale structurii capului câinelui și nu pot fi rezolvate prin simpla alungire a feței.

Un sondaj din 2015 întocmit de The Kennel Club a descoperit că încercările de hibridare între buldogii cu pedigree au crescut mult între anii '80 și '90. Lipsa de diversitate genetică s-a petrecut când mai mulți câini cu pedigree populari au fost folosiți în mod repetat pentru creșterea populației.

Într-un studiu separat, publicat în Biblioteca Publică de Genetică, cercetătorii suedezi au descoperit și niște gene care predispun buldogii la un anumit tip de cancer numit glioma canină, cancerul celulelor gliale din creier. Conform rezultatelor lor, selecția repetată a trăsăturilor rasei brahicefalice (practic, o față turtită cu mandibula în afară), care apar în aceeași regiune a genomului asociată cu glioma, ar putea fi de vină pentru difuziunea acestui tip de cancer.

Buldogii englezi au apărut undeva în Insulele Britanice și erau folosiți pentru ațâțarea taurilor, un sport care între timp a fost interzis. Erau câini de muncă, dar după o vreme oamenii le-au selectat doar trăsăturile obositoare, precum masivitatea, fălcile late și capurile masive. În prezent, peste optzeci de procente dintre puii de buldog sunt născuți prin cezariană.

Majoritatea proprietarilor de buldogi englezi se pot aștepta ca animalele lor să moară de cancer sau de stop cardiac. Un mic grup de crescători încearcă să reînvie buldogul original, pe care îl numesc Olde English Bulldogge, deși cercetătorii avertizează că introducerea rapidă a unei noi diversități în bazinul genetic ar putea fi nocivă.

„Inițiativa de a crea un câine cu multe dintre atributele dezirabile și puține probleme de sănătate mi se pare lăudabilă. Au depistat problemele acum mulți ani și au avut viziunea necesară să renunțe la rasa de buldog stabilită de crescători și să facă schimbările necesare", a adăugat Pedersen.

Când l-am întrebat pe Pedersen dacă un hibrid ar fi un compromis ok pentru oamenii care vor buldogi, dar fără problemele de sănătate, răspunsul lui a fost plin de speranță.

„Dacă încrucișarea e cu un câine non-brahicefalic, non-condrodistrofic, cu o coadă normală și cu pielea neridată, aș zice că rezultatul ar fi un câine mult mai sănătos decât buldogul părinte. "

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre câini pe VICE:
Am mâncat un câine în Hanoi
Haos în Scoția, din cauza unui câine care a condus un tractor pe autostradă
Pozele astea cu câini în preajma lui Ludovic Orban îți arată tristețea unui animal